25 martie: Poeta Ana Blandiana la 83 de ani!
Dealuri
Dealuri, dulci
sfere-mpădurite
Ascunse
jumătate în pământ
Ca să se poată
bucura şi morţii
De carnea
voastră rotunjită blând,
Poate un mort
stă ca şi mine-acum,
Ascultă
veşniciile cum cură,
Îşi aminteşte
vechi vieţi pe rând
Şi
contemplându-vă, murmură:
Dealuri, dulci
sfere-mpădurite
Ascunse
jumătate în văzduh
Ca să se poată
bucura şi vii
De nesfârşit de
blândul vostru duh...
(Somnul din
somn, 1977)
Când voi
fi-mbătrânit destul
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.
(Somnul din somn, 1977)
***
Cea mai mare poetă a românilor, născută
într-o zi de Bunavestire, (împrejurare ce s-a dovedit de bun augur), împlineşte
astăzi 83 de ani - cifră incomprehensibilă... nu ştiu dacă scriind 8 decenii aş
atenua cumva şocul acestei cifre, fiind vorba în acest caz despre poeta Ana
Blandiana, o personalitate prin excelenţă genuină, de o eclatantă-irezistibilă
ţinereţe spirituală (Îmi amintesc, prin recul, de stratagema lui G.
Călinescu care, oprimat de scurtimea vieţii Poetului nostru naţional, nu a
scris 4 decenii, ci 9 lustri, iluzionându-se că astfel lucrurile nu vor suna
atât de tragic...)
S-a născut la Timişoara, ca fiică a unui
preot bănăţean ortodox. După retrocedarea Ardealului de Nord, în 1944, familia
preotului se stabileşte la Oradea, unde viitoarea poetă îşi face şcoala.
Preotul fiind arestat ca "duşman al poporului", va fi eliberat abia
în 1964. Fiica sa va trebui să aştepte 4 ani până să fie admisă la
Universitatea din Cluj. Pentru a debuta ca poetă, este nevoită să adopte un
pseudonim, în speţă numele localităţii unde s-a născut mama poetei (în acte se
numește Otilia Valeria Coman).
Debutul în volum, cu Persoana întâi plural, 1964. Au
urmat până în actualitate nu mai puţin de 35 volume de poezii, dar şi 11 volume
de eseuri, 4 volume de proză (nuvele fantastice şi un roman, Sertarul cu aplauze); 40 de
titluri i-au fost traduse în limbi străine, practic în toate limbile europene,
dar şi în chineză.
Ana Blandiana figurează în Enciclopedia
Britanică. Este fără îndoială cea mai mare poetă a noastră şi totodată cea mai
cunoscută scriitoare română pe plan naţional şi internaţional, la un moment dat
Preşedinta Pen-Clubului din întreaga lume. Îndrăgită nu doar pentru poeziile
sale, cu adevărat o poetă populară, prezentă mereu în manualele şcolare la
toate nivelele, s-a făcut cunoscută şi admirată ca luptătoare pentru drepturile
omului, aflată în conflict direct cu Ceauşescu, disidentă, cu câteva episoade
de interdicţie de semnătură. După 1989 a fondat Alianţa Civică, a fondat
Memorialul de la Sighet al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi a
iniţiat studierea crimelor regimului comunist.
A atins excelenţa în tot ceea ce face, nu
doar în poezie. De câte ori s-a ivit prilejul, am afirmat că prozele scurte din Cele patru anotimpuri şi din Proiecte de trecut sunt adevărate bijuterii de stil şi se
prenumeră printre cele mai bune 10 cărţi de proză ale literaturii noastre.
Totdeauna am nutrit convingerea că o bucurie nu este întreagă, deplină dacă nu
ajunge să fie exprimată. Mi se pare de aceea în firea lucrurilor să le mulţumim
acelor autori ale căror opere ne înnobilează spiritul, sufletul. Este
reconfortant să constatăm că în cazul Anei Blandiana comunicarea sa cu
cititorii funcţionează la modul optim, cum prea rar se întâmplă. În numărul din
februarie al revistei Contemporanul sunt publicate rezultatele unei
anchete printre scriitori având ca temă Scriitorii care merită să intre în
Academia Română. La această anchetă adresată confraţilor, deci mai puţin
confortabilă decât cele care se adresează cititorului obişnuit, totuşi Ana
Blandiana a întrunit punctajul maxim. O liberă exprimare a admiraţiei
confraţilor întru scris, mai importantă poate decât chemarea la Înaltul for
academic. Felicitări!
Opera literară: • Persoana întâia plural, prefaţă
de N. Manolescu, Bucureşti, 1964; • Călcâiul vulnerabil, Bucureşti,
1966; • A treia taină, Bucureşti, 1969; • Calitatea de
martor, Bucureşti, 1970; • Cincizeci de poeme, Bucureşti,
1970; • Convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan),
Bucureşti, 1971; • Octombrie, noiembrie, decembrie, Bucureşti,
1972; • Poezii, Bucureşti, 1974; • Eu scriu, tu scrii,
el, ea scrie, Bucureşti, 1976; • O discuţie la Masa Tăcerii
şi alte convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan), Bucureşti,
1976; • Cele patru anotimpuri, Bucureşti, 1977; • Somnul
din somn, Bucureşti, 1977; • Cea mai frumoasă dintre lumile
posibile, Bucureşti, 1978; • Poeme, prefaţă de
Al. Philippide, Bucureşti, 1978; • Întâmplări din grădina mea, Bucureşti,
1980; • Ochiul de greier, Bucureşti, 1981; • Proiecte de
trecut, Bucureşti, 1982; • Poeme - Poems, ediţie
bilingvă, traducere de Dan Duţescu, prefaţă de D. Micu, Bucureşti, 1982; • Alte
întâmplări din grădina mea, Bucureşti, 1983; • Ora de nisip,
Bucureşti 1983; • Coridoare de oglinzi, Bucureşti 1984;
• Stea de pază, Bucureşti, 1985; • Autoportret cu
palimpsest, Bucureşti, 1986; • Oraşe de silabe, Bucureşti,
1987; • Întâmplări de pe strada mea, Bucureşti, 1988; • Poezii,
prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1989; • Arhitectura valurilor,
Bucureşti, 1990; • Poeme fără Arpagic, pentru cititorul cel mai mic,
Bucureşti, 1991; • 100 de poeme, Bucureşti, 1991; • Sertarul
cu aplauze, Bucureşti, 1992; ediţie prefaţată de Rumiana
Stanceva, Cluj Napoca, 2002; • Imitaţie de coşmar, Bucureşti,
1995; • În dimineaţa de după moarte, Bucureşti, 1996; • Balanţa
cu un singur talger - Die Waage mit einer einzigen Schab - La Balance a un seul
plateau - The Balance Scale with a Single Pan, ediţie
plurilingvă, Bucureşti, 1997; • La cules de îngeri, Bucureşti,
1998; • Cartea albă a lui Arpagic, Bucureşti, 1998; • Geniul
de a fi, Bucureşti, 1998; • Soarele de apoi, Bucureşti,
2000; • Ghicitul în mulţimi, Bucureşti, 2000; • Cine sunt
eu? (Un sfert de secol de întrebări), Cluj Napoca, 2001.
Citeşte mai mult: ana
blandiana.crispedia.ro
***
Ion Lazu: Gândirea înceată, jurnal 2000-2006, în manuscris
22 decembrie 2002: Lansarea romanului Veneticii, la Sala Oglinzilor a Uniunii
Scriitorilor (...)
...Ana Blandiana începe prin a spune că este pentru prima
oară cînd vorbeşte la lansarea unei cărţi de proză şi se bucură că după atîtea
proze citite şi care nu au impresionat-o, este vorba, în fine despre o carte
foarte bună, care i-a produs o impresie grozavă, luînd-o oarecum pe
nepregătite, deşi îi e ruşine să recunoască asta, fiind vorba despre Ion Lazu,
care scrie foarte bine. Ştiind că e vorba despre refugiul basarabenilor, s-ar
fi aşteptat să se afle într-o sală de basarabeni, însă se dovedeşte a fi o sală
de geologi. (La care eu replic, de alături: o sală de geologi-basarabeni! Sala
se însufleţeşte, se destinde, devine foarte receptivă.) Şi Blandiana vorbeşte
despre Veneticii ca un roman care va intra în istoria
literaturii, crede că e vorba de fapt de două romane, primul extraordinar,
rotund, iar al doilea un mozaic de portrete şi fragmente de jurnal. I se pare
că nu a citit niciodată un mai frumos elogiu adus mamei, romanul fiind un
impresionant monument ridicat părinţilor, caz unic în literatura noastră. Şi
remarcă faptul că nu a citit pînă acum o mai precisă şi mai dură descriere a
oltenilor. O singură remarcă: ea nu ştie, nu a mai auzit şi speră că e un caz izolat sau o extrapolare faptul
că armata română ar fi lichidat evrei în timpul înaintării spre Nistru. Şi
continuă prin a spune că pe vremea refugiului, ea fiind născută în ‘42, era
foarte mică, dar a remarcat unele aspecte; tatăl ei era preot la Oradea, acolo
se refugiaseră mulţi basarabeni, cît mai departe de Rusia, deci! şi dintr-odată
s-a animat viaţa bisericii, s-a umplut de oameni; îşi aminteşte că
basarabencele stăteau în genunchi pe tot timpul slujbei şi plîngeau mereu,
probabil gîndindu-se la soarta lor nefericită; copiii erau foarte interesaţi de
parastase şi cînd aflau că e un parastas al basarabenilor se înghesuiau, acele
femei făceau nişte cozonaci cum nu se mai pomenise prin părţile Oradei; în timp
ce localnicele purtau părul tăiat, basarabencele îl aveau coadă rotocol pe
creştet, ceea ce le dădea alură de sfinte. Asta îşi aminteşte despre femeile
din Basarabia, iar despre bărbaţi nu are absolut nici o imagine.
Fraze bine simţite, cu mare impact asupra
ascultătorilor; în fapt, AB a vorbit cu mare emoţie, transmiţînd ascultătorilor
fiorii pe care i-a simţit la lectură. Mă felicită pentru această reuşită
remarcabilă, speră că romanul va avea un viu ecou la cititori. Aplauze calde, prelungi,
toată asistenţa însufleţită, emoţionată de acest expozeu electrizant,
neobişnuit la lansările formale.
(Mai jos o imagine de la lansarea ediţiei
a doua a romanului Veneticii, 2009)
Alţi scriitori:
Mateiu I. Caragiale, n. 25 martie 1885 - d. 17 ianuarie 1936
George Lesnea, n. 1902 - d. 6 iulie 1979
Basarab Nicolescu, n. 1942
Emil Isac, m. 1954
Valentin Lipatti, m. 1999
Ileana Costea, printre prieteni
