sâmbătă, 6 august 2011

un mesaj către LIS

Prietene poet LIS, mă bucur că ai avut amabilitatea să postezi pe minunăţia dtale de blog floricele de-ale mele şi palate de-ale Istoriei. Mai am şi-ţi voi trimite, în curând. Deocamdată mă zbucium să pun pe roate noul meu blog, poate ştii coordonatele: http://ilazu.blogspot.com – am postat vreo 25 de texte, sub titlul “Consemnări, poezii, eseuri”, dar de fapt am început cu o Rememorare a anului 1968, când am fost ca geolog în zona Beiuş-Bihor, foarte departe de ai mei – soţie, copil nou născut etc. Postez poezelele scrise pe-atunci, multe nepublicate vreodată, iar altele totuşi apărute în 81, în 96, în 99…în 2011, colecţia Ideal 101 poeme - iată o ştire în premieră absolută – ce poate merită să apară pe blogul Domniei tale.
Ca să constat că exact în acel an 68, în aşteptarea prelungită a debutului în poezie, unde toţi se înghesuiau, am început să scriu nişte proze scurte (ca să nu plesnesc de stress), vreo 8-10 în acel an, nedumerit eu însumi ce se întâmplă cu poetul I.L….
Şi fapt este că în nici 2 ani apăream la Eminescu, însă nu ca poet (am debutat abia în 81!), ci cu un volum de proze scurte… Abordând anul 68, al unei schimbări “obscure”, şi dorind să aflu ce s-a întâmplat cu mine, mă plângeam de pierderea jurnalului acelor ani… Ca, recitind prozele, unele dintre ele, să constat că acolo era totul… Surpriză, păi cum?! Intenţionez să ilustrez noul blog cu fotografii din ciclul “Oameni pe care i-am întâlnit”, făcute tot pe-atunci, multe poze cu ţărani amărâţi, pe care nu am reuşit nici atunci – dar nici acum nu izbutesc – să le public într-un album, cum făcusem cu cele din ciclul paralel “Pietre” (mă refer la albumul “Natura sculptează”, Sport-Turism, 1984). Ţi-am spus toate astea, de drag.
Te rog aruncă un ochi de expert (binevoitor) pe blogul meu cel nou şi dă-ţi cu părerea. Mai ales că nimeni nu comentează… ca la noi. Sau, cu spusa lui Mircea Ciobanu, pe care l-am evocat în aprilie, la 15 ani de la dispariţie: “Am vorbit, am vorbit despre flacără. Nimeni nimic n-a-nţeles…”.
Devotat, Lazu