vineri, 25 septembrie 2020

Octav Botez

 Octav Botez, n. 15 mai 1884 - d. 25 sept. 1943

 

    


Frate mai mare al lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez), deci fiul generalului Panait Botez şi al unei descendente de căminar. Face liceul Naţional din Iaşi, 1894-1901, se înscrie la Litere şi Filosofie din urbea natală, cu licenţa în 1906, după care este profesor la Iaşi, la Bârlad, iarăşi la Iaşi, apoi conferenţiar la catedra lui Garabet Ibrăileanu, mentorul său, pe care îl va înlocui din 1930. Făcuse studii de specializare la Berlin, Geneva şi Grenoble, cu un doctorat în 1925 şi docenţa în 1930. Cardiac de la un timp, persoană retrasă, prezent doar prin semnătură în viaţa literară a vremii;  insaţiabil cititor, cunoscător în detaliu al problemelor de filosofie, estetică, evoluţia ideilor literare, de la antichitate la moderni, din România dar şi din Europa, informat cu privire la sociolgie, economie, politică; a debutat în revista Arhiva, 1904 şi a fost unul dintre membrii fondatori ai revistei Viaţa romînească.  G. Călinescu, într-un prea scurt articol din Istoria sa,  p. 667, (text ocupând un spaţiu mai redus decât fotografia autorului), îi recunoaşte "păreri judicioase" în articolele de critică literară şi respingerea poeziei moderniste. Calm, comprehensiv, fără partizanate şi parti-priuri, exact, cu câteva excepţii privindu-i pe Topârceanu şi Otilia Cazimir, supraevaluaţi), s-a exprimat clar, sobru, s-a dovedit comprehensiv, perspicace în depistarea valorilor, în rezumat un critic integru şi creditabil. A scris temeinic despre perceperea ideilor istorice de către A. D. Xenopol, despre opera unor B. Şt. Delavrancea, Titu Maiorescu, Calistrat Hogaş, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Gib I. Mihăescu, însă nu i-a "prizat" pe Ion Minulescu, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, nici "falsa psihologie" la H. P. Bengescu, nici estetismul la extrem al lui Eugen Lovinescu. Dispărut prea curând, i s-a editat postum o culegere de portrete şi note critice, iar în 1977 o ediţie de Scrieri.

 

Opera critică:   Pe marginea cărţilor,  1923; Alexandru Xenopol, gânditor,  1925; Alexandru Xenopol, teoretician şi filosof al istoriei, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, 1936; Titu Maiorescu şi locul lui în cultura românească, 1940;  Figuri şi note istorico-literare, 1944; Scrieri, ediţie îngrijită de Ilie Dan, prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977.

 

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Octav_Botez

 http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr35g.html

 

 

Poezia zilei, Ion Th. Ilea, 

(n. 17 iunie 1908 - d. 25 sept. 1983) 


   



 

Lentile

 

Nu se poate acoperi cu palma

farmecul cotidian.

Mulţumiri omeneşti strălucesc în amploare.

Cu palma nu se poate acoperi

nici gura de vulcani

şi lucrurile mari

vibrează într-o supremă chemare.


Nu se poate acoperi

cu palma veşnicia.

Iar soarele cu luna

tânjesc în rară euritmie.

Au apus coşmaruri.

Demnitatea îşi arată pe deplin măreţia.

Pe palme muncite

se întrupează adevărata omenie.


Nu se poate acoperi

cu palma un străvechi oraş,

oraşul creşte cu ziua deodată.

În podul palmei se naşte

şi creşte adevărul mândru nesinguraş,

iar ziua creşte mereu în intensitate -

creşte cu ţara toată. 

 

(din Eflorescenţă, 1972)

 

 

Alţi scriitori:

Henri Jacquier, n. 1900

D. Vatamaniuc, n. 1920

Mihai Stoian, n. 1927

Mihai Giugariu, n. 1929

joi, 24 septembrie 2020

Corneliu Omescu

 Corneliu Omescu, n. 24 sept. 1936 - d. 12 mai 2001

   






        

 

Dintr-o familie de fucţionari, s-a născut la Ineu-jud. Arad, a făcut o şcoală medie tehnică de drumuri şi poduri, apoi una de ofiţeri chimişti. Până să ajungă la Bucureşti, făcuse diferite meserii, de topograf, de controlor tehnic, de metodist.

A debutat într-o revistă de profil militar, iar editorial în 1965, în colecţia devenită faimoasă Luceafărul, cu povestiri: Între două trenuri. A urmat romanul Puştoaica şi alte vreo 15 volume: romane, culegeri de proze scurte, povestiri poliţiste, de anticipaţie, din vremea războiului. Bun povestitor, şcolit la proza scurtă americană, a îmbinat descrierea unor medii foarte diferite, de nu chiar pitoreşti, valorificând o experienţă de viaţă nu comună, însă axându-se pe scrutarea unor caractere, cu folosirea "americănească" a dialogului, dar şi cu monologul interior, pentru descifrarea psihologiilor de tineri furioşi, foşti "timizi", în fapt naturi vitaliste, incomodate de convenienţe, de oferta derizorie a vieţii în vremuri comuniste. Prozele păstrează o unitate asigurată de eroul-narator, care trece firesc dintr-un text în următorul.

 

Opera literară: Între două trenuri, prefaţă de Gabriel Dimisianu,  1965; Puştoaica,  1966; Adam evadează, 1967; Aventurile unui timid, 1968;  Enigma, 1970; Aventurile unui cascador,1971; Două poveşti de dragoste, 1973; Întâmplări de necrezut, 1975; Noaptea, printre maşini, 1977; Planeta fără memorie, 1978; Impas, 1979; Toţi pentru unul, 1982; Clopote sub apă,  1984;  Povestea unui debut, 1986; Moştenirea, 1987; Munţii nu cad, 1989.

 

Citește mai mult:  http://www.crispedia.ro/Corneliu_Omescu

 http://urbo.ro/companii/casa-memoriala-corneliu-omescu-83102

 

*

Am pus o placă memorială la intrarea blocului de 4 etaje din Aleea Tg. Neamț, A-13, scara 3, S. VI. Imaginea casei în care a trăit autorul se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009

 

 

Alţi scriitori:

Victor Nistea, n. 1930

Mihail Sevastos, m. 1967

Sergiu Filerot, m. 1989

Paul Georgescu, n. 7 noiembrie 1923 - m. 1989.

 

miercuri, 23 septembrie 2020

Costache Olăreanu

 Costache Olăreanu, n. 1 iulie 1929 - d. 23 sept. 2000

 

  

     


 

Huşean prin naştere, în anii războiului familia se strămută la Târgovişte. Acolo  se naşte o prietenie literară de o viaţă cu târgovişteanul Mircea Horia Simionescu şi cu Radu Petrescu, acesta bucureştean, ajuns sub Turnul Chindiei din aceleaşi motive. În anii 1947-1948, veniţi toţi trei la Bucureşti, C. O. se înscrie la Facultatea de Pedagogie-Psihologie, ceilalţi doi la Litere şi Filosofie. Pun la punct o nouă abordare literară, ce va premerge la noi postmodernismul; desigur în totală nepotrivire cu linia oficială, proletcultistă. De fapt cei trei tineri literaţi, simţind ostilitatea cu care poate fi primită o astfel de literatură, jură să debuteze după împlinirea vârstei de 40 de ani. Vor debuta, precum promiseseră: în 1968 Radu Petrescu, în 1969 Mircea Horia Simionescu iar C. O. abia în 1971. Fiu de fruntaş ţărănist huşean, tatăl acestuia este arestat şi face Canalul; eliberat, din nou arestat. Fiul se duce la Cluj ca să-ţi facă ultimul an de facultate. Va fi instalator, angajat la Biblioteca Centrală de Stat, va trece metodist la Ministerul Învăţămîntului. Îndepărtat şi de acolo, în 1982, când cu mişcarea transcedentală. După 1989 devine Consilier cultural la primăria Capitalei. Cel mai talentat din grup fiind Radu Petrescu, cel mai laborios M.H.S., iar C.O. cel cu mai mult umor.  Scrierile sale, culegeri de proze scurte, romane şi confesiuni, s-au bucurat de o bună receptare critică şi de un mai bun succes de public.

 

Opera literară: Vedere din balcon,  1971; Fals manual de petrecere a călătoriei,  1982; Lupul şi Chitanţa, 1995;

Romane: Confesiuni paralele,  1978; Ficţiune şi infanterie, 1980; Avionul de hârtie, 1982  Cvintetul melancoliei, 1984; Cu cărţile pe iarbă, 1986; Dragoste cu vorbe şi copaci,  1987; Sancho Panza al II-lea, 2000.

Jurnale, confesiuni: Ucenic la clasici,  1979 (vol. reeditat în 1998); Poezie şi autobiografie. Micul Paris,1994. 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu

http://www.observatorcultural.ro/Ne-a-parasit-Costache-Olareanu*articleID_4993-articles_details.html

*

Am pus o placă memorială pentru Costache Olăreanu la intrarea blocului E-13 de pe Aleea Bucșenești, colț cu Bdul Brașov. S. VI. (zona fostei Piețe Moghioroș)

 

 

 

Alţi scriitori:

V. G. Paleolog, n. 1891

A. M. Sperber, n. 23 sept. 1898 - d. 3 ianuarie 1967.

N. Breb Popescu, n. 1942

 

marți, 22 septembrie 2020

Alice Botez

 

Alice Botez, n. 22 sept. 1922 - d. 27 oct. 1985

 

   

 

Slătineancă prin naştere, familia s-a mutat la Bucureşti, iar tatăl a murit pe când copila avea doar un an. A locuit cu mama, mătuşa şi bunica în casa bunicilor, pe Uranus 24, imobil demolat în 1984, când a primit spaţiu locativ în str. Paris. A făcut şcoala nr. 3 de fete, apoi liceul Regina Maria, terminat în 1932, în acelaşi an s-a înscris la Litere şi Filosofie (secţia Logică şi psihologie) pe care a absolvit-o în 1938, după care a avut activitate didactică la Filologie apoi la Fizico-matematicile din Universitatea Bucureşti. Doi ani profesoară la Comana-Ilfov. Carieră stăvilită în 1945, când devine bibliografă la Bibliotaca Centrală de Stat. O poliomielită din copilărie, un TBC osos, au fost cauzele unei vieţi retrase, încercată de mari privaţiuni. A cunoscut mari personalităţi ale vremii: Nae Ionescu; Octav Onicescu, Paul Constantinescu, Marieta Sadova, Clodi Bertola, Mariana Şora, Ion Murnu, Mihail Sebastian, Al. Paleologu, în afară de generaţia criterionistă ca atare.

Debutase în 1942 publicând fragmente din lucrarea de licenţă, Structura. A ţinut câteva luni, la sfârşitul lui 1940, cronica literară la revista Vremea, în lipsa lui Paul Constantinescu. În 1944 a publicat în reviste o povestire fantastică - şi a lucrat la viitorul roman Iarna fimbul, apărut peste aproape un sfert de veac,  în 1968.

Din referinţe şi fotografii deducem că s-a mişcat în cercul scriitorilor criterionişti: Eliade, Cioran, Ionescu, Ţuţea, Vulcănescu, Pandrea, fraţii Acterian, care referă despre personalitatea Alicei Botez şi cu care apare în fotografii de grup. A fost prietenă cu Jeni Acterian şi au fost publicate scrisorile de la şi către Jeni Acterian. A fost studenta preferată a lui Nae Ionescu, acesta a propus-o pentru o bursă în Germania, izbucnirea războiului a zădărnicit iniţiativa. A redactat împreună cu alţi trei discipoli, cele 4 volume Metafizica şi Logica de Nae Ionescu. S-a căsătorit în 1953 cu artistul plastic Constantin Bulat, care a decedat în 1975 şi căruia i-a editat un album de artă. În Istoria lui G. Călinescu nu este menţionată, pentru simplul fapt că la 1941 încă nu-i apăruse nicio carte. N. Manolescu o citează la Autori de dicţionar, p. 1396 şi încă o dată, în legătură cu memorialistica lui Jeni Acterian, cu care ocazie despre A. B., citând-o chiar pe autoare, o prezintă ca "lipsită de tentaţia vieţii” şi că "nu ştie să fie intimă spiritual", p. 1425. (În presa vremii au mai scris: Dana Dumitriu, Mircea Iorgulescu, S. Damian, Mihai Ungheanu...).

Mai generos, Marian Popa, reluând şi completând textul din Dicţionarul 1977, o prezintă la secvenţa privind reconsiderarea, de prin 1955, a unor scriitori afirmaţi încă înainte de 44, în cazul A. B., apariţia abia în 1968 a volumului Iarna fimbul, publicat cândva în reviste (1944). Ar fi vorba despre concentrarea autorului asupra unui moment din istorie, asupra unor personaje mai mult sau mai puţin conturate şi care sunt folosite ca pretext pentru o scriere parabolică, din care se deduc similitudinile şi aluziile la timpul prezent. Ar fi vorba despre "romanul de epocă", însă folosit ca pretext pentru "meditaţia interioară, pentru problematizarea condiţiei omului în istorie ca factor, element, instrument în mecanismul puterii". "Se scrie istorie apocrifă, se construiesc parabole, în vederea unor similitudini inteligibile"..p. 125.

În următoarele cărţi, după acelaşi MP, autoarea nu se îndepărtează prea mult de acest fel de abordare cu pretext istoric, de fapt cu trimitere la situaţii de la sfârşitul războiului, care ne-a adus dominaţia sovietică. Personajele, în cazul Iarna fimbul sunt generaţii succesive ale unei familii bizantine cu trei ramuri, în care e de dedus şi o filiaţie italiană, victime ale fascinaţiei destinului, căci Prezentul este programat în trecut; el ţine şi de profilul genetic al descendenţilor unei familii, unde ciclicitatea destinelor va fi determinată de similitudini caracteriale. Pădurea şi trei zile, situată în ultimele trei zile ale războiului, prezintă moartea a trei fraţi într-un oraş asediat, poate Sibiul, poate o cetate ipotetică, asediată de istoria implacabilă. Dioptrele este un poem dramatic despre Dimitrie Cantemir însoţindu-l pe ţarul Petru I în campania caucaziană. Eclipsa, o parabolă, apare în acelaşi an 1979 cu Emisfera de dor, fabulaţie plasată la sfârşitul războaielor daco-romane, personajul principal fiind Hadrian, nepot al lui Traian, participant la ostilităţi şi care intenţionează să scrie, aşa cum înaintaşii consemnaseră campaniile lor, despre daci, despre virtuţile unor învinşi dar şi despre necesitatea unei perioade nonbeligerante, nedestructive, în vederea construcţiei vieţii. În 1985 apare Insula albă, iar în 2001 jurnalul autoarei: Cartea realităţilor fantastice, de fapt o scriere  din anul 1937, primele poeme eseistice-filosofice, apoi jurnalul de idei din anii 1945-1946. În acest titlu avem cheia scrierilor Alicei Botez. Un scris cu înalte virtuţi stilistice, foarte sofisticat, elaborat îndelung, de un autor avizat în problemele de istorie, de filosofie şi până la urmă şi în cele de scriere modernă. După Marian Popa, chiar nivelul superior al viziunii şi construcţiei a constituit un obstacol în justa receptare critică a scriitoarei.

 

Opera literară: Iarna fimbul, 1968; Pădurea şi trei zile, 1970, roman poetic; Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian, 1975, poem dramatic; Emisfera de dor, 1979, roman istoric; Eclipsa, 1979, parabolă; Insula albă, 1984, povestiri; Cartea realităţilor fantastice, 2001, jurnal.

 

Citeşte mai mult:http://ro.wikipedia.org/wiki/Alice_Botez

http://www.curteaveche.ro/Cartea_realitatilor_fantastice_Jurnal_-3-6

http://www.observatorcultural.ro/JENI-ACTERIAN-SCRISORI-INEDITE-CATRE-ALICE-BOTEZ*articleID_856-articles_details.html

 http://www.observatorcultural.ro/Biografie-Alice-BOTEZ-%281914-1985%29*articleID_12884-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/Biografie-Alice-BOTEZ-%281914-1985%29*articleID_12884-articles_details.html

 

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 

2 mai 2007: (...) Ajung în Pţa Victoriei şi repede în strada Paris nr. 20, pentru Alice Botez, despre care aflasem de la o emisiune nocturnă radio că era strănepoata lui Petrache Poenaru, născut la Tr. Severin. Sau va fi fost vorba despre altă scriitoare? Acum există o fundaţie culturală A. B. . Vorbisem la telefon cu Sorin Vieru, apoi cu Manuela Vasilescu, încercând să leg nişte fire răzleţe ale vieţii noastre culturale urgisite din anii ciumei roşii. Arestată şi închisă între 1948 şi 1952, cu grupul Lucreţiu Pătrăşcanu. A trecut prin veac împreună cu Cella Delavrancea, Jeni Acterian etc. Aşa cum mi se descrisese, o casă ieşită mult pe trotuar, cu intrarea spre curtea din dreapta. Acum o firmă, mai multe firme, că doar suntem în coasta guvernului, într-un cartier ultra-procopsit; intru, vorbesc, ajung la şef, îmi dă acordul, îmi dictează mobilul. A. B. a trăit aici în ultimii doi ani de viaţă, după ce au demolat-o din Uranus, unde locuia într-o casă cu grădină. Haig şi Arşavir Acterian, H. Y. Stahl. Cum a murit: a tras-o pe scări câinele pe care voia să-l scoată la plimbare, acea cădere cauzându-i moartea. Auzisem ceva de acest gen... Mă uit cu mare atenţie la scara interioară pe care va fi coborât scriitoarea. O scară ca toate scările, ai zice, cu balustrada de rigoare. Scara vieţii şi scara morţii.

Imaginea casei din str. Paris, 20 se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009.

 

 

Alţi scriitori:

Eugenia Tudor, n. 1930

Augustin Buzura, n. 1938

 

 

luni, 21 septembrie 2020

Ion Băieșu

 

Ion Băieşu, n. 2 ian. 1933 - d. 21 sept. 1992                                 


     

 

Dintr-o familie de ţărani cu mulţi copii, s-a născut în comuna Aldeni, judeţul Buzău, (numele de familie Mihalache nu a putut fi acceptat, amintind de şeful partidului ţărănist, mort la Sighet...); a făcut Şcoala de literatură cu promoţia lui Labiş, a trecut apoi la Filologie, după care a fost redactor la Scânteia tineretului şi la Amfiteatru. Poezii umoristice, colaborări cu temă satirică, foiletoane, cronici sportive, scenete, piese de teatru, volume de povestiri, romane. Un actant din prima trupă a vieţii literare şi de presă din România comunistă. A găsit diverse formule de a se manifesta în domeniul umorului, pe scenă, la radio şi televiziune, în filme, dintre care câteva: Balanţa, Mere roşii au avut bună receptare din partea criticii de specialitate. Lumea de rând s-a amuzat copios şi complementar cu serialul Tanţa şi Costel, cu alte seriale de umor, într-o vreme când prilejuri de destindere erau prea puţine.

 

Opera literară: Piese de teatru; Preşul; Tanţa şi Costel; Desu şi Kant; Tristeţea vânzătorului de sticle goale; Iertarea; Reclamaţie; Dresoarea de fantome; In cautarea sensului pierdut;  Fantomiada; Maestrul. 

Romane: Balanţa; Acceleratorul. 

Schiţe, povestiri: Umorul la domiciliu (schiţe umoristice) (1981). 

Scenarii de film (selectiv): Balanţa (1992) (după romanul "Balanţa"), regia Lucian Pintilie (Le Chêne în Franţa, Stejarul în Romania, The Oak în SUA); Vinovatul (1991), regia Alexa Visarion; Harababura (1990), regia Geo Saizescu; De ce are vulpea coadă? (1988), regia Cornel Diaconu; Miracolul (1988), regia Tudor Mărăscu, Omul din Buzău (1988) (scenariu TV); Duminica în familie (1987), regia Francisc Munteanu; Sper să ne mai vedem (1985), regia Puşi Dinulescu; Aventura sub pământ (1982) (teleplay TV), regia Sergiu Ionescu; Grăbeşte-te încet (1981), regia Geo Saizescu, Mere roşii; Astă-seară dansăm în familie; Maiorul şi moartea;Balanţa; Iubirea e un lucru foarte mare,

 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_B%C4%83ie%C8%99u

 http://www.romlit.ro/ion_bieu_i_grupul_de_la_amfiteatru

 

*

Am pus o placă memorială la ultima sa adresă, str. C.A. Rosetti, nr. 43 A, S. II.        

Alţi scriitori:

Elena Văcărescu, n. 1864

Claudia Millian, m. 1961

Aurel Gurghianu, m. 1987

 

duminică, 20 septembrie 2020

Iorgu Iordan

 

Iorgu Iordan, n. 11 oct. 1888 - d. 20 sept. 1986

 

Description: Descriere: ANd9GcT3YaC0vZ_oxwbmrHDiCr0eztEuPAIJ1TLeTPy0qZCVeFhm2jOs  Description: Descriere: ANd9GcQq091DWgdnyyCwHfcMQzGZzrRgTA1UE_zICNuX14Yhq47fRB3ekg   

 

Cu ascendenţă bulgară, viitorul mare lingvist şi filolog a făcut liceul Costache Negri din Iaşi, 1908-1911, apoi Filologia din acelaşi oraş, avându-i profesori pe Garabet Ibrăileanu şi pe Al. Philippide, al cărui discipol a devenit. Îndrumat să-şi desăvârşească studiile la cea mai mare şcoală de romanistică din Europa, cea germană, cu stagii la Bonn, la Berlin, apoi şi la Paris. Tot cu Al. Philippide şi-a luat doctoratul în 1919; profesor universitar de romanistică la Filologia din Iaşi, 1926-1946, după care vine la Universitatea din Bucureşti, 1946-1962. Un intermezzo ca ambasador al României la Moscova, 1945-1946. Fusese un intelectual orientat spre stânga, imediat l-au preluat comuniştii, devenind membru de partid în 1945. S-a ocupat de lingvistica românească, de istoria limbii române şi de influenţele slave asupra ei, în diverse stadii de evoluţie, exagerând importanţa acestora - când alţi mari specialişti susţineau că fondul principal de cuvinte este latin; a determinat scrierea cu î şi varianta sînt, precum şi alte opţiuni ce nu s-au dovedit viabile; preocupat de onomastică şi toponimie, pe urmele altor cercetători; a coordonat cu Al. Graur şi Ion Coteanu Dicţionarul Limbii Române; a condus Institutul de lingvistică Al. Philippide şi revistele de specialitate în romanistică; a editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost Doctor honoris cauza al unor universităţi din Germania, Belgia, Franţa, Spania şi Italia, practic din sfera romanisticii europene.

 

Opera lingvistică: Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig,  1924. Istoria literaturii italiene, Iaşi, 1928. Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, 1932. Gramatica limbii române,  1937 (ediţia a II-a, 1946). Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor” , 1943 (ediţia a II-a, 1947). Stilistica limbii române, Bucureşti, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1975). Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode, 1962 (ediţia a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză şi italiană). Toponimia românească,  1963; Istoria limbii literare spaniole,  1963. Introducere în lingvistica romanică,  1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă). Structura morfologică a limbii române contemporane, 1967 (în colaborare cu Valeria Guţu Romalo, Alexandru Niculescu). Scrieri alese,  1968. Alexandru I. Philippide, 1969. Crestomaţie romanică, vol. I-III, 1962-1974 (coordonator). Memorii, vol. I-III,  1976-1979. Limba română contemporană,  1978 (în colaborare cu Vladimir Robu). Dicţionar al numelor de familie româneşti,  1983. Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora),  1983. Manual de linguistica romanica, Madrid,1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iorgu_Iordan

 

*

Am pus o placă memorială pentru Iorgu Iordan la adresa din Schitu Măgureanu, nr. 25, S.V., Imaginea se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009

 

 

Alţi scriitori:

D. Th. Neculuţă, n. 1850

G. Coşbuc, n. 1866

Scarlat Callimachi, n. 1896

Taşcu Gheorghiu, n. 1910

G. Bogdan Duică, m. 1934

Petre Got, n. 1937

Mircea Săndulescu, n. 1945