vineri, 30 octombrie 2015


Lidia Lazu, Recital Blaga
ziuă verde, duh de nuc:


Scriitorul zilei: Barbu Solacolu, n. 5 martie 1897  - d. 30 oct. 1976

         
Bucureştean, fiul unui magistrat, a făcut clasele primare la o şcoală din cartietul Antim, liceul început la Gh. Lazăr şi terminat la Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Al. Protopopescu şi Ion Vinea, iar prin aceştia cu Tudor Vianu şi Ion Barbu; a particiapt la campania din 1917-1918 şi abia după aceea şi-a luat bacalaureatul, înscriindu-se la Drept şi la Litere şi Filosofie. A participat la Cenaclul Viaţa Nouă, împrietenindu-se  cu Ovid Densusianu, de care se va îndepărta ulterior, dintr-o neînţelegere minoră. În 1920 pleacă la perfecţionare în Germania, aprofundând filosofia, economia, geografia; luându-şi doctoratul la Berlin şi revenit în ţară, va ocupa funcţii înalte la Ministerul Finanţelor, la Ministerul de Externe, la Camera de comerţ, fiind prin pregătire unul dintre tehnocraţii vremii.
Începuse cu poezii şi cronici literare încă din liceu, debutând în Flacăra, 1912, cu versuri simboliste-moderniste, care l-au situat în filiaţia Iosif-Pillat; alţi exegeţi l-au apropiat de Bacovia. A continuat să publice inclusiv traduceri din Maeterlinck şi din marea poezie a lumii, a scris un studiu despre Dostoievski, a tradus piese de Shakespeare,  a scris o comedie Coţofana, ce s-a aflat în repertoriul Naţionalului, însă după 1925 s-a concentrat asupra unor scrieri de economie şi finanţe. Abia în 1968 îi apar poeziile, volumul Umbre pe drumuri, iar în 1974 memorialistica: Evocări. Confesiuni. Portrete, cu un cuvânt înainte de Al. Marghiloman şi o postfaţă de Mihai Gafiţa. Nu se putea ca un "fost" să nu suporte interdicţiile regimului comunist. Faptul că a trăit până spre 80 de ani şi a "prins" destinderea ideologică de la începutul ceauşismului l-a ajutat să-şi vadă publicate scrierile din Interbelic.



Poezia zilei, Aurel M. Buricea, n. 30 oct. 1943

Număr impar

Retras în vis ca broasca-n carapace
De lumea plinã de patimi exilat
Am trudit pânã la moarte într-un sat
Ascetul din mine nu-mi mai dã pace

Şi-ar vrea sã colinde peste mãri şi ţãri
În trupul meu sã creascã câmpuri de maci
Sã fiu tras în verbe de cârduri de raci
Sã nu mai cânt în sonet triste-nserãri

Vin zeii sã-mi cearã autografe
Pe-o carte scrisã de-un sihastru bãtrân
Cu pagini prinse cu sacre agrafe

N-a fost sã fiu în lume ce-am vrut sã par
N-am reuşit sã fiu propriul meu stãpân
Şi-am sã mor iarna într-un numãr impar


Exod

Gata sunt de marea cãlãtorie
Lumea de aici vorbeşte douã limbi
Ziua şi noaptea, în zadar vrei s-o schimbi
Visul se desfrunzeşte-n poezie

Patru anotimpuri bat în trupul meu
Zãpezi eterne se-aştern peste sonet
Mi-a fost aceasta viaţã târziu regret
Gândul soarbe lumina din Dumnezeu

O noua naştere cântã luna mai
Natura vede-n mine drum de searã
Respire florile miresme de rai

Umbra toamnei îmi cere sã-i dau vamã
Uimirea din vers a-nceput sã piarã
Se-aud în cuvânt clopote de-aramã


Calea de ulmi

Dupã nimic faptul de-a fi în lume
În piatra magicã a esenţei cat
Semnul ce-a pus taina în gând şi pãcat
Hãrãzit de nu ştiu cine anume

În şiruri de numere pare se pierd
Cu mâna lui Adam rup mãrul din pom
Drumuri nevãzute se-nchid în atom
Copilul ce-am fost îl caut sã-l dezmierd

Plânge-un bãtrân singur în calea de ulmi
Rãpus de vise şi rãnit de vreme
Ninsori de-amurg se cern pe albastre culmi

Vine noaptea vine apocalipsa
Litera din vers de moarte se teme
Şi-n acest sonet, mama, iţi simt lipsa

Poezii preluate din Revista Nouă, octombrie, 2008



Alţi scriitori:
Mircea Florian, m. 1960



Ion Lazu - O pagină  de jurnal 2008
   
15 ian. 08. Fiind ziua lui Eminescu, primesc de la IM două texte şi le retransmit amicilor. Frăţia Eminescu. Telefon de la secretara lui Chifu, precum că NM a decis să fie schimbată placa din Apolodor. Dumitru S., nu Dolfi. Mă cam supăr. Păi nu ei mi l-au dat pe listă pe Dolfi?! Dar fiind pe banii lor, treacă de la mine. Nu vreau să-l înfrunt pe NM, de a cărui aprobare depinde celălalt proiect, mult mai important decât orgoliul meu. Seara la TNB, recită Ion Caramitru, Ov. Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, iar Aurelian Octav Popa improvizaţii la clarinet. Sala plină, mult tineret. Câteva postume. Şi în încheiere textul lui Geo Bogza: Dumnezeu şi Sf. Petru.
19 ian. 08. Aseară, la Adriana Lecouvreur, operă în concert, muzică de-mi merge la inimă, interpreţi străluciţi: Nely Milicioiu venită de la Londra, un tenor italian, dirijorul neamţ, Hărăşteanu, Tumanian şi alţii – muzică de zile mari. Noi, Iordanii, Moscu, Greta şi Mariana P. La întoarcere tăiem prin Cişmigiu, pe ştiutul traseu pe sub spalierii cu glicine mov de pe vremea studenţiei noastre, prin faţa clădirii de pe Schitu Măgureanu unde făceam repetiţii la dansuri, exact locurile descrise de mine în Ruptura, până la staţia de metrou Izvor. Cine ar fi crezut posibil un asemenea drum alături de M.P., după aproape 50 de ani?
Am primit adeziuni la Frăţia Eminescu şi le-am retransmis la Oradea, însă nu potopul de adeziuni entuziaste la care ne-am fi aşteptat. Merg la Rom. lit. şi dau cărţile lui D.C. Enache, apoi intru la Al. Istrate, făceau listele pentru filiale, rog să adauge o frază privind obţinerea aprobării de la colocatari. Le arăt proiectul scriitorilor încarceraţi, macheta şi aş zice că l-am câştigat pe Director în favoarea ideee mele. Trimit oferta pietrarului Tamaş cu două variante privind dimensiunile - şi-mi răspunde pozitiv, cu preţuri sub cele estimate în proiect, de doar 325 milioane.

Mihaela Ghiţescu îl propune pentru placă pe Banu Rădulescu, Intr. Nopţii, 7, între anii 78-98. O voi contacta şi pentru confirmarea încarceraţilor.
Va urma



Ion Lazu - M-am întâlnit cu Toamna la... Sinaia, IV














joi, 29 octombrie 2015


Lidia Lazu - Recital Blaga:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii:




Scriitorul zilei:  Ştefan Baciun. 29 oct. 1918 – d. 7 ian. 1993

Fiul unei familii de profesori de limba germană, a urmat liceul Andrei Şaguna din Braşov, avându-i profesori pe Emil Cioran şi Octav Şuluţiu, după care se înscrie la Drept, cu licenţa în 1941. A fost colaborator asiduu la diverse reviste literare, Gândirea, Universul, Libertatea, după care urmează o carieră diplomatică, ataşat cultural la Berna 1946-1949, după care merge la Rio de Janeiro, la Seatle, ca profesor de hispanică, stabilindu-se în final la Honolulu, Hawaii. A colaborat şi a condus diverse reviste de literatură hispanică, dar s-a remarcat prin revista sa Mele, unind semnăturile unor exilaţi români de pe toate meridianele.
Debutase cu poezii, a debutat editorial la 16 ani cu Poemele poetului tânăr, premiat de Revista Fundațiilor Regale şi de SSR; au urmat Poeme de dragoste, 1936, remarcate de G. Călinescu şi de Pompiliu Constantinescu. Îşi perfecţionează stilul poetic în Drumeţ prin anotimpuri, 1939 apărută în acelaşi an cu Căutătorul de comori.
A fost căsătorit cu scriitoarea Mira Simian, din Rm. Vâlcea; muzeul judeţean vâlcean funcţionează în vila familiei Simian.
După Decembrie 1989 poemele lui Ş.B. au fost intens reeditate, autorul căpătând renumele pe care l-ar fi meritat din interbelic și în jumătatea de secol comunist.
                                                                    


Poezia zilei, Ştefan Baciu

Poemul poetului tânăr

E-atât de bine să stai uşor în zi. Să cânţi încet, să nu auzi
Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr
Să mergi pe drumul neted lângă pomii uzi
Şi să visezi cu palma rătăcită-n basme şi în păr.

Prin lanuri să păşeşti cu munţii – şal pe umeri
La gât, fâşii de zări să-ţi legi cravate,
Germanice balade să scandezi, să numeri
Fântânile de secetă şi sete deşertate.

Prin cucuruzi să-ţi legi deschise răni adânci
Cu frunze ude de scuipatul cald de îngeri
Să treci prin şanţuri mici cu inima pe brânci
Să râzi când sufletul îţi spune: sângeri.

În seară să te-afunzi cu părul netezit
De palma calmă a curentelor de munte
Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit
Şi-apoi să-ţi scrii poemele ţâşnind din frunte.



Alţi scriitori:
Radu Cosaşu, n. 1930
Titus Popovici, n. 16 mai 1930 - d. 29 noiembrie 1994.
Constantin Crişan, n. 21 nov. 1939 - d. 30 oct. 1996




Poezia zilei: George Theodor Popescu

Zicere I

! cum treci,
învrăjbind aerul acestei seri
spaima își face cuib în oasele mele,
și-mi adumbrește ochiul,
uit cuvintele,
îmi asum visele,
las- să-mi plângă nenorocul în streșini

! ești viața mea care se amână
și-mi doresc șansa aerului pe care-l respiri
 - o respirația ta
în care totuși atât de blând se moare -

(din volumul La ruina luminii, ed. Victor&Victor, 2000)


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008
   

14 ian. 08. Luni. Iarnă geroasă-ceţoasă. La prânz ies să las cărţile pentru D.C. Mihăilescu la ProTv, apoi pe jos la I. Murgeanu, care coboară cu mine şi pornim spre P-ţa Gemeni. Sărbătorile la români – un blestem, zice IM. Noi n-am sărbătorit zilele mele, victime ale unei toxiinfecţii alimentare rebele. El credea că vreau să scriu despre scriitorii încarceraţi. Nu, e vorba despre un monument, îi arăt macheta. Îi spun că de sărbători, de ziua numelui şi a naşterii, niciunul dintre cei 91 beneficiari ai plăcilor memoriale nu a dat telefon, în afară de rusoaica lui Al. Oprea.  Îi spun că Radu Voinescu a scris în Sud despre Scene. O să scrie şi IM. Trec pe la Corint, dar D.C. Enache nu mai lucrează la ei, secretara îmi dă mailul să-l întreb unde să-i las cărţile.
Cronica lui RV e bună, citează esenţialul, Însă semnalează o neconcordanţă privind apariţia cărţii lui Llosa. Corect, însă nu-şi avea rostul, în context. Nici titlul nu e ce-mi trebuie. Jurnalul unui scriitor ignorat. 
Seara mă uit prin câteva cărţi, ar fi de scos unele citate, de făcut comentarii. Ca să fac ceva. Ţone nu răspunde. Să-mi fi trimis Veneticii, 2 aveam ce buchisi. Lidia pare să nu se mai grăbească cu Jurnalul ei american, speră să poată scrie o continuare, viziunea după 20 de ani. Însă Ileana tace mâlc, de vreo lună întreagă.

Telefon de la Ilinca D., mulţumind pentru cărţi, cu promisiunea unei invitaţii pe scena Euterpe. S-a uitat. Cunoaşte personajele.
Va urma



Ion Lazu - M-am întâlnit cu Toamna la.... Sinaia, III
















miercuri, 28 octombrie 2015



Lidia Lazu, Recital Bacovia:

acorduri, arpegii, armonii...:




Scriitorul zilei: Andrei Ciurunga 28 octambrie: Andrei Ciurunga,  n. 28 oct. 1920 - d. 2004

       
       
Dintr-o fanilie de colonişti germani, fiu de învăţător, s-a născut la Cahul, unde a făcut şcoala primară, apoi a urmat liceul din Bolgrad, cu bacalaureat în  1939, după care a fost pedagog la diferite şcoli din Basarabia şi redactor la reviste din aceeaşi regiune. Debutase în revista liceului din Cahul, iar primul volum i-a apărut în 1936, Melancolie. După război s-a stabilit la Brăila, ca redactor la reviste locale, până se mută la revista Flacăra din Bucureşti. A fost arestat pentru motive politice în două rânduri, mai întâi între 1950-1954, (pentru volumele de poeme apărute în 1944 şi 1947), când a suferit la Canal, apoi din nou între 1958 şi 1964, de data asta pătimind la Balta Brăilei şi Jilava. În perioada detenţiei a compus numeroase poezii în formă folcorică, pentru că erau mai lesne de memorat şi de transmis în lumea deţinuţilor. Începuse cu poezii de mare simplitate a expresiei, nesofisticate, impresionând prin sinceritate şi dramatism; după detenţie poezia sa a câştigat în profunzimea mesajului. A scris şi poezii pentru cei mici, dar şi memorialistică de lagăr.

Opera literarăMelancolie, 1936;  În zodia cumpenei, Bolgrad, 1939;  Poemele dezrobirii, Chişinău, 1943;  Cântece de dor şi de război, Chişinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947;  Decastihuri, Bucureşti, 1968;  Vinovat pentru aceste cuvinte, Bucureşti, 1972;  Argumente împotriva nopţii, Bucureşti, 1976;  Micul meu atlas, Bucureşti, 1976;  Echivalenţe, Bucureşti, 1978;  Imn pentru flacăra fără sfârşit, Bucureşti, 1982;  Gestul împăcării, Bucureşti, 1983;  Toată ţara-i şcoala mea, Bucureşti, 1989;  Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Bucureşti, 1992;  Poemele cumplitului canal, Bucureşti, 1992;  Lacrimi pentru Basarabia, Bucureşti, 1995;  Ceasuri fără minutarePoeme din închisoare, Bucureşti, 1996;  N-aveţi un surâs în plus?, Iaşi, 1996;  Poeme cu umbre de gratii, Bucureşti, 1996;  Versuri pentru Ina, Bucureşti, 1996.

Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Andrei_Ciurunga

Poezia zilei, Andrei Ciurunga

Desprimăvărare

Când vom ieşi din beznă şi ruină
şi raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — şi vom fi
desfiguraţi de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viaţă
împovăraţi, necunoscuţi, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceaţă.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi şters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaştem iar, deşi bătrâni,
vom merge cu plăcuţele la şcoală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un  ghiocel curat
să ne înveţe zâmbetul uitat
şi să ni-l scrie fără greş pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
şi-i vom  citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrăţirea şoimului cu zarea
vom şti să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.


Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept
cu stelele pe cer îmbobocite
şi ca să poţi intra pe nesimţite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninaţi ai paznicului sur.

Aşa cum ştiu că poţi veni acum
Eşti o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereţii cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Şi-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Aşează-te uşor şi nu-ncerca
Să rupi cu şoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deştept,
Acelaşi gol din adâncime suie
Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”, alcătuită de Mihai Rădulescu


Alţi scriitori:
M. N. Rusu, n. 1938
Ion Mărgineanu, n. 1939
Peter Neagoe, m. 1960
Petre Solomon, m. 1991
Mihail Sorbul, n. 1885




Ion Lazu - O pagină de Jurnal 2008












13 ian. 08, duminică. La sala Euterpe, pentru Eminescu 158 ani de la naştere. Ilinca, Val. Râpeanu, George Motoi şi Lucia Mureşan, iar din sală Doru Popovici. Două soliste de la Operă, cu lieduri. Vin soţii Iordan, soţii Moscu, Greta, Mariana P. și Cati, Andana, Claudia Ilie. În sală Ion Brad şi Neagu Udroiu, care ne invită joi la o lasare de-a lui despre Finlanda. Actorii se întrec pe ei înşişi, două scrisori inedite, foarte amare, vădind chinul celor doi iubiţi. Dau cele două cărţi Ilincăi, iar fam. Moscu împrumut Ruptura. Plănuim cu cei doi o ieşire la Predeal-Clăbucet, restaurantul Fulg de nea.

De câteva zile o chiciură cum nu se poate mai decorativă.  S-a vorbit iar despre Eminescu interzis, croşetat, despre detractorii săi. Oricum, ciudat că n-a scris despre războiul de independenţă, decât la sfârşit articolul Dorobanţii, pe care îi descrie reveniţi în Bucureşti, dezechipaţi, rufoşi, mai rău ca prizonierii turci. Zice V. Râpeanu: Alţii s-au îmbogăţit atunci, ca şi în primul război mondial, ca şi în al doilea... În fapt, e greu să alegi între oameni de valoare de pe baricade vrăjmaşe, între Doru Popovici, care a lăudat această ţară şi pe vremea comuniştilor, şi între HRP, care o denigrează acum. E blestemul nostru să ne denigrăm marile valori, pe Eminescu, Iorga, Brâncuşi, Enescu...
Va urma


Ion Lazu - M-am întâlnit cu Toamna la... 

Sinaia, II