marți, 30 decembrie 2014


REMEMBER  50
În acest  decembrie 2014 se împlinesc exact 50 de ani de la debutul  meu în revista literară Ateneu (nr. 5/1964), unde  mi-au apărut poeziile: Amintindu-mi și Copaci în toamnă. Iar  peste  ”doar” 6 ani, în 1970, am debutat editorial cu volumul  de schițe și povestiri Ningea în ochii ei albaștri, ed. Eminescu, 1970. În același an am obținut premiul I la primul (și singurul) concurs național de subiecte de film, cu textul Vestea.
(Inutil să spun că filmul nu a fost făcut niciodată, după cum nici alte scenarii de-ale subsemnatului n-au fost agreate, devenite  prin forța lucrurilor romanele Rămășagul, Blana de  viezure, Veneticii...

Sunt de  atunci 45 de ani bătuți pe muchie. Iar autorele se  apropie, târâș-grăpiș, de borna aniversară cu cifra 75 !
 Sănătoși să fim, deie Domnul...  


 Fotografie







 
La încheierea anului 2014, nu voi mai face un BILANȚ, cum procedasem în anii precedenți. Cine a urmărit acest blog sau măcar a poposit pe-aici întâmplător, va fi înțeles cu ce lucruri (de nișă) ne ocupăm. Isprava cea mare ar fi că am reușit să public prezentările din ultimii 3 ani ale scriitorilor români, într-o carte intitulată chiar așa: Calendarul scriitorilor români,  apărută în 3 volume format mare, cca 1900 pagini, la ed. Tipo Moldova, 2014. Despre difuzarea cărții, trimisă mie de editură în nici măcar 10 exemplare cuvenite, (total general 23 exemplare!) nu mai e cazul să vorbim.  Important este că textele se găsesc pe blogul meu, ele pot fi accesate pe internet. De fapt lucrarea se află în continuare în atenția mea, cu adăugarea unor noi nume, cu completări, aduceri la zi, rectificări etc.  Îi răspund prietenului Șerban Codrin Denk, mulțumindu-i pentru aprecieri și îndemnuri, cu precizarea: nu e vorba de doar 366 scriitori, ci de 571 (deocamdată), căci uneori sunt 2 sau 3 scriitori într-o zi; și mai e vorba în acest Calendar... de cele vreo 500 poezii postate la rubrica Poezia zilei, așa încât cartea poate fi considerată și o antologie sui-generis din lirica românească.
Ce va fi cu blogul meu, după 1 ianuarie 2015?  Dispare principala rubrică Scriitorul zilei. Poezii am să mai postez, ocazional. Voi continua postarea textelor de la rubrica O pagină de Jurnal.  Și voi da curs unei mai vechi dorințe: de a răsfoi vechi cărți din biblioteca personală.  În ultima zi a anului trecut găsisem un pachet de cărți într-o stație de metrou. Am comentat acele cărți zi ede zi, timp de o lună, poate mai mult. 
Se vor fi întrebând unii curioși, m-am întrebat eu însumi la un moment dat: Ce face un scriitor când nu se mai îndeamnă la scris, când creativitatea scade sum cota de avarie? El se întoarce la cărțile dragi din bibliotecă, la textele care l-au fascinat și nu doar atât:  i-au consolidat personalitatea de literat.
Îmi spunea la telefon bunul meu prieten F.M.:” Îmi doresc din răsputeri să reiau pe rând, raft cu raft, toate cărțile din această bibliotecă în care am îndesat volume cu nemiluita, cumpărate într-o viață. Unele în dublu exemplar, în ideea că reeditarea a recuperat paragrafele scoase de cenzură... Să le iau la mână, să le răsfoiesc, să-mi reamintesc ce și cum, să recitesc măcar pasajele pe care le-am subliniat, plus adnotările mele, numai de-aș reuși să fac acest lucru...”
Deci iată ce mă?ne așteaptă în anul ce vine. Sănătoși să fim!



NOTĂ: Voi posta aici, selectiv, câteva comentarii primite de la prietenii mei la textul postat acum două zile: Remember 50, despre împlinirea în decembrie curent a 50 de ani de la debutul meu în revista Ateneu. (În ordinea primirii lor)



Contemporanul 

28 dec. (Acum 2 zile)

Dragă Ion, calde felicitări!
Îți doresc ție și celor dragi inimii tale un Crăciun luminat, sărbători fericite alături de cei dragi,cu sănătate, iubire, împlinire.
 Să dea Dumnezeu să avem parte de un an  luminos, plin de rod în spirit, alături de oameni care ne sunt - ca să tragem cu ochiul spre iubitul Nietzsche - ca o grădină. 

La mulți ani! Un Crăciun luminat!
Aura Christi & echipa Contemporanul

Marian Drăghici :

Frumos ai fost,

frumos ești încă, o frumoasă amintire/urmă/operă sigur vei lăsa și după inevitabila plecare/mutare la cele veșnice, când va fi să fie ceasul acela, cât mai târziu. Totul la tine, bunule Ionule, este sub semnul Frumuseții, interioare și exterioare, depline și eterne; eterne, spun, fiindcă și dincolo, o cred din tot sufletul, tot frumos vei rămâne!
Nu suferi că ai tăi bieți contemporani, acum, aici, nu apreciază îndestul, din invidie sau neputință omenească, această Frumusețe; ești purtătorul ei prin darul Providenței, iar Providența prin harul Său știe perfect ce și cum; să nu crâcnim, ci să ne bucurăm.
Sunt recunoscator că, in tine, am cunoscut unul dintre cei mai frumoși oameni/scriitori din lumea și viața aceasta; îi pătrez o vie recunoștință neuitatului Mircea Ciobanu că prin domnia sa am făcut cunoștință; alături de dânsul (și de Nicolae Ioana) te-am văzut prima oara într-o librărie din Slatina comunistă a anului 1979...,  nu verific acum - și simpla vedere a voastră, atunci, tineri și frumoși, mi-a dat speranță, încredere că 'se poate'. S-a putut prin voia lui Dumnezeu, după mulți ani groaznici, după 1989.
Te îmbrățișez în toată curăția ta înalt bărbătească, chiar majestuoasă, ca orice atribut al veșniciei, cu rugămintea să-mi ierți dezamăgirile aduse fără voia mea, câte vor fi fost, ție și  inestimabilei doamne LL.
Hristos s-a născut! La mulți ani, cu sănătate și noi împliniri sufletești/duhovnicești/scriitoricești amândorura!
Al vostru, neisprăvit ca totdeauna,
Marian Draghici


Florica Ceapoiu:




Mult stimate domnule Ion Lazu,vă mulţumesc din suflet pentru mesajul deosebit de frumos pa cere mi l-aţi trimis. M-a bucurat sincer şi, pe lângă urările de AN NOU, vă doresc"MULŢI ANI DE PROSPERITATE ŞI INSPIRAŢIE CREATOARE, ALĂTURI DE FRUMOASA ŞI TALENTATA ARTISTĂ-POETĂ CARE ESTE DOAMNA LIDIA LAZU!" 
 "LA MULŢI ANI!",



Șerban Codrin:
Fantastic, dragă Ion Lazu, mergeți pe 75 de ani! Eu merg abia pe 70! Numărătorile acestea trebuie, totuși, asumate. Important ar fi dacă am reusi să facem ceva in lumea literelor, dacă vreo carte va fi necesară, incat si numele noastre să insemne ceva in ziua de mâine. 
La mulți ani, maestre, mai completează Dicționarul scriitorilor români, este o carte, practic, niciodată sfârșită, numărul nu se poate opri la 366, pentru că ai nedreptăți multe condeie harnice.
 s.c. 



Ce frumos e aşa, când anii adună roade bogate  şi vremea e generoasă cu  oamenii dăruiţi, innobilându-i cu vârsta, aşa cum vinul vechi distilă cu trecerea timpului miresmele verii sublimându-le în esenţe tari,  spre bucuria unora şi altora care ne nimerim a fi, modeştii tăi cititori,  vremelnici părtaşi întru bucuria creaţiei adevărate....
Din suflet felicitări, gânduri dragi şi  îndeplinirea câtor mai multe proiecte scriitoriceşti  şi de care mai pofteşti, alături de muza inspiratoare care a înghiţit o ciocârlie... 

Andana Călinescu



Felicitari, cu reala simpatie si prețuire!
Si eu am trecut partial prin biografia literara a anilor vechi (la 56 de ani lucrurile sunt diferite)
Sa va bucurati de venerabilitate si stima  meritata!
Horia Dulvac



Gusti Doman:

Domnule Lazu, felicitări!
Sunteți un caz exemplar de scriitor. În sensul că ați debutat relativ timpuriu, dar n-ați ars etape, n-ați trecut peste ani oricum, așa cum se trece acum. V-ati scris și publicat cărțile nu fără peripeții, dar poate că nu e rău că a fost așa.
Vă doresc mulți ani cu sănătate, să puteți rotunji opera așa cum vă doriți și vă imaginați.
Al dvs., cu drag, DAD 



Felicitări pentru ce ai creat pînă acum, spor in viitor pentru ce vei mai face de acum încolo, mulți, mulți ani.
 LA MULTI ANI, Ioane! Cu drag, Augustin Țenu


Nicolae Ciobanu:

Fie ca să te/vă prind la cît mai multe şi valide cincinale, fie şi fără flori de laur actuale. Valoarea voastră nu poate fi decît ocultată de nonvalorile pe val.
Cu frăţească afecţiune, Culai. 



George Anca:
28 dec. (Acum 2 zile)

Nu te-ai schimbat.
S-or face filme si după romane.
Sărbătorească-ți-se viața în veac!


Daniel Corbu:
Felicitări! Bună inspirație!
Daniel C.


Liliana Nicolae:
Felicitari, domnule Lazu! Cine știe? Poate nepoții se vor bucura de drepturile de autor la filmele făcute după scenariile dvs... Mult succes in continuare și multă sănătate!
Sărbători fericite, Liliana Nicolae



Să binecuvântăm îngăduința Domnului  pentru viață lungă și realizări! Felicitari!
Elena Armenescu  


La mulți ani, dragă Ioane și succese tot mai mari! Aceleași urări și distinsei tale Doamne.
Victoria și Ștefan Dimitriu


Tatiana Rădulescu:
Stimate Domnule Ion Lazu, Oportunitatile si succesul in literatură au la bază o strategie de pândă si seductie.. 
Si retrospectivele mele ( mentale ) despre acest subiect imi arata cat de credula si de ineficienta am putut fi.Titlul Panda si seductie l-am ales pentru ca sa va facasa radeti putin de absurditatea multor situatii prin care am trecut la o varsta frumoasa si plina de vigoare. Si totusi...
Macar sa ne ramana tenacitatea... chiar daca se considera a fi diabolica.
Tatiana Radulescu 



Dumitru Borțun:


Felicitări pentru toată cariera scriitoricească - atât pentru cea care a fost, cât şi pentru cea care nu a fost, fiindcă şi ea a fost plătită de tine cu lacrimi şi sudoare...
Vă doresc amândurora un an nou cât mai fast, plin de sănătate, de bucurii pentru suflet și de realizări spirituale. La mulți ani!
Titi


Ion Murgeanu:
Felicitări, prietene! ”Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești!”
IM


Magda Ursache:
Multi ani cu putere de scris si inspiratie maxima. Sa vi se implineasca toate asteptarile in 2015. 
magda u.




Viorel Dianu:

Te iubesc, Prietene, şi te felicit pentru tot ce ai făcut.
La mulţi ani sănătoşi, la fel de rodnici !
VD



Ion Filipoiu:
 Ioane dragule, aflat, şi eu, în pragul aniversării celor trei pătrare de veac de viaţă, îmi fac această "liniştitoare" dedicaţie :

                 Mi-a fost părul cum e corbul
                 Şi ca bradul falnic corpul ;
                 Azi, mi-e capul ca bumbacul
                Şi m-am gîrbovit ca dracul...

                Cînd mergeam, călcam cu fală,
                Faţa îmi era petală ;
                Astăzi, merg precum ologul
               Şi mi-e faţa ca zbîrciogul...


Doina Țetcu:
Draga Ionu,Sanatate sa fie, ca-i mai buna decat toate. In rest, veslie, condei sprintar si spirit de observatie atotcuprinzator. 
Cat despre ce fac altii cu ceea ce faci tu, asta-i treaba lor, tu fa-ti-o pe a ta mai departe spre bucuria noastra, a celor ce te citim, auzim, vedem.
Multi ani sa traiesti! Doina


Ion Turturică:




LA  MULTI ANI! distinse coleg, admirabil om de cultură, intelectual de rasă, scriitor de primă clasă...
Mă bucur din suflet de succesele Domniei  Tale...amintindu-mi cu mare plăcere și...nostalgie de ...inspiratele și...adaptatele versuri la starea noastră  studențească de atunci pe când incă nu...nu publicai......"noi când am venit pe lume intr-o zi/ geologi am zis cu totii că vom fi ? De atunci și până astyăzi nencetat / Geologia exclusiv am studiat..parca asa suna...Asta-i rostul vieții: sa fii geolog!"...
Îți doresc toate cele bune, multă sănătate, bucurii, satisfacții alături/impreună cu dsitinsa ta DOAMNĂ , cu familia ta...
Te imbrățișează cu prietenie ,
ion t

O idee: alătura Remember-ului poeziile apărute in Ateneu/dec. '64...cred că vor fi...savurate de toți prietenii tăi
it
 

Valentina Barbieru:




"La mulți ani!", domnule Ionu, la o așa frumoasă aniversare, 50 de ani de la debutul literar și 45 de la prima carte și de la premierea subiectului de film, 'Vestea'.

Eu vă doresc să primiti cât mai multe premii pentru activitatea dvs. literară neobosită și valoroasă în întregul ei.

Va imbrățisez! Cu bine,  Valentina



Passionaria Stoicescu:

Scuze! Am mari probleme cu computerul! Dar nici cu mine nu mi-e rusine!
Dragă Ioane,
Felicitări pentru minunile pe care le faci de-o viatza in literatură si artă! Soarta a fost bună cu tine: ti-a dat și o con-soartă pe măsură, să te ințeleagă, să te sprijine, să-ți fie Muză!
Va doresc un An Nou  cu sănătate, chef de viață si de scris, belșug in suflete si in casa voastră, iubire, pace si ințelegere, bucurii de la copii si nepoți si prețuire  si admirație, după cum binemeritați!
La mulți ani, la multe cărți, la mulți prieteni!
A voastră Passionaria



Horia Gârbea:

La Mulți Ani cu debuturi continue!


Horia 


Remus Valeriu Giorgioni:
LA MULTI SI FERICITI ANI
 ... și numai realizări noi ... n-am ajuns încă să trăim din AMINTIRI!



Felicitări pentru jubileu! Ce n-aș da să poată cineva să dea timpul înapoi cu jumătate de secol-… și să ne dam întâlnire  în Munții Lotrului, cât mai sus, ca să atingem cerul cu brațele. Si, calare pe un nour, să alergăm spre țara numită Fericire.La multi ani!
Ioan BARBU



Iubitule,
felicitări din suflet și cu tot sufletul pentru cei 50 de ani de carieră literară.
Este o onoare că avem in familie un unchi așa de special care ne-a povestit intimplari din viețile noastre făcîndu-ne să ne emoționam și in multe rinduri să plîngem de nostalgie . Cărțile tale ne-au făcut să ne cunoaștem mai bine unii pe alții si să  ne simțim mai uniti chiar dacă suntem  risipiți prin lume.
Minunată delectare, lectura multor povestiri și intimplări despre oameni și locuri, legende, obiceiuri, zicători, analogii, jurnale, călătorii,natură, reflexie etc.. Cu marele tău dar ne-ai bucurat cu amintiri si povestiri de tot felul imbogățindu-ne viețile si cunoștințele.
Pentru  mine reprezinți și ai reprezentat totdeauna un motiv de orgoliu si un exemplu de disciplină si valoare umană.
Conserv ca pe un talisman scrisoarea pe care mi-ai trimis-o de la Bocșa Montană, mesaj care cred, a avut darul să-mi schimbe viața in mai curat si mai frumos.
Sa ne trăiesti si să ne bucuri mereu cu frumusețea condeiului tău, scumpul meu naș Ionel.
 Cu drag, 
Georgeta

Va urma




Scriitorul zilei: Al. Marcu, n. 30 dec. 1894 - d. 27 febr. 1955

  
 
Viitorul mare italienist, traducător şi politician s-a născut la Burdujeni - jud. Botoşani, în familia unui feroviar;  a urmat cursurile primare în comuna natală, Colegiul Carol I din Craiova, cu bacalaureat  în 1914, apoi Literele şi Filosofia la Universitatea din Bucureşti, cu o licenţă din Dante, în 1919. După care devine bursier al Şcolii Române din Roma, 1923-1924, cu un doctorat la Universitatea din Florenţa. Revenit în ţară, va fi conferenţiar, apoi titular de italiană la catedra de la Litere din Bucureşti, înlocuindu-l pe fostul său mentor, Ramiro Ortiz -  şi totodată profesor universitar la Academia de Înalte Studii Comerciale. Înscris în PND al lui N. Iorga, a fost deputat de Soroca, în 1931, apoi îndeplineşte diferite funcţii de răspundere în Ministerul Educaţiei Naşionale, va fi ministru secretar de stat la Ministerul Propagandei, 1942-1944. Arestat în 1946, condamnat la 12 ani temniţă grea, a murit în spitalul închisorii Văcăreşti, la doar 60 de ani, spre marea pagubă a culturii noastre. Spre veşnica ruşine şi neiertare a Regimului care a distrus vechea intelectualitate din Interbelic.
A debutat în Viaţa Nouă, 1919 şi în timp a colaborat la cele mai importante reviste de literatură şi de lingvistică din ţară şi din străinătate, unde a publicat studii remarcabile, deschizând noi drumuri de cercetare comparatistă. Specializat în literatura şi cultura italiană, a făcut numeroase traduceri, inclusiv Divina comedie a lui Dante, dar şi Decameronul, dar şi din Machiavelli, din Goldoni; s-a concentrat asupra diferitelor aspecte privind epoca Renaşterii, publicând 5 volume pe această temă; a editat o Istorie a literaturii italiene, în 4 volume, din care nu a apărut decât primul, în 1944; a editat o antologie din poezia italiană contemporană, a scris un studiu despre critica italiană; a colaborat la nenumărate reviste de specialitate din ţară, din Italia, din Franţa, a iniţiat revista Studii italiene, care a fiinţat între anii 1934-1944; a iniţiat studierea literaturii italiene începând de la Dante şi Petrarca şi până la marii scriitori din stricta contemporaneitate: Pirandello, D Annunzio, Papini, Bontempelli, Croce, a studiat influenţele, interferenţele, paralelismele dintre literatura noastră şi cea italiană. 
De-abia în 1984 sunt reeditate unele dintre lucrările sale.
Opera:   Dante şi spiritul latin, 1919;• Un pittore romeno all'Academia di S. Luca. Giorgio Tattarescu, Roma, 1923;• Romanticii italieni şi românii,  1924;• Solitudine romena,  1924;• V. Alecsandri şi Italia, 1927; • L'Italia in cerca della latinita dei Romeni,1927;• Un prieten uitat: G.V. Ruscalla, 1927;• V. Alecsandri e l'Italia, Roma, 1929;• Un student român la Pisa şi Paris către 1820: Simion Marcovici,  1929;• Romantismul italian, 1929;• Athenes ou Rome? A propos de l'influence italienne en Roumanie vers 1820, Paris, 1930;• Cavour şi Unirea Principatelor,  1930;• Conspiratori şi conspiraţii în epoca renaşterii politice a România (1848-1877),  1930;• Date ce ne privesc, în autobiografia contelui I. Morsigli,  1931; • Tattarescu, 1931;• Mentorul studenţilor moldoveni de la Torino (1860-1861), 1934;• Simion Bărnuţiu, Al. Papiu-Ilarian şi Iosif Hodoş la studii în Italia. Cu documente inedite, 1935;• Curs despre Dante şi Petrarca,  1935-1936;• O legiune italiană în Transilvania. 1849,  1935;• Statele Unite ale Europei în programul lui Carlo Cattaneo (1801-1869), 1936;• De la Torquato Tasso la Eminescu, Bucureşti, 1937;• Itinerar adriatic,  1937;• Un pedagog din Renaştere: Vittorino da Peltre, Bucureşti, 1937;• Torquato Tasso în romantica românească, I, 1937;• Dante în „Ţiganiada" lui Budai-Deleanu,  1938;• Epica Renaşterii, 1938;• Cuvinte despre Italia, 1939;• Figuri feminine din Renaştere, 1939;• În Dalmaţia, Craiova, 1939;• Ugo Foscolo, 1939;• Il Rinascimento romeno e l'Italia in cerca della latinita dei Romeni,  1940;• Arqua -Petrarca,  1940;• Realitate şi artă în Renaştere,  1941;• Aspecte italiene, 1942;• Valoarea artei în Renaştere,1942; ediţie îngrijită şi introducere de Al. Balaci, prefaţă de Manole Neagoe,  1984;• Letture scelte dalie origini ai giorni noştri,  1943;• Momente de artă şi cultură în România, 1943;• Istoria literaturii italiene, I,  1944.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Alexandru_Marcu
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Veronica-Turcus-despre-Alexandru-Marcu.html




Poezia zilei: Ion Bănuţă, n. 7 nov. 1914 - d. 30 dec. 1986

Mi-e dor de ea

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vântul ce-mi închide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adânci în ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

(din Olimpul diavolului, 1968)
 *

Născut la Siliştea-Argeş, dintr-o familie de ţărani, devine muncitor la Atelierele Griviţa, apropiindu-se de mişcarea comunistă. După 23 August, parvine la posturi din sistemul activist, redactor la Lupta CFR, la alte publicaţii ale partidului, între timp urmând cursurile facultăţii de filosofie. Devine Directorul nou înfiinţatei ESPLA, pe atunci una dintre puţinele în ţară, strict controlată de culturnici şi de cenzură. Din 1969 este transferat la ziarul Albina, iar ESPLA se desparte în 4-5 edituri divers profilate.
Temperament echilibrat, deschis, pliat pe lumea subţire în care dorea să fie luat în seamă ca poet, se făcea simpatizat; participa cu bună mină la manifestări literare, lansări, comemorări. Debutase încă în 1946 cu Cetatea tăcerii, revenind în 1956 cu Izvoare, iar din 1960, cu La hotarul dintre lumi îşi găseşte ritmul, publicând la 2-3 ani noi volume de poezii: Am rechemat iubirea, 1962, Scrisoare către anul 2000, cu o onorabilă primire din partea criticii literare, Lacrima diavolului, 1965, volum ce deschide o succesiune de "Panorame", şase la număr, apărute până în 1975. Un vers ce-mi vine în minte, din Ion Bănuţă.Olimpul diavolului: "Ce frumoşi sunt hoţii când îi fură caii!"
I-am pus o placă memorială pe faţada imobilului din Şipotul Fântânilor,nr. 1, la intrarea în Cişmigiu. În blocul vecin, locuia Radu Tudoran, beneficiar şi el al unei placi de marmură; iar vis-a-vis, neştiut de nimeni, filosoful Petre Ţuţea. Mai târziu, când i-am depistat adresa, deja se tăiaseră fondurile pentru această acţiune.


Alţi scriitori:
G. Magheru, n. 17 decembrie 1892 - d. 17 august 1952.
Ion Păun, m. 1894




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2004


4 decembrie. Mai am cîteva pagini şi termin corectura Sălbaticul. Au ieşit la listare 415 pagini, cu unele eliminări făcute de mine şi de Lidia.
A fost Gelu în ţară, am vorbit mai multe, se vede că nu are un prieten foarte apropiat cu care să poată vorbi de toate. Se bucură că am scris Ruptura, i-a plăcut în mod deosebit. Gică Şerban ne prezintă situaţia Geta-Doru şi pe cea Gelucu-Veronica. Nepotul stă în apartamentul Georgetei însă nu achită întreţinerea. Se plînge că „nu are spate” (?!) Iar V. nu e căsătorită pentru că, cică, nu au bani de nuntă. Dar nuntă le trebuie lor sau căsătorie la primărie?! Ca să poată cere drepturi de ajutor social, pentru copil, etc. Stau la Pîrliţi, dar nu are buletin, deci nici mutaţie.
Miercuri lansare Liliuţa, la Sala Oglinzilor, prezentată de Lazu, Ţone şi Abăluţă. Basarabeanca mea, foarte încântată, la acest debut întârziat, însă convingător.
Ieri am procurat Luceafărul cu cronica lui Ion Murgeanu la Ruptura. O citesc de cîteva ori, deşi o citisem şi pe calculator. Un om care surprinde cu exactitate intenţiile autorului, asta te face să gîndeşti mai departe, pe direcţiile în care merseseşi. Lidiei îi place foarte mult. I.M îmi spune că a scris şi o cronică la romanul lui Dianu. Impresionat de drama bietului tată.

Ţara bogată prăseşte oameni leneşi. Ţara săracă îi constrînge să scoată ceva şi din piatră seacă.
(Din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005, în manuscris)
Va urma 








                                                 



luni, 29 decembrie 2014




Scriitorul zilei: Radu Popescu, n. cca 1655 - d. 29 dec. 1729

 
 
Pentru că există în literatura noastră doi autori cu numele Radu Popescu -, ce-i drept la distanţă de aproape 4 secole! - nu mi-a fost prea greu să-l aleg pentru eboşa mea de la această rubrică pe cronicarul muntean, cestălalt R.P., afirmat după al doilea război,  fiind un critic de teatru fără un relief aparte, care nu a edificat o operă durabilă. (Dicţionarele nu-l răsfaţă şi teamă mi-e că peste ani numele său va mai fi menţionat doar în ipostaza de tată al prozatorului şi scenaristului Petru Popescu, aflat "pe val" la începutul perioadei ceauşiste, apoi strămutat, cu tot cu gloriolă,  în Statele Unite.)
Cronicarul muntean Radu Popescu este în schimb o personalitate care merită cu prisosinţă atenţia noastră. Fiu al unui grec provenind din Ianina şi al unei boieroaice din familia Băleanu, om deschis la minte şi cu mare mobilitate socială, nelipsit de însuşiri intelectuale dar şi de aptitudini politice, ştia câteva limbi foarte necesare pe-atunci: latina, greaca, turca şi desigur româna. Graţie valenţelor sale, accede foarte devreme la funcţii precum logofăt, ispravnic şi lucrurile se prezentau foarte favorabile unei ascensiuni la vârf, însă în 1680 tatăl său, aflat în înalt rang la curtea domnească, uneltind împotriva lui Vodă, este ucis din porunca lui Şerban Cantacuzino. Tânărul logofăt porneşte în exil, cu familia, trecând astfel aproape un deceniu. Se face dorit la curte, este din nou promovat, însă meteahna urzelii de comploturi, nu neapărat moştenită de la tătâne-su, cât inhalată din spiritul vremii, îl aduce între complotiştii împotriva lui Constantin Brâncoveanu, pricină pentru ceva temniţă. După care Brâncoveanu îl recheamă, însă nu în imediata apropiere, ci numindu-l ispravnic la Vâlcea, la Ocnele Mari, la Târgovişte. Abia cu venirea la Bucureşti a lui Nicolae Mavrocordat, în 1716, adus de turci de pe scaunul Moldovei, în perspectiva unor războaie cu Împeriul German, R.P. este promovat la vârf, ca mare vornic, mare ban, din nou mare vornic. Şi cum "năravul din fire n-are lecuire”, va fi prins cu uneltiri şi împotriva lui N. Mavrocordat, spre a-l aduce la domnie pe un Canzacuzino. Probabil că nu mai era cale de întoarcere, însă ambiţiosul curtean îşi dovedeşte o dată în plus iscusinţa, cerând Domnitorului voie să îmbrace rasa monahală.
Ne aflăm în anul 1724. Va lua numele Rafail şi va rămâne călugăr la Radu Vodă din Bucureşti vreme de  5 ani, până la moarte. Însă recunoştinţa lui faţă de Domnitorul care nu-l scurtase de cap merge mai departe: Începe să scrie o cronică encomiastică a domniei lui N. Mavrocordat, perioada 1688-1728. Prilej pentru a-şi pune în valoare neobişnuitele disponibilităţi de a întoarce negrul în alb şi ocara în laudă, nu doar în ce-l priveşte strict pe Domnitor, dar şi în privinţa familiilor boiereşti care deveniseră aliatele Domnitorului. .
Fiind în cauză o perioadă de timp cunoscută îndeaproape autorului, avem o abundenţă barocă de fapte, date, descrieri amănunţite etc.  În fapt, acest text, singurul atribuit fără echivoc lui R.P. de toţi cercetătorii, este prezentat în continuarea unor texte cronicăreşti care vin tocmai din vremea descălecatului, relatate şi acestea ca din punctul de vedere al unui martor ocular.  Alt aspect curios este un text de un autor anonim, relatînd aceeaşi perioadă a domniei lui C. Brâncoveanu, în paralel cu cronica lui R.P., dar şi cu cea a lui Radu Greceanu. Despre textul lui Greceanu nu se pot spune multe cuvinte de apreciere a calităţilor sale stilistice, fiind o relatare seacă, ternă; în schimb textul Anonimului  are izbânzi stilistice invidiabile. O variantă care îmi vine în minte ar putea fi ca în spatele Anonimului să se ascundă tot R.P., de data asta cu un text mai sobru, fără laude ditirambice pentru Nicolae Mavrocordat.
 Este incitant la culme modul cum N. Manolescu îl prezintă pe R.P. în Istoria sa critică, menţionându-l mai întâi în 4-5 ocazii onorante pentru R.P. ca scriitor de talent, apoi acordându-i câteva pagini speciale, extrem de vii, subtile, pline de miez. Un text din păcate citit de mine pe fugă, şi asupra căruia va trebui să revin, spre aprofundarea problematicii acestor cronicari munteni, pe care îi crezusem lipsiţi de strălucire, prin comparaţie cu marii moldoveni.
Interesant este chiar faptul că textele lui R.P. sau atribuite acestuia au început a fi scoase la lumină de N. Bălcescu,, apoi de N. Iorga - după care, la încă o jumătate de veac, au făcut obiectul unor asidui cercetări.

Opera:   Istoriile domnilor Ţării Rumâneşti scrise de Constantin Căpitanul (publicat de N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia", 1845-1846;• Cronica Ţării Rumăneşti, „Magazin istoric pentru Dacia", 1847;• Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Ţărei Româneşti, Bucureşti, 1859;• Istoriile domnilor Ţării Româneşti, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, ediţie îngrijită şi prefaţă de N. Iorga, Bucureşti, 1902;• Istoriile domnilor Ţărâi Rumâneşti, în Cronicari munteni, I, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, prefaţă de Eugen Stănescu, Bucureşti, 1961;• Istoriile domnilor Ţărâi Rumâneşti, ediţie îngrijită de Constant Grecescu, introducere de Constant Grecescu şi Eugen Stănescu, Bucureşti, 1963; • Istoriile domnilor Ţărâi Rumâneşti, în Cronici brâncoveneşti, ediţie îngrijită şi postfaţă de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1988.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Radu_Popescu


Alţi scriitori:
Franyo Zoltan, m. 1978



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2004
9 noiembrie. Ion Murgeanu îmi citeşte la telefon şi-mi transmite prin e-mail cronica lui la Ruptura, pusă de data asta în relaţie cu Th. Mann şi alţi mari maeştri. Vine cu ideea unui dialog înregistrat. Mi se pare posibil. N. Ţone se derobează, precum că tocmai acum publică dialogurile lui cu Al. Lungu şi cu ATD.
Suferinţa îi oferă omului prilejul celei mai temeinice cunoaşteri de sine.
E greu de întrevăzut ce se va întîmpla în viitor. Dar nici ce s-a întîmplat în trecut nu e lesne de precizat...
Soţiile au de bandajat mîndria lor rănită; toate afişează un fel de dispreţ de principiu faţă de soţul lor – e mica lor răzbunare. Ele le-au cedat cîndva acestor masculi, chestiune absolut firească, însă care este percepută ca o umilinţă. Şi apoi: ce părere să aibă o soţie despre soţul ei fidel, foarte sobru? Sigur, se bucură că nu o trădează, însă e posibil să simtă şi o mică ciudă: un bleg! Pe cînd alţii...

Psihologul vrea să vadă dacă există o discordanţă între ceea ce spune pacientul său şi felul cum i se prezintă în momentele respective. Dacă depistează o discordanţă, înseamnă că e vorba despre o inadecvare, despre dificultăţi de comunicare.
Va urma




REMEMBER 50
În acest decembrie 2014 se împlinesc exact 50 de ani de la debutul meu în revista literară Ateneu (nr. 5/1964), unde mi-au apărut poeziile:Amintindu-mi și Copaci în toamnă.
Iar peste ”doar” 6 ani, în 1970, am debutat editorial cu volumul de schițe și povestiri Ningea în ochii ei albaștri, ed. Eminescu, 1970. În același an am obținut premiul I la primul (și singurul) concurs național de subiecte de film, cu textul Vestea.  (Inutil să spun că filmul nu a fost făcut niciodată, după cum nici alte scenarii de-ale subsemnatului, devenite prin forța lucrurilor romanele Rămășagul, Blana de viezure, Veneticii...) Sunt de atunci 45 de ani bătuți pe muchie. Iar autorele se apropie, târâș-grăpiș, de borna cu cifra 75 ! Sănătoși să fim, deie Domnul... 


 Fotografie 
Ion Lazu,  1960                   Ion Lazu, 2002                                      Ion Lazu, 2012





Ion Lazu: A venit iarna, drăguța...