marți, 9 august 2011

ion lazu: pe deal; nopţi de sânziene

ion lazu: Pe deal
Acum când streaşina şi copacul sunt una
Şi lespedea săltată pe izvor
Pare-un mormânt ca toate celelalte

Casa celor cu numele Seară,
A gazdelor mele ce-şi simt carnea
Secându-le pe ţeava oaselor
Şi-a fiicei lor ce-n pântec
Plodeşte-un testament
Şi-a ginerelui care de pe-acum
A pus gând fetei din vecini

Sau mai pe scurt: casa acestor guri
Ce încolţesc din patru laturi masa -
Ca nişte râpi de nădejde
Care-şi împart un deal -
 Ce-mi spune mie, martor vesperal?

O pală-ndepărtată, abia prinsă voce
A ultimului ceas trăind în var.

Pocola, vara 68

Nopţi de sânziene
Nopţi prea lungi
În vara aceasta
Încât amurgul şi zorii
Aproape se-ating, deasupra...

Nopţi dintr-odată prea lungi
Pentru mine –
Trec din somn în trezie
Din gânduri în vis
Şi în spaimă şi-n veghe.
Pe toate le străbat, temeinic
Doar amânarea nu se-ncheie.

Şi o lipsă mă arde, prelung
În aceste prea scurte nopţi
La al căror capăt
Nu mai ştiu să ajung...
Pocola, vara 68