sâmbătă, 26 noiembrie 2011

ion lazu: În jurul unui... Târg; scriitorul zilei: Vladimir Streinu; fotografii; poezii

ion lazu: În jurul unui... Târg

Spre casă venind, pe cel mai scurt traseu - monitorizat de-acum şi pe gps-ul autobuzului, - dar care cu toate astea  s-a vădit a fi şi cel mai lung..., am avut răgarul să-mi rememoraz scene de la Târg. Nu-ţi poate scăpa dezabuzarea celor din spatele standurilor, unde zi-lumină nu s-a oprit nimeni: să privească, să întrebe, să-şi noteze coordonatele - şi atunci aceşti tineri se pierd în jocuri pe calculator. Te urmăreşte întâlnirea cu un coleg de breaslă, venit să-l intercepteze pe mai tânărul critic literar X, însă mai bine plasat pe piaţa influenţelor - şi care l-a amânat din nou, căci îi promisese o prefaţă la noua carte, un referat la cutare editură etc.
Autorul se face a nu înţelege, pentru că e prea copleşit de necazuri, dar criticul de succes de fapt l-a dat de-o parte, i-a sugerat să-şi ia adio de la manuscris, de la literatură, în acest caz... Plus marile probleme de sănătate, ivite ca din nimic, la o structură de ţăran sănătos, frate cu veşnicia, nu? Şi deodată: tensiune, erupţii cutanate, alergie la medicamente... Azi sănătos, gata să răstorni munţii şi mâine deja împins la margine - pe loc repaos, cătană!, a venit rândul altora, mai în formă, înţelegeţi? Şi un tătic tânăr împingând căruciorul printre standurile cu cărţi; la celălalt capăt al aleii, un prichindel cu balon în mână, pe picioruşele lui cât degetul mijlociu, mişunând de colo colo, poate ţinut la verticală de firul întins al balonului verde, în vreme ce frate-său mai mare, dar atât de mic şi el, se ţine de-o parte, ca pentru a sublinia prestaţia liliputană a frăţiorului său din avanscenă...
Te uiţi pe Lista lansărilor, îţi dai seama că tinerii pe care nu i-ai identificat la lansarea Marfă descărcată de la editura Brumar erau: Bogdan O. Popescu, Dan Pleşa, Sorin Gherguţ, Florin Dumitrescu - toţi în blugi, deşi generaţia în blugi este cea care i-a premers, cea care de data asta a fost chemată să-i gireze, să-i lanseze - practic să le cedeze locul: Coşovei, Iaru..., care nu mai au nimic de pierdut. După ce dintre ei s-a răzleţit Cărtărescu, anunţat şi el la lansare, nevenit, cum nu s-a prezentat nici George Mihăiţă. Cum dincolo nu s-a prezentat nici Marius Manole... Actorii, care se speră că vor mări numărul de curioşi la lansare, nu se prezintă, au de mers altundeva, unde totul e pe bani...
Şi mai constaţi că mai mulţi scriitori se lansează decât sunt prezenţi la Târg, în această seară - s-au lansat, au părăsit ringul... Şi te gândeşti: Numai eu n-am apărut la acest Târg cu nici o carte. Dar nici la precedentul, de fapt... Ies alţii, nu-ţi face griji.  În timpul ăsta bântui printre standuri, aici la parter, unde se plasează marile edituri: Humanitas, Polirom, All, Rao, Vremea, Curtea Veche, edituri cu reprezentativitate. Faci  reverenţă în faţa perechii Lambrino-soţia sa franţuzoaică, te mai întâlneşti o dată cu aceeaşi princiară pereche... Şi tot tu ajungi să-ţi spui: Dar dacă mai nemulţumit decât mine, care n-am apărut la Târg - şi e clar că dacă nu apari la Târg degeaba mai apari! -, dar dacă mai nemulţumit este cineva căruia i-a apărut o carte şi şi-a lansat-o la târg, fără să fi dat mai mult de 3-4 autografe? De ce nemulţumit, tocmai el? Pentru că nu a apărut cu două cărţi, precum poetul X, şi la nişte edituri mai procopsite. Şi să fi figurat nu într-o singură antologie, ci în două sau trei. Şi nu la grămadă cu alţi 60 de confraţi, ci să fi rămas doar 40 sau 30. Şi în orice caz fără Z sau şi fără Y, mai ales fără Y, care a coborât nivelul antologiei la modul jalnic... Deci, îţi zici, după aserţiunea marelui Bacovia: Mai bine singuratic şi uitat...

noi suntem stelele...Poezia zilei:

ion lazu: Norul

Norul de-argint apăru ferice

Tras de sprintene spirite

Alb imaculat bucălat

Aripă de înger

Fluture de mai

Spulber de nea dulce

Miez de catedrală.


Dar:

Se propti în faţa soarelui

Ca un gând rău

Ca o burtă de smoală

Ca un cheag funest

Tras din şapte colţuri de balauri

Îngheţând apa-n fântâni

Speriind seva din plante

Junghiind liniştea-n păsări

Turtind munţii cu totul

Dezlănţuind liliecii din peşteri.


Dar:

Suflă un vânticel –

Cât să-şi dreagă vocea –

Şi norul se prelinse din faţa soarelui:

Ca o vină subţire

Ca o biată eroare

Şters la iuţeală, decolorat cu pic,

Neantizat – de vânticelul ferice.

Octombrie 1988
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1996)


SCRIITORUL ZILEI: Vladimir Streinu, n. 23 mai 1902  - d. 26 noiembrie 1970

Născut în comuna Teiu-Argeş dintr-o familie de moşieri, îşi întrerupe liceul pe vremea Războiului din 1916-1918 şi în retragerea moldovenească se înscrie voluntar pe front, la doar 15 ani, declarând o vârsta mai mare. Bacalaureatul în 1920 , urmat de Litere şi Filosofie la Bucureşti, unde îi are profesori pe Mihail Dragomirescu (prezentat aici ieri), N. Iorga, V. Pârvan, Ch. Drouhet (Franceză). O specializare în Paris, 1926. Din 1927, profesor la Găieşti şi Piteşti, înfiinţează revista Kalende, cu Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu. Abia în 1938 se stabileşte la Bucureşti, colaborând la mari reviste, inclusiv redactor la Revista Fundaţiilor Regale, dat afară în 1940 pentru vederi democratice, reprimit în 1945, iar în 1947 dat afară de peste tot şi din învăţământ. O perioadă de mari dificultăţi, paznic în Herăstrău (în descriu Matei Călinescu şi Ion Vianu în Amintiri în dialog), ghid, mozaicar.
Din 1959-62 detenţie, ataşat grupului Noica-Pillat. Reîncadrat ca cercatător la Institutul de lingvistică, abia în 1969 este reabilitat, devenind director la editura Univers.Moare în anul următor, de infarct.
Din perioada 65-70 mi-l amintesc a-l fi zărit pe coridoarele revistei Luceafărul, la mansarda imobilului din Ana Ipătescu. Un domn înalt, distins, ce ceva din actorul Vittorio de Sica, o nobleţe de stirpe, dintr-o lume detestată de comunişti. Ţinea o rubrică în revista Luceafărul. La tot pasul tânărul Adrian Păunescu se înfoia împotriva distinsului domn, care probabil îl pusese la punct, deci A.P. se referea dispreţuitor la "Ministrul Afacerilor Streinu". I se părea o glumă reuşită. Călcând în picioare îndelungile umilinţe suferite pe nedrept de marele critic, lansat în prima sa tinereţe de un Voiculescu, Arghezi, Ion Pillat.
A publicat în 1838 Pagini de critică literară, carte ajunsă în ultima vreme la volumul V. Împreună cu Vianu şi Cioculescu a dat o Istorie a literaturii române, 1944; în 1966 îi apare Versificaţia modernă, în care preocupat în special de poezie, se raliază la punctul de vedere al lui E.A. Poe, precum că poezia nu este rezultatul unei inspiraţii venită din aer, ci o construcţie după reguli matematice. Au demonstrat-o marii poeţi europeni: Baudelaire, Mallarme, Valery. Cum şi marii poeţi de la noi.
Ocupându-mă de plăci memoriale şi case de scriitori, pe bdul Pache, colţ cu Intr. Vladimir Streinu am reperat casa criticului literar, în stil modern, cubist, cu parter şi două nivele, unde VS a trăit de la mutarea sa definitivă în Bucureşti, 1938 şi până la sfîrţit. Îmi dau seama că pentru profesor era foarte simplu să treacă bulevardul până la Liceul Mihai Viteazu, unde îşi preda cursurile. Tot aici, cum atestă placa memorială, s-au ţinut între 1942 şi 1946 şedinţele cenaclul Kalende.  În imobilul de pe celălalt colţ al Bulevardului Pake a locuit scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, cum reiese de pe placa memorială.
De o atenţie costantă se bucură marele critic din partea Centrului Cultural al Municipiului Piteşti, a dlui Jean Dumitrescu în special, care editează de ani buni Caietele Vladimir Streinu.
Citiţi mai mult:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Streinu





















ion lazu, Fotografiile zilei: Violeta peruană