Ion Lazu: Uneori. O descoperire? Un sonet din seria Sonetele verii

Ion Lazu: Uneori

Lui Aurel Gagiu

Prin sufletul nostru nu se mai vede

Ca printr-o fereastră prea veche.

Te uiţi uneori şi nu-ţi vine a crede -

De parcă-ai privi cu-o ureche.

Prin sufletul nostru nu se mai trece

Ca printr-o uşă bătută în cuie;

Ajungi uneori ca lângă-un perete –

Ai trece dincolo, dar trecere nu e...

1968, Pocola-Beiuş

(din volumul Muzeul Poetului, 1981)

Ion Lazu: O DESCOPERIRE?

Sunt scriitorul Ion Lazu, fost geolog, autor printre altele al unui album de artă privind concreţiunile grezoase numite şi trovanţi, în care album am introdus un eseu despre frumosul din natură, înclusiv despre pietrele misterioase, camee, etc.. Am privit cu atenţie suprafaţa plăcii circulare de marmoră încastrată pe piatra tombală a lui Leonardă Da Vionci şi mi se pare a fi desluşit o grafie ce ar sugera Cina cea de taină, operă a aceluiaşi genial florentin.

Nu mi se pare o exagerare sau o pură găselniţă publicitară, pentru bunul motiv că în acea epocă era cunoscută pasiunea colecţionarilor pentru pietre care sugerează chipuri sau scene antropomorfe-zoomorfe - aşa numitele camee. În cazul dat, mi se pare a fi desluşit o linie de chipuri dispuse pe orizontală, precum în celebrul tablou amintit- este vorba despre o succesiune de ovale dispuse de la stânga la dreapta. Ca să nu spun că un astfel de subiect se potriveşte de minune în situaţia dată...Mi-ar trebui o fotografie mult mai clară, desigur, decât cea primită de la poetul-prieten Ion Murgeanu, care a fost la faţa locului, pe Loire. Şi sunt mirat că nimeni nu s-a întrebat în legătură cu rostul acestei misterioase marmore roşiatică, incastrată în partea superioară a plăcii tombale cu numele L.D. V. Nu mi se pare deloc nepotrivit ca însuşi genialul Da Vinci să fi pus ochii (în carierele pe care le vizita, în atelierele de pietrărie unde marmora se lustruia marmora ormanentală etc) pe o asemenea marmoră lustruită, impresionat de grafia ei semnificativă; cum de asemenea este posibil ca prietenii săi de la curtea lui Francisc I să fi ales o astfel de piatră, câns s-a pus problema unei pietre tombale - ca un omagiu în eternitate pentru genialul florentin.

Ion Lazu: Puţine lucruri.

(din seria Sonete verii)

Eu ştiu puţine lucruri şi nici pe-acelea bine...

Nici pasărea mai multe, dar ghiersul şi-l încearcă

Şi ne vrăjeşte noaptea, cu mult mai tare parcă

Decât pot virtuozii, pe partituri sublime.

Eu fac puţine lucruri, cum râma ce se-aţine

Pe marginea cărării, bocancu-mi să nu-o stoarcă -

Ea calea şi-o urmează până la capăt. Doar că

Untosul lut l-înghite şi-n urmă-i lut rămâne.

Eu sper puţine lucruri, cum peştii în dulbine

Împrăştiindu-şi lapţii şi icrele, ne par că

N-aşteaptă sub cascada ce-n huiet se descarcă

Decât noi peşti să-apară, la vara care vine.

Eu ştiu şi fac şi năzui doar cât mă-ndeanmă firea.

Şi-azvârl în hău de ape, s-o-nece, Nemurirea...

22 august.2011.