vineri, 22 septembrie 2017

Scriitorul zilei: Costache Olăreanu, n. 1 iulie 1929 - d. 23 sept. 2000

       
      
Huşean prin naştere, în anii războiului de-al doilea, familia se strămută la Târgovişte, din preajma Prutului amenințat. Acolo, în vechea capitlă a Țării Românești se naşte o prietenie literară de o viaţă cu târgovişteanul Mircea Horia Simionescu şi cu Radu Petrescu, acesta bucureştean, ajuns sub Turnul Chindiei din aceleaşi motive. În anii 1947-1948, veniţi toţi trei la Bucureşti, C. O se înscrie la Facultatea de Pedagogie-Psihologie, ceilalţi doi la Litere şi Filosofie. Pun la punct o nouă abordare literară, ce va premerge la noi postmodernismul; desigur în totală nepotrivire cu linia oficială, proletcultistă. De fapt cei trei tineri literaţi, simţind ostilitatea cu care  poate fi primită o astfel de literatură, jură să debuteze după împlinirea vârstei de 40 de ani. Vor debuta, precum promiseseră: în 1968 Radu Petrescu, în 1969 Mircea Horia Simionescu, iar C. O. abia în 1971. Fiu de fruntaş ţărănist huşean, tatăl acestuia este arestat şi face Canalul; eliberat, din nou arestat. Fiul se duce la Cluj ca să-și facă de bine de rău ultimul an de facultate. Va fi instalator, angajat la Biblioteca Centrală de Stat, va trece metodist la Ministerul Învăţămîntului. Îndepărtat şi de acolo, în 1982, când cu mişcarea transcedentală. După 1989 devine Consilier cultural la primăria Capitalei. Cel mai talentat din grup fiind Radu Petrescu, cel mai laborios M.H.S., iar C.O. cel cu mai mult umor. Scrierile sale, culegeri de proze scurte, romane şi confesiuni, s-au bucurat de o bună receptare critică şi de un încă mai bun succes de public.

Opera literară: Vedere din balcon,  1971; Fals manual de petrecere a călătoriei,  1982; Lupul şi Chitanţa, 1995 .  ROMANE. Confesiuni paralele,  1978; Ficţiune şi infanterie, 1980; Avionul de hârtie, 1982  Cvintetul melancoliei, 1984; Cu cărţile pe iarbă, 1986; Dragoste cu vorbe şi copaci,  1987; Sancho Panza al II-lea, 2000 .JURNALE, CONFESIUNI. Ucenic la clasici,  1979 (vol. reeditat în 1998, ); Poezie şi autobiografie. Micul Paris,1994. 
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu
 http://www.observatorcultural.ro/Ne-a-parasit-Costache-Olareanu*articleID_4993-articles_details.html

ion lazu: Odiseea plăcilor memoriale 
5 iunie 2007: (...) Pentru Costache Olăreanu, pe urmele indicaţiilor lui Mircea Micu, ajung pe Bdul Braşov, merg printre blocuri, intrările sunt prin spate, numerele pe cealaltă parte... caut îndelung acel E-13 despre care nimeni nu-mi poate da o informaţie, în fine, revin la bulevard, adresa este un bloc colţ cu aleea Bucşeneşti. Sun, urc, o doamnă străvezie, cu mari probleme, îşi pune aparatul auditiv (cele două proteze auditive) ca să ne înţelegem, îmi dă datele scriitorului 1929-2000, aici au locuit începând din 69. Bibliotecă aleasă, cărţi de clasici dar şi Cărtărescu, tablouri pe sprânceană, dintre care îi recunosc îndată pe Florin Niculiu, Rodica Iacob, Spiru Vergulescu. Am în vedere că a fost consilier cultural la Capitală, după evenimente. O caricatură de o colegă de la B.C.S., un portret de Marin Sorescu, O farfurie de Horezu, o icoană pe sticlă, un minitablou Paul Gherasim, cu care a fost coleg. Un tablou şi de la Petru Vintilă. Tablouri primite la ziua lui, strecoară soţia. Spiru Vergulescu a căzut la pat, a fost nevoie de o menajeră. Ea e prietenă cu soţia nevăzătoare a lui Spiru V., de fel din Slatina, binecunoscut şi mie. A făcut o donaţie imensă de carte la Huşi, ce-a mai rămas e în neorânduială, se scuză doamna O. Dar ce fac eu în timp ce-i zâmbesc doamnei? Încerc să mi-l imaginez pe autor, în mediul lui casnic, unde a existat şi a încropit himere şi a scris doar o câtime din ce-ar fi vrut. Unde este omul înalt, grizonat, impozant, cu prestanţă de magistrat? O lupă de citit pe măsuţă. Şoricarul într-un colţ. Coborâm împreună, căutăm locul pentru placa memorială. Vizibil şi pe cât se poate mai sus.
4 septembrie 2007 (...) : Plecăm înapoi spre Pţa fostă Moghioroş, dau telefon dnei Olăreanu, deşi ora e cam nepotrivită, ajungem prin spatele primei linii de blocuri înalte, dânsa coboară, găsim la vecini o scară, în preajma intrării nu este nici un loc propice,  proptim lunga scară de perete şi, potrivindu-i nişte lespezi de beton la bază, cu oarecare dificultate săltăm placa sus de tot şi o fixăm acolo. Două fotografii cu doamna şi cu placa pentru scriitorul Costache Olăreanu, săru-mâna! şi plecăm în grabă. De acolo numai pe linia lui 41 până în Pţa Crângaşi, unde ne despărţim şi eu cobor la metrou.


Alţi scriitori:

V. G. Paleolog, n. 1891

A. M. Sperbern. 23 sept. 1898 - d. 3 ianuarie 1967.

N. Breb Popescu, n. 1942 



A apărut: Ziua Poeziei -

O antologie de poezie rusă contemporană alcătuită și tradusă de 

Passionaria Stoicescu și Dumitru Balan (Evgheni Evtușenco, Robert Rijdestvenski, Bella  Ahmadulina, Nicolai. Rubțov,

 Bulat Okudjava, Vladimir Vâsoțki, Alexandr Soljenițîn)





 



Ion Lazu: La MNLR, criticul Radu Voinescu - o eclatantă expunere despre Romanul de aventuri !














(în lucru)

joi, 21 septembrie 2017

ANUNȚ: Astăzi, joi 21 septembrie, orele 18:00, la Muzeul Național al Literaturii din București, str. N. Crețulscu Nr. 8 va avea loc conferința Romanul de aventuri, susținută de reputatul critic literar RADU VOINESCU, președintele în funcțiune al Filialei de critică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor Români. Intrarea gratuită. 


Scriitorul zilei: Ion Băieșu, n. 2 ian. 1933 - d. 21 sept. 1992   

                                            
 Dintr-o familie de ţărani cu mulţi copii, s-a născut în comuna Aldeni, judeţul Buzău, (numele de familie Mihalache nu a putut fi acceptat, amintind de şeful partidului ţărănist, mort la Sighet...); a făcut Şcoala de literatură cu promoţia lui Labiş, a trecut apoi la Filologie, după care a fost redactor la Scânteia tineretului şi la Amfiteatru. Poezii umoristice, colaborări cu temă satirică, foiletoane, cronici sportive, scenete, piese de teatru, volume de povestiri, romane. Un actant din prima trupă a vieţii literare şi de presă din România comunistă. A găsit diverse formule de a se manifesta în domeniul umorului, pe scenă, la radio şi televiziune, în filme, dintre care câteva: Balanţa, Mere roşii au avut bună receptare din partea criticii de specialitate. Lumea de rând s-a amuzat copios şi complementar cu serialul Tanţa şi Costel, cu alte seriale de umor, într-o vreme când prilejuri de destindere erau prea puţine.

Opera literară: Piese de teatru; Preşul; Tanţa şi Costel; Desu şi Kant; Tristeţea vânzătorului de sticle goale; Iertarea; Reclamaţie; Dresoarea de fantome; In cautarea sensului pierdut; Fantomiada; Maestrul. Romane: Balanţa; Acceleratorul. Schiţe, povestiri: Umorul la domiciliu (schiţe umoristice) (1981). Scenarii de film (selectiv): Balanţa (1992) (după romanul "Balanţa"), regia Lucian Pintilie (Le Chêne în Franţa, Stejarul în Romania, The Oak în SUA); Vinovatul (1991), regia Alexa Visarion; Harababura (1990), regia Geo Saizescu; De ce are vulpea coadă? (1988), regia Cornel Diaconu; Miracolul (1988), regia Tudor Mărăscu, Omul din Buzău (1988) (scenariu TV); Duminica în familie (1987), regia Francisc Munteanu; Sper să ne mai vedem (1985), regia Puşi Dinulescu; Aventura sub pământ (1982) (teleplay TV), regia Sergiu Ionescu; Grăbeşte-te încet (1981), regia Geo Saizescu, Mere roşii; Astă-seară dansăm în familie;Maiorul şi moartea  ;Balanţa; Iubirea e un lucru foarte mare,

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_B%C4%83ie%C8%99u
 http://www.romlit.ro/ion_bieu_i_grupul_de_la_amfiteatru


Alţi scriitori:
Elena Văcărescu, n. 1864
Claudia Millian, m. 1961
Aurel Gurghianu, m. 1987


Poezia zilei
Ion Lazu - Sonetele verii


Apariţie     

Venea-venea şi nu-mi venea a crede
Că-atâtea frumuseţi veneau de-o dată
Şi-ntruchipând o-npodobită fată
Ce către mine pas cu pas accede

Venea-venea şi nu-mi veneam în fire
Că părul, chipul, gâtul lung şi sânii
Şi talia şi nurii, ah! păgânii
Săltau sub pânza-n freamăt, în neştire...

Păşea mirific, dureros-prezentă
Şi când cotind, mi-a dispărut, ce lentă
Venea-napoi o doamnă, prea-trecută.

Din dreptul meu, doar o privire mută
Mi-a aruncat... dar cât de elocventă!

31 august 2011.


Răvaşe   

Sfârşit de august însorit. Amiază.
Cad frunzele cu faţa-n jos, corecte
Cum cărţile de joc, de circumspecte
Mâini împărţite, care nu trişează.

S-a răzleţit doar una, parcă trează
Cotind prin aer, trasă ca pe sârmă
Lăsând pe sus o zigzagată urmă –
Ca-n fine, peste cartea mea să cază.

O am închis, precum în ani ce fură,
În file strecuram răvaşe tandre
Ce le-adresasem unor copilandre,
Pe când nu comiteam... literatură.

Mesaje-n vânt, de  nimenea citite...
Cum cel pe care Toamna mi-l trimite.

31 august 2011

miercuri, 20 septembrie 2017


ANUNȚ: Mâine, joi 21 septembrie, orele 18:00, la Muzeul Național al Literaturii din București, str. N. Crețulscu Nr. 8 va avea loc conferința Romanul de aventuri, susținută de reputatul critic literar RADU VOINESCU, președintele în funcțiune al Filialei de critică și istorie literară a Uniunii Scriitorilor Români. Intrarea gratuită. 


Scriitorul zilei: Iorgu Iordan,
 n. 11 oct. 1888 - d. 20 sept. 1986
      
      
Cu ascendenţă bulgară, viitorul mare lingvist şi filolog a făcut liceul Costache Negri din Iaşi, 1908-1911, apoi Filologia din acelaşi oraş, avându-i profesori pe Garabet Ibrăileanu şi pe Al. Philippide, al cărui discipol a devenit. Îndrumat să-şi desăvârşească studiile la cea mai mare şcoală de romanistică din Europa, cea germană, cu stagii la Bonn, la Berlin, apoi şi la Paris. Tot cu Al. Philippide şi-a luat doctoratul în 1919; profesor universitar de romanistică la Filologia din Iaşi, 1926-1946, după care vine la Universitatea din Bucureşti, 1946-1962. Un intermezzo ca ambasador al României la Moscova, 1945-1946. Fusese un intelectual orientat spre stânga, imediat l-au preluat comuniştii, devenind membru de partid în 1945. S-a ocupat de lingvistica românească, de istoria limbii române şi de influenţele slave asupra ei, în diverse stadii de evoluţie, exagerând importanţa acestora - când alţi mari specialişti susţineau că fondul principal de cuvinte este latin; a determinat scrierea cu î şi varianta sînt, precum şi alte opţiuni ce nu s-au dovedit viabile; preocupat de onomastică şi toponimie, pe urmele altor cercetători; a coordonat cu Al. Graur şi Ion Coteanu Dicţionarul Limbii Române; a condus Institutul de lingvistică Al. Philippide şi revistele de specialitate în romanistică; a editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost Doctor honoris cauza al unor universităţi din Germania, Belgia, Franţa, Spania şi Italia, practic din sfera romanisticii europene.

Opera lingvistică: Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig,  1924. Istoria literaturii italiene, Iaşi, 1928. Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, 1932. Gramatica limbii române,  1937 (ediţia a II-a, 1946). Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor” , 1943 (ediţia a II-a, 1947). Stilistica limbii române, Bucureşti, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1975). Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode,  1962 (ediţia a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză şi italiană). Toponimia românească,  1963. Istoria limbii literare spaniole,  1963. Introducere în lingvistica romanică,  1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă). Structura morfologică a limbii române contemporane,1967 (în colaborare cu Valeria Guţu Romalo, Alexandru Niculescu). Scrieri alese,  1968. Alexandru I. Philippide, 1969. Crestomaţie romanică, vol. I-III, 1962-1974 (coordonator). Memorii, vol. I-III,  1976-1979. Limba română contemporană,  1978 (în colaborare cu Vladimir Robu). Dicţionar al numelor de familie româneşti,  1983. Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora),  1983. Manual de linguistica romanica, Madrid,1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).
Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iorgu_Iordan

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 
15 iulie 2008, marţi. Vreme a ploaie. Cobor la Izvor, cu gând să caut Brezoianu 29-C, dar mă abat pe Schitu Măgureanu şi caut placa acad. Ştefan Berceanu, unde mi s-a spus că exista şi o placă pentru Brunea-Fox. La firma de la parter cele trei femeiuşti nu ştiu nimic, mă îndrumă alături, la cabinetul medical, dar îmi fac speranţe degeaba, nu răspunde nimeni; urc la III unde mi se spusese că este administratorul, sun la trei uşi, nu răspunde nimeni, bec pe hol nu este; cobor la II, aici alt câine, negru, cel de la parter fusese alb, acesta deschide uşa batantă cu gheara, expert. Sun la o uşă, nimic, sun la a doua, unde se aude radioul, iese o femeie tânără, absolventă filologie, nu ştie să fi trăit aici reporterul faimos Brunea-Fox, nici despre placa lui memorială, dar ştie că toate cele trei apartamente de la acest palier II au aparţinut academicianului Iorgu Iordan. Sunăm alături. Iese un domn foarte vârstnic, înalt, în pijama. Da, Brunea-Fox a locuit chiar în apartamentul 7, unde stă el acum, până în anul cutremurului, iar mai înaite aici stătuse perechea Al. Bârlădeanu-Marcela Rusu. Dl Marius Demian îmi dă telefonul lui, să-l sun peste 2-3 zile, seara, o să caute în cartea de imobil perioada cât a stat aici Brunea-Fox: El contestă că ar fi existat o placă Brunea-Fox, dar mai apoi, la MLR Florentin Popescu şi C. Turturică îmi spun că au văzut cu ochii lor acea placă.


Alţi scriitori:
D. Th. Neculuţă, n. 1859
G. Coşbuc, n. 1866
Scarlat Callimachi, n. 1896
Taşcu Gheorghiu, n. 1910
G. Bogdan Duică, m. 1934
Petre Got, n. 1937
Mircea Săndulescu, n. 1945 



Poezia zilei, Ion Lazu 
(din Sonetele verii)

Grăbitul        

Un om grăbit trecu pe lângă mine,
Care nici eu nu lâncezeam pe-alee,
Ci pritoceam la stanţe şi la rime
Tot patinând pe-o slovă, pe-o idee,

Tot încercând să potrivesc o cheie
În broasca firii mele din vechime,
Iar din priviri furam doar o câtime
Din ce Natura zeie vrea să-mi deie.

Dar simt că omul se opreşte-o clipă
Mai la o parte, sub un bec; îşi scoate
Carnet şi pix şi scrie câte toate –
Cumva el scrie ce gândeam, în pripă?

Sau sunt tot eu cel ce-mi scriam sonetul
Iar cel pierdut pe-alee e... poetul?
28 august 2011



Ion Lazu - Floarea de ciumăfaie
(albă, mare cât o pălărie, spectaculoasă - înflorește azi și până mâine dimineață se închide, se ofilește. )








marți, 19 septembrie 2017

Scriitorul zilei: Cella Serghi, n. 4 nov. 1907 - d. 19 sept. 1992
   
Cella Serghi, din câte îmi dau seama cea mai mare scriitoare ce ne vine din Dobrogea, s-a născut la Constanţa; de la bunicul de provenienţă bulgară a luat preudonimul Serghi, căci numele de familie era Marcoff. Acest bunic, sau poate cel dinspre mamă, ceasornicar, era pasionat de arheologie şi expunea în vitrina atelierului vestigii dezgropate chiar de dânsul în solul tomitan, urmându-i pe arheologii profesionişti. I-a transmis viitoarei romanciere intersul pentru vestigii greceşti şi romane, precum şi dragostea pentru tărâmul dobrogean, pentru Mare în mod esenţial, pe care a evocat-o necontenit - familia locuia chiar pe Strada Mării. Primele clase primare la Constanţa, următoarele la Brăila, căci pe vremea războiului din 1916 familia a fost nevoită să se refugieze, fapt ce a frustrat-o pe micuţa dobrogeancă. Vine la Bucureşti pentru a se înscrie la Drept, cu licenţa în 1931.
Din totdeauna activă, dornică să cucerească Viaţa, oarecum în felul Anişoarei Odeanu, dar mult mai sigură de sine, a funcţionat ca secretară a unui avocat, repede s-a căsătorit cu un inginer cu nume italian, apoi cu un judecător. Începuse să publice cronici teatrale, sub pseudonim, foarte bine primite. Dar de fapt scria de pe-atunci la primul ei roman, pe care în 1936 i l-a dat spre lectură lui Mihail Sebastian, pe care probabil îl cunoscuse încă la Brăila... Câteva fragmente apar în Revista Fundaţiilor, bine primite de Al. Rosetti, Camil Petrescu, D. I. Suchianu. Romanul apare la Fundaţiile Regale, pe banderolă scria: "acest roman a fost recomandat Editurii de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian". Nu se poate imagina pentru acele vremuri o mai decisivă lansare, în trei trepte... Este vorba despre romanul Pânza de păianjen, citit cu frenezie în acei ani de toată lumea, citit şi după război, în epoca sovietizării, şi în continuare după 1989, căci apărut în peste 10 ediţii, din câte ne dăm seama. Colaborări la cele mai mari reviste ale vremii: Fundaţiile Regale, Viaţa românească; lecturi la Sburătorul, susţinută de Camil Petrescu, lăudată de Eugen Lovinescu. Dar deja publica fragmente din noul său roman, Cad zidurile. O vreme a locuit la Paris, mereu în centrul atenţiei, citind în cercurile studenţeşti. Romane cu vădită tentă autobiografică, însă pline de concreteţea vieţii, cu trăiri sincere, cu prezentarea unor personaje atent reliefate psihologic. O idee care mi-a dat fiori, căci am simţit-o ca fiind de mare curaj, pe cât de sinceră în fapt: Aşteptam războiul ca pentru rezolvarea unei probleme personale (citat din memorie)..

Opera literară (selectiv): Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 şi 1971); Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul "Cartea Mironei" şi în 1972 sub titlul "Mirona"; Cântecul uzinei, 1950; Cantemiriştii, 1954; Fetele lui Barotă, 1958, redenumit în ediţia din 1974 Iubiri paralele; Genţiane, 1970; Pe firul de păianjen al memoriei, 1977; Această dulce povară, tinereţea, 1983, cu o ediţie a doua revăzută, apărută postum în 1993. Traduceri: Vă place Brahms? de Françoise Sagan; Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris


ion lazu: Odiseea plăcilor memoriale
5 mai 07: Vreo două ore şi jumătate cu G. Bălăiţă, pornind de la str. Sf. Constantin, unde identificăm imobilul lui Paul Georgescu, pe care îl vizita. Intelectual interesant. Pe G. B. l-a apreciat mai mult cu mintea decât cu inima. Oare nu a stat şi Cella Serghi pe strada asta?, întreb. Nu-mi dă un răspuns clar. Vrea să afle dacă agreez proza tip Cella Serghi. Da, am şi cunoscut-o, am stat de câteva ori la aceeaşi masă, la restaurantul scriitorilor; e o scriitoare, i-am citit cu interes cele două cărţi: Pânza de păianjen şi Cartea Mironei. Aceşti autori de cărţi mai lesnicioase la lectură atrag în lumea cititului un număr foarte mare de oameni, care după aceea citesc şi literatură mai subtilă, zic. Şi mă gândesc chiar la faptul că eu însumi am început cu lecturi uşoare, întâmplătoare şi m-am ataşat definitiv de literatură. Dar câţi alţii nu au traversat aceeaşi experienţă! Câţi dintre noi am avut un cicerone în formarea gustului pentru lectură?
1 iunie 07: Îl sun pe Mircea Micu, întrebând de Petru Vintilă. I se spunea Milimetru Vintilă, pentru că era scund, ca şi Beniuc, idem Băieşu. P.V. s-a sfârşit de demenţă senilă. Dar are un fiu, pe Tg. Neamţ, să iau legătura. Dar la Uniune sunt dosare în camera din stânga, a ungurului, nu se uită nici dracu la ele. Despre cei plecaţi: unii nu s-au întors din cauza relelor ce li s-au făcut, alţii din cauza celor făcute de ei. Cella Serghi a locuit la parterul unui bloc din Sf. Constantin. Ben Corlaciu a murit la Paris. Avusese o căsuţă la Poiana Ţapului, lângă a lui Corneliu Leu, a făcut parte din aceeaşi grupare cu Geo D. şi cu D. Stelaru, născut la Liţa-Turnu Măgurele;
2 iunie 07: De dimineaţă vorbesc cu Valeriu Gorunescu, (la fel ca în cazul Grossu, am dat telefon la un număr mai vechi, practic neştiind dacă autorul mai este în viaţă sau îmi va răspunde cineva din familie, atenţionându-mă că... Aşa că am o mică ezitare când îmi răspund aceşti venerabili, încă supravieţuitori...) a venit mai târziu în Bucureşti, din Brăila, ceea ce ştiam, iar când îi citesc vreo 12 scriitori de pe lista mea, nu ştie adresele lor. Cella Serghi venea la şedinţele cenaclului literar Eminescu pe care l-a condus el timp de 10 ani, însoţită de cineva mai tânăr din familie.
4 oct. 08: De dimineaţă, telefon de la Valeria Morărescu, încântată de iniţiativa mea, faţă de cei de la UAP, care la înmormântarea lui D.M. i-au dat un milion, nici nu-i venea să-i primească, mai generoşi au fost cei de la USR. Însă n-ar vrea ca D.M. să figureze doar ca scriitor, căci el a fost în primul rând artist plastic, grafician, pictor, a sculptat statui etc. Ar fi vrut o placă separată, nu amestecat cu alţii, deşi, ce-i drept, Cella Serghi a fost o scriitoare renumită. Dar D.M. a fost mai întâi artist plastic, asta e ideea. Iar Magdalena Rădulescu nu a stat acolo decât 3-4 ani. Mă gândeam: iată câte îi dau prin cap cuiva care stă şi le cloceşte. În loc să se bucure, începe să departajeze, să dea note, să excludă pe alţii... Îi spun de cazul Veronica Porumbacu-Steinhardt-Lovendal-Fory Etterle, ce era să fac? Să-i exclud pe marele Lovendal pentru că n-a fost scriitor? Sau pe Etterle pentru că a fost actor?! Au să le pună placă uniunile lor de creaţie? Nici gând, acum şi pururea! Dar nu o conving. Nici cu povestea plăcilor de la Apolodor, unde sunt înşiraţi 10-12 inşi pe o placă. La observaţia că D. M. era grafician îi spun că pe placa lui Sadoveanu nu e trecut decât numele lui şi anii, nici scriitor, nici academician, nici Preşedintele MAN...; dacă omul s-a făcut cunoscut, nu mai trebuie să menţionezi, chiar asta înseamnă faima, recunoaşterea publică etc. Dacă numele în sine nu spune nimic, degeaba toate titlurile... dar doamna insistă. Îi spun că mă mai gândesc şi îi telefonez peste câteva ore. Dar mă sună tot ea şi-mi spune că sunt un înţelept, e de acord să-l pun pe placa memorială cu ceilalţi, dar să menţionez artist plastic. Şi să ne vedem, să-i fac o vizită, să discutăm...



Alţi scriitori:
Victor Ernest Maşek, m. 2002
Emil Manu, n. 9 octombrie 1922 - d. 19 septembrie 2005.



Poezia zilei
Rodian Drăgoi - Către iarnă, 1984
(ediția II-a, revăzută și adăugită, 2016)

De la mine pân-la tine
(Baladă)

De la mine pân-la tine
E-o pădure de albine
și un prinț pe cal călare
ce-a pornit la vânătoare
te-așteaptă la drumul mare
cu tot drumul în spinare.
Fată cu miros de fiară
vii năpraznic pe sub seară
și-mi dărâmi casa cu sânii
peste strigătul fântânii.
Pe sub geana ta umbroasă
trece dorul meu la coasă
și de nimenea nu-i pasă
iar în urma lui pe jos
vin și eu - tâlhar frumos


De nicăieri vin păsări lipsite de culoare

Ies cai aprinși din fiece perete
s-a-mbolnăvit și aerul de-atâta așteptare

pe umeri cade noaptea ca o cămașă udă
de nicăieri vin păsări lipsite de culoare

și-ncepe vânătoarea copacii prind să fugă
se-nvolburează câinii pe valea de sub vale

cât m-ai rugat iubito să nu împușc zăpada
stau ochii mei la pândă ca două animale


Plânsul își face loc cu coatele prin lume

Și-n păsările oarbe se face tot mai frig
n-a mai venit nici mama să mă vadă

plânsul își face loc cu coatele prin lume
și o femeie naște pe zăpadă

pe sub pământ tu pleci la vânătoare
și somnul râde când se face seară

în casă-i cald dar eu sunt trist de parcă
m-ar fi uitat cuvintele afară


Cineva măsoară lumina din  mine

Înnebunesc copacii de-atâta dimineață
și drumurile curg încet spre râu

cineva măsoară lumina din mine
câmpia bate din aripi de grâu

apoi se dezbracă de cuvinte cuvintele mele
rădăcinile zilei rămân în calendar

pădurile intră în casă
cine a făcut întunericul atât de amar?


Poetul își trece mâna fumegândă prin păr

Caii au păscut distanța dintre noi
ura nu se mai vede de atâta iubire

o lină corabie plutește-nspre cer
și arborii înfloresc de uimire

ninge frumos visul se face alb
și vântul ne ia somnul în răspăr

poetul scrie încă o scrisoare de dragoste
și își trece mâna fumegândă prin păr


vântul se rupe ca o cămașă

vântul se rupe ca o cămașă
pe amândoi ne respiră aceeași lumină

cuvintele tale se lipesc de cuvintele mele
în casă e parcă o zăpadă străină

razele lunii mișcă perdeaua
somnul meu se agită pe-afară

tu îți dezbraci melancolia ca pe o rochie
cântecul crește ca o iarbă amară



Poezia zilei, Ion Lazu
 (din Sonetele verii)



Clorofilă

S-au luminat şi frunzele la faţă
Trecând de verdele adânc, din vară
Spre o culoare transparent-solară –
Sau va fi Teama ce le-a prins în braţe?


În seve,-n fibre şi în clorofilă
E-o-nseninare care se răsfaţă
Şi o paloare-n arbori se agaţă
Şi-o resemnare. Şi o dulce milă.


În păsări e-o nelinişte febrilă
Şi-i o vibrare - şi un dor de ducă
Pe toate dintr-o dată le apucă
Şi orice rezistenţă-i inutilă...


S-au luminat şi frunzele la faţă –
E-o galbenă lingoare, ca de gheaţă.

31 august 2011.