ion lazu: Elegie I
Calul uitat în pripon a ajus la ţărână.
Zile şi nopţi s-a-nvârtit retezând împrejur
În şesul cu iarbă la greabăn o zare puţină
Sau o râpă cu malurile verzi, cum apare acum.
Târziu. Şi copita nici ea nu mai scurmă
Ţărâna, proptită-n poiana albastră de sus.
La cap îi mai flutură alb nechezatul din urmă
Şi firul de iarbă îi creşte în ochi, nesupus...
Pocola-Beiuş, 68
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu