sâmbătă, 26 noiembrie 2011

ion lazu: În jurul unui... Târg; scriitorul zilei: Vladimir Streinu; fotografii; poezii

ion lazu: În jurul unui... Târg

Spre casă venind, pe cel mai scurt traseu - monitorizat de-acum şi pe gps-ul autobuzului, - dar care cu toate astea  s-a vădit a fi şi cel mai lung..., am avut răgarul să-mi rememoraz scene de la Târg. Nu-ţi poate scăpa dezabuzarea celor din spatele standurilor, unde zi-lumină nu s-a oprit nimeni: să privească, să întrebe, să-şi noteze coordonatele - şi atunci aceşti tineri se pierd în jocuri pe calculator. Te urmăreşte întâlnirea cu un coleg de breaslă, venit să-l intercepteze pe mai tânărul critic literar X, însă mai bine plasat pe piaţa influenţelor - şi care l-a amânat din nou, căci îi promisese o prefaţă la noua carte, un referat la cutare editură etc.
Autorul se face a nu înţelege, pentru că e prea copleşit de necazuri, dar criticul de succes de fapt l-a dat de-o parte, i-a sugerat să-şi ia adio de la manuscris, de la literatură, în acest caz... Plus marile probleme de sănătate, ivite ca din nimic, la o structură de ţăran sănătos, frate cu veşnicia, nu? Şi deodată: tensiune, erupţii cutanate, alergie la medicamente... Azi sănătos, gata să răstorni munţii şi mâine deja împins la margine - pe loc repaos, cătană!, a venit rândul altora, mai în formă, înţelegeţi? Şi un tătic tânăr împingând căruciorul printre standurile cu cărţi; la celălalt capăt al aleii, un prichindel cu balon în mână, pe picioruşele lui cât degetul mijlociu, mişunând de colo colo, poate ţinut la verticală de firul întins al balonului verde, în vreme ce frate-său mai mare, dar atât de mic şi el, se ţine de-o parte, ca pentru a sublinia prestaţia liliputană a frăţiorului său din avanscenă...
Te uiţi pe Lista lansărilor, îţi dai seama că tinerii pe care nu i-ai identificat la lansarea Marfă descărcată de la editura Brumar erau: Bogdan O. Popescu, Dan Pleşa, Sorin Gherguţ, Florin Dumitrescu - toţi în blugi, deşi generaţia în blugi este cea care i-a premers, cea care de data asta a fost chemată să-i gireze, să-i lanseze - practic să le cedeze locul: Coşovei, Iaru..., care nu mai au nimic de pierdut. După ce dintre ei s-a răzleţit Cărtărescu, anunţat şi el la lansare, nevenit, cum nu s-a prezentat nici George Mihăiţă. Cum dincolo nu s-a prezentat nici Marius Manole... Actorii, care se speră că vor mări numărul de curioşi la lansare, nu se prezintă, au de mers altundeva, unde totul e pe bani...
Şi mai constaţi că mai mulţi scriitori se lansează decât sunt prezenţi la Târg, în această seară - s-au lansat, au părăsit ringul... Şi te gândeşti: Numai eu n-am apărut la acest Târg cu nici o carte. Dar nici la precedentul, de fapt... Ies alţii, nu-ţi face griji.  În timpul ăsta bântui printre standuri, aici la parter, unde se plasează marile edituri: Humanitas, Polirom, All, Rao, Vremea, Curtea Veche, edituri cu reprezentativitate. Faci  reverenţă în faţa perechii Lambrino-soţia sa franţuzoaică, te mai întâlneşti o dată cu aceeaşi princiară pereche... Şi tot tu ajungi să-ţi spui: Dar dacă mai nemulţumit decât mine, care n-am apărut la Târg - şi e clar că dacă nu apari la Târg degeaba mai apari! -, dar dacă mai nemulţumit este cineva căruia i-a apărut o carte şi şi-a lansat-o la târg, fără să fi dat mai mult de 3-4 autografe? De ce nemulţumit, tocmai el? Pentru că nu a apărut cu două cărţi, precum poetul X, şi la nişte edituri mai procopsite. Şi să fi figurat nu într-o singură antologie, ci în două sau trei. Şi nu la grămadă cu alţi 60 de confraţi, ci să fi rămas doar 40 sau 30. Şi în orice caz fără Z sau şi fără Y, mai ales fără Y, care a coborât nivelul antologiei la modul jalnic... Deci, îţi zici, după aserţiunea marelui Bacovia: Mai bine singuratic şi uitat...

noi suntem stelele...Poezia zilei:

ion lazu: Norul

Norul de-argint apăru ferice

Tras de sprintene spirite

Alb imaculat bucălat

Aripă de înger

Fluture de mai

Spulber de nea dulce

Miez de catedrală.


Dar:

Se propti în faţa soarelui

Ca un gând rău

Ca o burtă de smoală

Ca un cheag funest

Tras din şapte colţuri de balauri

Îngheţând apa-n fântâni

Speriind seva din plante

Junghiind liniştea-n păsări

Turtind munţii cu totul

Dezlănţuind liliecii din peşteri.


Dar:

Suflă un vânticel –

Cât să-şi dreagă vocea –

Şi norul se prelinse din faţa soarelui:

Ca o vină subţire

Ca o biată eroare

Şters la iuţeală, decolorat cu pic,

Neantizat – de vânticelul ferice.

Octombrie 1988
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1996)


SCRIITORUL ZILEI: Vladimir Streinu, n. 23 mai 1902  - d. 26 noiembrie 1970

Născut în comuna Teiu-Argeş dintr-o familie de moşieri, îşi întrerupe liceul pe vremea Războiului din 1916-1918 şi în retragerea moldovenească se înscrie voluntar pe front, la doar 15 ani, declarând o vârsta mai mare. Bacalaureatul în 1920 , urmat de Litere şi Filosofie la Bucureşti, unde îi are profesori pe Mihail Dragomirescu (prezentat aici ieri), N. Iorga, V. Pârvan, Ch. Drouhet (Franceză). O specializare în Paris, 1926. Din 1927, profesor la Găieşti şi Piteşti, înfiinţează revista Kalende, cu Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu. Abia în 1938 se stabileşte la Bucureşti, colaborând la mari reviste, inclusiv redactor la Revista Fundaţiilor Regale, dat afară în 1940 pentru vederi democratice, reprimit în 1945, iar în 1947 dat afară de peste tot şi din învăţământ. O perioadă de mari dificultăţi, paznic în Herăstrău (în descriu Matei Călinescu şi Ion Vianu în Amintiri în dialog), ghid, mozaicar.
Din 1959-62 detenţie, ataşat grupului Noica-Pillat. Reîncadrat ca cercatător la Institutul de lingvistică, abia în 1969 este reabilitat, devenind director la editura Univers.Moare în anul următor, de infarct.
Din perioada 65-70 mi-l amintesc a-l fi zărit pe coridoarele revistei Luceafărul, la mansarda imobilului din Ana Ipătescu. Un domn înalt, distins, ce ceva din actorul Vittorio de Sica, o nobleţe de stirpe, dintr-o lume detestată de comunişti. Ţinea o rubrică în revista Luceafărul. La tot pasul tânărul Adrian Păunescu se înfoia împotriva distinsului domn, care probabil îl pusese la punct, deci A.P. se referea dispreţuitor la "Ministrul Afacerilor Streinu". I se părea o glumă reuşită. Călcând în picioare îndelungile umilinţe suferite pe nedrept de marele critic, lansat în prima sa tinereţe de un Voiculescu, Arghezi, Ion Pillat.
A publicat în 1838 Pagini de critică literară, carte ajunsă în ultima vreme la volumul V. Împreună cu Vianu şi Cioculescu a dat o Istorie a literaturii române, 1944; în 1966 îi apare Versificaţia modernă, în care preocupat în special de poezie, se raliază la punctul de vedere al lui E.A. Poe, precum că poezia nu este rezultatul unei inspiraţii venită din aer, ci o construcţie după reguli matematice. Au demonstrat-o marii poeţi europeni: Baudelaire, Mallarme, Valery. Cum şi marii poeţi de la noi.
Ocupându-mă de plăci memoriale şi case de scriitori, pe bdul Pache, colţ cu Intr. Vladimir Streinu am reperat casa criticului literar, în stil modern, cubist, cu parter şi două nivele, unde VS a trăit de la mutarea sa definitivă în Bucureşti, 1938 şi până la sfîrţit. Îmi dau seama că pentru profesor era foarte simplu să treacă bulevardul până la Liceul Mihai Viteazu, unde îşi preda cursurile. Tot aici, cum atestă placa memorială, s-au ţinut între 1942 şi 1946 şedinţele cenaclul Kalende.  În imobilul de pe celălalt colţ al Bulevardului Pake a locuit scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, cum reiese de pe placa memorială.
De o atenţie costantă se bucură marele critic din partea Centrului Cultural al Municipiului Piteşti, a dlui Jean Dumitrescu în special, care editează de ani buni Caietele Vladimir Streinu.
Citiţi mai mult:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu





















ion lazu, Fotografiile zilei: Violeta peruană











4 comentarii:

  1. vladimir steinu/n.iordache era deci dintr-o familie de moşneni de unde până unde moşieri?!
    când l-am cunoscut la Suceava în compania unor Constantin Giurescu şi a poetului Radu Gyr a fost singurul care mi-a creat o impresie total deyagreabilă de pur şi simplu parvenit; îl întrebat româneşte şi el îţi răspundea ostentativ frsnţuzeşte;amănuntul deloc nesemnificativ l-a observar şi dl. lucian valea care mă prezentase... noroc de Radu Gyr de o infinită edelicateţe care şi el observase micul mare incident şi mă luă subt aripa ui blândă şi ionfinit ocrotitoare adresându-mi-se cu apelativul "coleg" şi interesându-se ce scriu ce volum predasem chiar atunci la o editura din Bucureşti; căldura lui sufletească adia dintr-o suferinţă care rodise miraculoasa bunătate a unui adevîărat poet pe care aveam sa-l descopăr mult mai târziu;de V St. am citit Versificaţia modernă din care am şi reţinut prima definiţie a poeziei paulvaleryana la care am şi rămas: Acea energie superioară care apare din când în când numai la anumite persoane numite poeţi şi îi revelează"...deci nu i-am purtat ranchiună lui vl.st.dar prima impresie s-a adancit la Bucureşti unde revăzându-l transmitea acedeaşi rece aroganţă a criticului care în fapt ratase o carieră de poet cum se mai întâmplă; la G.C. lucrurile se petrecuseră invers; acolo fiind vorba de un geniu şi nu de un provincial ajuns în Capitală plin de frustrări etc,etc: ce mi-o fi vednit să nu uit o "umilinţă" din partea unui belferică aflat într-o călătorie de testare a noului regim înainte să-l promoveze director al unei mari edituri de stat ?!! IM

    RăspundețiȘtergere
  2. PS: comentariul de mai sus plin de greşeli de literă dar nu şi de sentiment se va ceti fără ERATĂ;cine ştie e caută găseşte exact ceea ce caută! i.m.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poete I. M., tot aşa, moşieri se va citi moşneni, ce mare lucru..., când ai mei n-au fost nice una nice alta... Cum ziseşi: Cine ştie ce caută, găseşte exact ceea ce ştie... Înţeleg impresia nefavorabilă ce ţi-a putut face domnul V.S. acolo, la Suceava, la o masă cu foşti şi aspiranţi. Cum înţeleg şi admiraţia cu care îl descriu Matei Călinescu şi Ion Vianu pe înţeleptul VS, decăzut paznic în parc... Acesta din urmă fiind fiul unuia dintre cei cu care Streinu a dat totuşi! o Istorie a literaturii, cum şi menţionam mai sus... Iar acum, paznic în Herăstrău, mozaicar, meserie ce se practică, precum îţi vei fi închipuind, numai în genunchi... La urmă şi puşcăriaş... Practic din 1947 până în '69 când a fost "reabilitat", a dus-o ca vai de lume. Pentru care vini imprescriptibile, mă rog? De aceea nu cred că impresia Dtale: un provincial pripăşit la Bucureşti, este cea justă. O iau drept eşecul dintr-un moment. Dar nu se nutreşte din eşecuri însăşi sumeţirea noastră?Pe de altă parte, nici unul dintre noi doi şi mai mulţi nu a avut 22 de ani de izbelişte, precum V.S. A urmat pentru V.S. un an de directorat şi... infarctul fatal, la 68 de ani. Aş crede că atitudinea lui arogantă era de fapt altceva: o exasperare, în faţa vicisitudinilor vieţii sale.
    Dar, repet, l-am zărit de la distanţă, nu am schimbat nici o replică, nimic. Cum notam undeva, am avut profesori la Universitate care sosiseră direct de la Mititica... oricât ar părea de lugubru, mais Vrai!
    Şi atunci, vei spune: Pe cine evocă ăsta aicişa? O fantomă evoc, desigur, ori un nume ce s-a mişcat prin literatura română şi ar fi făcut mai multe, dacă...
    Eu scriu aici câteva cuvinte de aer, pentru o memorie electronică, pentru o conştiinţă colectivă virtuală (în care scriitorul, chiar de nu recunoaşte, tînjeşte să ajungă, să i se includă...), care la fel de bine şi instantaneu ne poate pierde pe toţi - aşa cum s-a pierdut, în vară, precedentul meu blog. Al Matale, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  4. nu, nu a fost nici el putin "la o masa" ci pur si simplu in fata unui hotel/hotelul CENTRAL din Suceava; si daca vrei sa ma convingi cu MC si IV adancim confuzia;pe MC l-am cunoscut eu insumi inainte de a "fugi";era un om "fair play" o natura "sportiva" dar ei veneau de undeva:ori eu nu veneam de niciunde! pozitia lui vl. St. la Suceva peste ani mi-a fost (i)luminata de prietenul nostru comun Mircea Ciobanu cand fra sa-l provoc mi l-a descris pe N.Manolescu: "Un om care nu stie sa raspunda salutului sevitorilor"... Nu ca eu m-as fi simtit fata de VS "un servitor" dar el s-a comportat absolut ca unul pripasit dintre ei; cam astea ar fi datele, Mult prea cuvioase! Si sa fiu iertat ca sunt mici lucruri care nu se uita si nici nu se iarta! Vorba unui poet drg noua amandorura: "Asa i-a fost dat/ori scris Romei" ISM

    RăspundețiȘtergere