ion lazu: Daniela Sitar-Tăut - triplă lansare la Casa memorială Rebreanu-Minulescu



Consemnare.

În această seară cu ploi benefice la jumătatea unei veri mai permisivă totuşi decât precedentele, am fost „oaspeţii lui Rebreanu” la Casa memorială din preajma Cotrocenilor, la invitaţia greu de refuzat a istoricului literar şi custode Corneliu Lupeş, care a moderat o întâmplare literară plină de consistenţă: lansarea a nu mai puţin de trei cărţi ale dnei Daniela Sitar-Tăut, critic literar, lector de limbă română la Universitatea din Bratislava, unde fiinţează o catedră de literatură română încă din 1922, şi care, la momentul cuvenit i-a onorat cu titlul de Doctor honoris causa pe Nicolae Iorga şi pe Nicolae Titulescu.

În prezenţa unei asistenţe simpatetice, alcătuită în principal din scriitori şi oameni de artă (am notot câteva nume care spun ceva despre aleasa participare: romanicerul şi realizatorul TV Ştefan Dimitriu, scriitorul şi pictorul Alecu Ivan Ghilia, poetul Florentin Popescu, Simona Cioculescu şi Rodica Ştefănescu, muzeografi, Virginia Lupeş şi Nicolae Nistor, muzicieni, Armand Steriadi, critic şi istoric de artă, prof. Univ. Dr. Mihaela Albu, Alex. Buican, dramaturg, Angelica Moldovan, director editura Oscar Print, prof. Univ. dr. Nicolae Georgescu, eminescolog, dna Marcela Mateescu, un domn Oct. Veza, scriitor român din USA, sosit pentru a-şi prezenta (mâine, altundeva...) o nouă carte etc, Dna prof. univ. Mihaela Albu, sosită anume din Bănie a prezentat două dintre cărţile Danielei Sitar-Tăut: Exilul literar românesc înainte şi după 1989 şi Interviuri; prima reuneşte comunicările simpozionului cu această temă de la Bratislava, din 2010, cu participarea unor cercetători români din ţară: Doina Jela, Cornel Ungureanu şi din diaspora (Marcel Corniş-Pop), dar şi a unor românişti străini interesaţi de ansamblul literaturii române.

(Aş reţine aserţiunea unei slovace de la catedra de Limbi romanice a Universităţii din Bratislava, printre alţi lectori străini care vorbesc perfect româna şi studiază fenomenul literar românesc din toată lumea: "N-am crezut că am să trăiesc din limba română...")

S-a remarcat faptul că  exegeţii  din ţară au despre literatura exilului doar o imagine de dicţionar, pe când fenomenul literar românesc din diaspora este mult mai complex. Monica Lovinescu a punctat: „exilul a reprezentat pentru noi o paranteză cât o existenţă”. Unii dintre participanţi la simpozion sunt de regăsit la sumarul cărţii de Interviuri: Lupeş, Hobana, Gheran, C. Ungureanu. Florentin Popescu, subminat de o răguşeală vecină cu afazia, a reuşit ca prin minune un demers coerant, convingător despre cartea de cronici literare a autoarei DST, apărute mai întâi în reviste de mare prestigiu, bine încadrate în structura acelora, însă ca prin minune asamblându-se salutar în volumul Valori şi permanenţe ale literaturii române. Un incitant şi util ghid de lectură, nu numai o culegere de aricole, ci o sumă a lecturilor unei autoare al cărui stil se află încă în formare, ţinta fiind un limbaj critic simplu şi suplu, epurat de neologisme etc. Sunt avuţi în vedere nu doar N. Breban, M. Cărtărescu, D. Ţepeneag,dar şi Doina Jela, Pavel Şuşară, Daniel Vighi, Ion Bogdan Lefter, Ion Holban, Vintilă Horia. Şi Nicolae Ţone, cu un interviu fluviu, de 40 pagini.
Ion Lazu