sâmbătă, 5 noiembrie 2011

ion lazu: Părinţii; scriitorul zilei: Mihail Sadoveanu, n. 5 nov. 1881

Poezia zilei

ion lazu: Părinţii

       Fratelui meu Gelu

Tremur şi tac:
Ce mult v-aţi schimbat
De când am plecat
Cât aţi pierdut
Din trup din glas.

Nu v-a mai rămas
Decât un fir vibrând
Care vă ţine sufletul
Pe sub stern atârnând.

Atât de scăzuţi subţiaţi
Că aţi încăpea desenaţi
Unul lângă altul
Pe uşile împărăteşti.

Am un crâncen dor
Între voi să adorm
Ca demult în pruncie.

Întinşi alături la noapte
Şi cât loc între noi!
Oare ne-om mai trezi
Careva?
1981
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1996)


SCRIITORUL ZILEI: MIHAIL SADOVEANU (n. 5 noiembrie 1880 - m. 20 octombrie 1961)
(Ar fi 50 de ani de la dispariţia acestui titan al literaturii româneşti, - o jumătate de secol! - însă nimic nu s-a mişcat întru comemorarea scriitorului...)

Povestirile lui Sadoveanu mi-au nutrit prima dragoste din copilărie: dragostea de carte. Născut într-o casă fără cărţi, le luam de la unchiul Gică, pasionat de Sadoveanu, posedând ediţii complete. Nu-mi doream nimic altceva decât să uit de mine citind Sadoveanu. Fascinat de scrisul său şi înţelegând că e moldovean de-al nostru, nu m-am mai îndoit că avem o literatură de mare forţă. Am rămas cu un cult pentru autorul Baltagului. Am avut un mic şoc atunci când un coleg de facutate mi-a atras atenţia: Păi Rebreanu e mai mare... La admiterea în facultate optasem fără ezităre pentru subiectul "Natura în opera lui M.S.". Am trăit o vie emoţie atunci când l-am zărit la colţul facultăţii de Arhitectură, cu statura-i suprafirească parcă, rotindu-şi capul leonin. Despre moartea sa am aflat la Radio, era 20 octombrie 1961 şi mă aflam în prima campanie de teren, pe valea Cernei. O ambianţă mirifică, aşa încât trecerea uşiaşului mi s-a părut de natură cosmică. Prietenul poet Ion Murgeanu, cu care am scris în parteneriat Himera literaturii , 2007, îşi aminteşte a-l fi zărit în satul copilăriei, Zorleni, unde autorul Fraţilor Jderi trăgea la un ginere al său,-  apariţie incitantă, "cu pălăria lui galactică".
Anul 1961 a fost drastic cu literatura nostră, ne-au părăsit, în afară de Sadoveanu:  Galaction, Cezar Petrescu, Blaga - despre a cărui trecere aveam să aflu cu ani mai târziu...
Am aflat că după Decembrie, sau chiar în acele zile învălmăşite, vecinii din str. B.Şt. Delavrancea i-au dat jos placa memorială cu târnăcoapele. Ca la noi... În fapt, nu m-am interesat de casele în care trăise marele povestitor. Îmi era deajuns că vizitasem casa memorială de la Vânători-Neamţ, Muzeul de la Copou-Iaşi. Când m-am ocupat de plăcile memoriale şi m-am gândit să fotografiez cât mai multe case de scriitori din Capitală, material utilizat mai apoi de MNLR în editarea albumului Literaturile Bucureştiului, am fost zguduit -e un eufemism, vă asigur! - să văd în ce hal de degradare a ajuns casa din Delavrancea. Imobilul din Dionisie Lupu se prezintă în bună stare. Cu casa lui Sadoveanu spartă de ani de zile, indiferent cine sunt proprietarii şi cui anume îi revine răspunderea, am sentimentul de insecuritate pentru întreaga noastră tradiţie culturală.




7 comentarii:

  1. a se vedea absentul.blog.com/ O Istorie critica a literaturii roamne de N.Manolescu; nimic nou nimic de audaugat mai multe de retractat si re-tusat! IM

    RăspundețiȘtergere
  2. culmea ca si-a amintit de Sdoveanu la 50 de ani de la moarte chiar cine trebuia:N. Manolescu, in rubrica lui din ziarul ADEVARUL;e drept ca nu si unde trebuia, in ROMANIA LITERARA;dar stii cum era pe vremea aia:ce era bun pentru import si ce pentru export!... Probabil asa si cu Sadoveanu! Bun pentru ziar exclus la revista scriitorilor...Dar saptamana asta nici nu a mai aparut "elitista" revista!Am recitit articollul lui NM despre Sadoveanu din Isteria critica;corect! Ca de altfel si in cazul celorlalti MARI SCRIITORI! E ceva putred in modul de abordare a "noii literaturi" cum ii spune NM literaturii postbelice;seamana a complex sau chiar a culpa! CRED CA AM SURPRINs FAPTUL si in articolul meu despre HISTERIA lui Niky! a se reciti!uite ca nu stiu casa din DELAVRANCEA sau cred ca nu stiu unde e strada DELAVRANCEA! POATE MA AJUTI SA-MI AMINTESC! Deci NM a scris despre comemorarea mortii lui SADOVEANU inclusa si in CALENDARUL UNESCO in ziarul ADEVARUL! nu stiu cum se face ca am citit chiar eu acest lucru!CRED CA E IN ADEVARUL DE WEEK-END de saptamana trecuta!am sa caut inca odata;dar poti verifica si pe TAICA GOOGLE! im

    RăspundețiȘtergere
  3. Poete IM, nu mai dau de mesajul Matale în care mă întrebi de adresa din Delavrancea a lui Sadoveanu. E o stradă ce pleacă din Ion Mincu, între fostul bd.1 Mai şi Şoseaua Kiseleff. O zonă mai liniştită, boierească. Iar mai precis e vis-a-vis de casa din care a fost ridicat Petre Pandrea, iar familia scoasă în stradă, practic lăsată pe drumuri... Am dus o adevărată luptă la baionetă cu cei ce au fost aduşi în loc )ochii albaştri...). Şi care s-au încăpăţânat să nu accepte placa memorială a marelui Mandarin Valah, admirator, apoi şi exeget redutabilal lui Brâncuşi. Neam de panduri, amândoi, vână de Iancu Jianu. Or, aceşti nemernici s-au opus până la capăt. Am beneficiat de consilierea lui Pan Izverna, ca să identific o nouă adresă, unde a trăit Pandrea după ieşirea din puşcărie, undeva spre mrea Caşin. Pan Izverna s-a întâmplat să participe şi la punerea plăcii. Din păcate nimeni nu s-a mobilizat pentru o dezvelire a plăcii, cum s-ar fi cuvenit. În fapt, din 200 de plăci, am dezvelir doar două. Deşi am rugat, am insistat; au promis, au uitat... De ude şi titlul Odiseea plăcilor memoriale. Al Matale, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  4. Am profesat (stagiar) 3 ani la Vînători, la nici 4 km de pădurea Braniştei, Zimbrărie şi Vovidenie. Aproape nu era săptămână să nu iau după mine ciopor de elevi, în pedestru pelerinaj (când îi aud pe aiştia cu pelerinaj by avion, vapor, car, m-apucă alte cele) prin acele locuri mustind de trecut. Post-lovilutionem, dracii în sutane au luat în posesie Casa-muzeu. De unde se vede că ne-a uitat de tot Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Poete IM, am recitit textul Dtale despre "Istoria critică..." şi îl găsesc la obiect şi cu deosebire echilibrat, iar nicidecum ranchiunos, pamfletar şi distructiv, cum au procedat alţi exegeţi sau doar oameni de litere frustraţi şi resentimentari. Cronica Dtale este un triumf al bunului simţ aplicat la cazul concret, pe cât de complex al unei Istorii necesare, în ultimă instanţă. (De nu cumva, după mişcarea concentrică a lui NM o să se "taie" maioneza literelor româneşti...). Căci de opinii nu ducem lipsă pe Dâmboviţa, ci ducem mare lipsă de construcţii temeinice, răbdătoare şi responsabile. Eu însumi am un respect deosebit pentru o astfel de întreprindere exegetică, în ce mă priveşte m-am limitat la impresii punctuale, uneori şi acelea date uitării după o vreme. Iar în fapt, să citeşti o carte bună românească este o întâmplare destul de rară; mereu vedem imperfecţiunile, limitările, provincialismul, care poate fi doar o falsă percepţie, din proximitate. Şi mă mai interesează scriitorul ca om, ceea ce nu are întotdeauna legătură strictă cu excelenţa ori inconsistenţa opului. Fii bun şi postează cronica Matale pe Reţeaua literară. După ce o mai trimiţi la unele reviste cu reprezentativitate. Devotat, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  6. Scriitorul Sadoveanu a fost boicotat ( sa nu zic distrus) de omul sadoveanu... asa ca nu de mirare uitarea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dle George, mă vei înţelege că nu sunt deloc de părerea Dtale, dar fiecare cu opinia sa şi eu respect asta. Dar câţi scriitori şi creatori în general ar mai avea un nume de stradă, o placă memorială, o casă-muzeu, un paragraf în dicţionare şi enciclopedii dacă ne-am lua după acest criteriu: omul îşi distruge opera?! Nu şi nu sunt de acord. O. era homosexual şi puşcăriaş, V. era tâlhar de drumul mare, D. era epileptic şi puşcăriaş, până şi H. era dezavuat de Stat şi trăia prin exil. Pe J. nu l-au primit în oraşul natal nici la moartea tatălui său. Biografiile oamenilor pe care s-a clădit istoria culturii nu sunt ale unor sfinţi. I-ar fi canonizat Biserica. Or, chiar că nu cunosc nici un caz... În afară de evanghelişti, desigur, mari scriitori, dar de fapt nişte inspiraţi, transmiţând mesajul divin. Aşa că... să luăm lucrurile aşa cum sunt ele, cu rele omeneşti, de care nici noi nu suntem feriţi - dar şi cu bunele de care avem nevoie; şi să-l lăsăm pe Sadoveanu în manuale, cât timp nimeni nu a scris în româneşte un alt Baltagul, mai bun. I. L.

    RăspundețiȘtergere