ion lazu: pe deal; nopţi de sânziene

ion lazu: Pe deal

Acum când streaşina şi copacul sunt una

Şi lespedea săltată pe izvor

Pare-un mormânt ca toate celelalte

Casa celor cu numele Seară,

A gazdelor mele ce-şi simt carnea

Secându-le pe ţeava oaselor

Şi-a fiicei lor ce-n pântec

Plodeşte-un testament

Şi-a ginerelui care de pe-acum

A pus gând fetei din vecini

Sau mai pe scurt: casa acestor guri

Ce încolţesc din patru laturi masa -

Ca nişte râpi de nădejde

Care-şi împart un deal -

 Ce-mi spune mie, martor vesperal?

O pală-ndepărtată, abia prinsă voce

A ultimului ceas trăind în var.

Pocola, vara 68

Nopţi de sânziene

Nopţi prea lungi

În vara aceasta

Încât amurgul şi zorii

Aproape se-ating, deasupra...

Nopţi dintr-odată prea lungi

Pentru mine –

Trec din somn în trezie

Din gânduri în vis

Şi în spaimă şi-n veghe.

Pe toate le străbat, temeinic

Doar amânarea nu se-ncheie.

Şi o lipsă mă arde, prelung

În aceste prea scurte nopţi

La al căror capăt

Nu mai ştiu să ajung...

Pocola, vara 68