Scriitorul zilei Tita Chiper și Miron Cordun
 Tita Chiper, n. 31 iulie 1934 - d. 2002

Soţia scriitorului Al. Ivasiuc dispărut la cutremurul din 1977, ea însăţi reporteră şi autoare de interviuri, trecută prin hulita Şcoala de literatură, a scris scenarii pentru filme de animaţie; a colaborat intens la Contemporanul, la România literară şi la Dilema, începând cu primul număr al acesteia. Autoare “leneşă”, cum o consideră dl Manolescu, a editat o singură carte: În lumina orbitoare, culegere de interviuri cu personalităţi foarte diferite ale vieţii interne şi internaţionale.

Citeşte mai mult: http://adevarul.ro/cultura/istorie/tita-chiper---viata-interviuri-1_50ba02667c42d5a663af91ab/index.html

 http://www.romlit.ro/tita

Alţi scriitori:

Franyo Zoltan, n. 1887

Păstorel, n. 30 iulie 1894 - d. 17 martie 1964

Poezia zilei: Miron Cordun (n. 1939 - 1997)

Inorogul

Eu inorog era să fiu 
și cornul mult mai viu să-mi fie
în casa ta cu timp târziu
și-n prăpădire de trufie.
Dar traiu-n grabă, 
dar bătrân
de glorii repede purtate,
nu mai am stare să amân
pe viețile cu tine date.
Și nici cădere nu mai am
de prea mult frig să-ți sparg pereții
și să te-nping la mine-n neam
frumoasa mea din capul vieții.


Cântec vechi

N-avem atâta timp cu noi
să fim și orizon și vad
când norii flămânzesc pe cer
și peste norii noștri cad.
Bolnavi de friguri, prăpădiți
de greul mers al zilelor,
ne vin cu grija lor pe cap
precum am fi și noi de-ai lor.
Ca din pământ, din prea mult vânt,
abia ținându-ne ne vin -
și ne-am sui la ei în cer
și n-avem timp să ne suim...

(din Dumineca pe drumuri, ed. Cartea românească, 1978) 



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

22 nov. Corectez jumătate din jurnalul ’94-’97, după 3 zile mai proaste, din cauza unei indigestii severe.

Mîine merg la tîrgul de carte. La Premiile ASB, decernate la primăria din Obor, vin IM şi Gh.I. plus Vukadinovici, dar cei doi de la Neptun nu au răbdare să stea pînă la sfîrşit, ci o şterg la o băută, probabil. Ed. Vinea ia 2 premii din cele 5 sau 6, asta e f. bine. Iar Ion Lăcustă cu După vînzare ia premiul pentru proză. La parter, o expoziţie cu desene şi picturi de scriitori: Nichita, Melineasca, Sorescu, Coşovei, Ghilia, Pantazi, iar M. Ciobanu mai slab reprezentat.

Citesc La poalele vulcanului, greoaie, poetică, specifică beţivului obsedat şi în delir. Această carte şi încă 42 din colecţia Romanul secolului XX, dar şi multe alte cărţi de valoare le recuperez de la tomberonul de pe Istriei, unde două tinere fudule (opţiunea mea!) au cărat cu sacul şi cu pătura o întragă bibliotecă – în loc să o fi dat la Anticariat sau vreunei şcoli sau biblioteci. Noi ne străduim pentru o minibibliotecă la Neptun şi alţii (nepoţi, moştenitori, invadatori etc) aruncă biblioteci de preţ la tomberon, stropşindu-se la noi să nu lăsăm dezordine pe jos. Vreo 6-7 inşi ne-am înfruptat din defuncta bibliotecă, oftînd, crucindu-ne, bucurîndu-ne.

Ce-ar fi să descriu la Avrig ‚1984, felul cum şi-a croit Avrigul canalul spre Olt, creînd un con aluvionar pe care acum îl ocoleşte pe partea stîngă. De sus, de pe Poienile Sasului se observă bine jghiabul săpat de râul montan în depozitele pleistocene, conul triunghiular ca o deltă, decupat cu foarfeca, pe care s-a plasat apoi vatra satului Avrig.

 Va urma

Fotografii - Chipuri împietrite la malul Mării...II