vineri, 10 iulie 2015

Scriitorul zilei, Radu Brateș, n. 16 martie 1913  - d. 10 iulie 1973

Descriere: ANd9GcRgxNTGmqnSiSFBdg8nH2zTwBP_32pYgGZiI1VLuAV8hEba7Xs5   
Dintr-o familie de ţărani (Ion şi Ana Biriş din comuna Ciufud, jud. Alba - la naştere Gheorghe I. Biriş), a urmat şcoala primară în satul natal, liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj (coleg de bancă cu Corneliu Coposu) şi Literele şi Filosofia din Cluj, 1930-1934. Debutează cu versuri în 1928; participă la Cluj la cenaclul lui Victor Papilian. Devine profesor la liceul din Blaj între 1935-1948, apoi este cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, 1949-1952. Este arestat şi va pătimi la Canal între 1852 - 1954, după care va fi profesor la diferite şcoli din zona Târnavelor, stabilindu-se la Teiuş. Radu Brateş este un pseudonim, necesar după detenţia politică.
A desfăşurat cu consecvenţă o activitate de publicist, colaborând la mai toate revistele transilvănene şi înfiinţând cu Pavel Dan revista Blajul, 1931-1935; editează revista Mlădiţe, 1941-1942. A scris articole, cronici literare, studii de istorie literară şi poezii. S-a ocupat în principal de literatura scriitorilor ardeleni de după Marea Unire, dar a avut în vedere şi studii monografice despre mari personalităţi ale şcolii ardelene, despre paşoptişti; Inochentie Micu-Klain, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Sextil Puşcariu, Ion Breazu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, sunt scriitori pe care îi are în vedere.
După revoluţie, poetul Ion Brad, blăjean el însuşi şi elev de-al profesorului şi preotului Gh. Biriş, promoţia Blaj 1948, cu concursul celor două fiice ale poetului proscris, a continuat să editeze manuscrisele lui Radu Brateş: opera poetică completă, studiile de istorie a literaturii, corespondenţa cu prelaţi ai bisericii transilvănene şi cu Monica Lazăr, care scria în anii 70 o primă monografie Pavel Dan; şi, inclusiv Scrise-n furtună, o foarte emoţionantă ediţie anastatică a poeziilor sale din detenţie şi din recluziunea (citeşte Domiciliul Obligatoriu) în localitatea Rogojeni, pe Prut - lângă lacul Brateş...
.
Opera literară: Ion Axente Sever şi timpul său, Cluj, 1931; Aspecte din viaţa Blajului, Blaj, 1942; Oameni din Ardeal, Bucureşti, 1973; Cântece de pe coline, îngrijită şi prefaţă de Valentin Taşcu, prefaţă de Ion Brad, Cluj Napoca, 1974. În 2008, două volume: I, În împărăţia lutului, poezii;II, opera de critic şi istoric literar; Scrise-n furtună, ediţie anastatică; 2010: Scrieri inedite.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Radu_Brates
 http://www.rasunetul.ro/restitutio-radu-brates


Poezia zilei: Radu Brateş
Lângă apa Prutului *

Lângă apa Prutului,
Cale nu-i , cărare nu-i,
Numai mlaştină şi stuf,
Numai trudă şi năduf.

Vânturi vin din răsărit
Să dărâme ce-am clădit.
Vin arşiţe şi furtuni
Peste anii noştri buni.

Stăm la margine de ţară.
Urcă soarele, coboară;
Îl privim şi ne-nfioară,
Căci e numai foc şi pară.

Creşte seceta, se-ntinde,
Parcă-n braţe ar cuprinde
Lumea toată s-o sugrume
Să aducă altă lume.

Altă lume. Crudă lume!
Plecăm capul sub teroare:
Plânsul doare, râsul doare.

Îşi dezbracă ţara sânul
Să-mblânzească pe străinul,
Pe străinul, pe hainul,
Care-i râvneşte puţinul.

Iar străinul nu se-ndură,
Cere fără de măsură.
Ne tot fură şi ne fură,
Face gol în bătătură.

Ne mişcăm din loc în loc, 
oameni fără de noroc!
Anii vin şi se perind,
Noi ne stingem suspinând.

 (din Volumul Trăite și scrise-n furtună, apărut  în ediţie anastatică în anul 2010, prin grija maestrului Ion Brad, fost elev al poetului R.B., la Blaj)
* Poezia face parte dintr-un ciclu scris în cei doi ani de detaşare de la Blaj tocmai în comuna Rogojeni, pe malul Prutului.) 



 Alţi scriitori:
Ion Simionescu, n. 1873
Liliana Ursu, n. 1949
Al. Calais, m. 2000



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

17 oct., ora 3:15
Ca Opera să mi-o edific
Cu-o bursă m-au trimis la Mare.
De-ar fi ştiut cît sunt de... mare,
Mă trimiteau chiar la Pacific!

  
Amintindu-şi de Carla, singura femeie pe care a iubit-o, IM ne spune că s-a întîlnit cîndva cu Mircea Ciobanu care i-ar fi spus: Dle, să nu te mai aud niciodată că te plîngi. Eu n-am avut niciodată norocul să mă plimb de mînă cu o femeie atît de frumoasă.
Frig în toaţă ţara; pentru mîine se anunţă pe litoral doar 11 grade C la miezul zilei. În zona Braşov a nins. Noaptea asta ne aşteptăm la brumă şi ninsori.
Aseară tîrziu îmi dă telefon Andrei, încă nu ajunsese acasă, era la ziua lui Ştefan. Relaxat, vorbe frumoase. Îi spun că aici toţi ne răsfaţă. Se bucură.
La masă, IM este genul lacom: Decît în hîrdău, Mai bine-n burtă rău... Înaintea mesei de prînz, IM mă ia la plimbare şi-mi dau seama că într-adevăr se teme că eu mă las mistificat de Gh.I., care are în fapt ascunzişurile sale, premeditările sale, pragmatismul său etc. Îi atrag atenţia că prozatorul are spirit analitic, nu se lasă lesne păcălit de cuvinte, de aparenţe, de... Și rezum: Domnule, sunt un biet basarabean conciliant, tolerant, împăciuitorist. Însă nu și naiv.  Atunci zice: Dar să nu-l mai bîrfim! Cînd sunt cu el te bîrfesc pe dumneata. Zic: Ştiu. Dar după cum observi singur, eu nu-l bîrfesc pe I., cînd suntem între noi – şi nici pe dta cînd sunt cu el. Înghite.
Despre Virgil Cândea, mare boier, care la o aniversare la Monteoru, dintre toţi colaboratorii Tribunei R., l-a indicat pe IM ca om deosebit, pe care l-a găsit rugîndu-se în biserică, la Silvestru.
Apoi la masă, IM despre felul cum a obţinut o casă, apoi alta, direct de la N. Ceauşescu, la sugestia Feliciei Antip. Iar eu, în contrapartidă, despre cum mi-a oferit USR o casă, era în săptămîna Crăciunului, dar eu deja aveam una. La care IM îmi spune că ar fi trebuit s-o iau şi în decurs de un an să o vînd pe a mea; aşa cum a făcut Angela M., primind un apartament în Centrul Civic, l-a vîndut pe o sumă enormă. Zic: Nu fac eu treburi din astea. În fapt, îmi dau seama că aş fi putut prea bine să o fac şi să mă aleg cu o căciulă de bani. Eu în schimb, am fost culant: Mulţumesc, vă rog să o daţi următorului de pe listă. Dacă m-aş fi consultat cu prietenii, cu Mircea, cu Velică, poate n-aş fi făcut o asemenea greşeală, căci a fost o greşală, de fapt. De care cei doi se miră foarte tare.
Dar toată discuţia de pe drum plecase de la fraza mea: Să vezi ce nostimadă, amicul Gh.I. îmi aplică o cenzură ideologică mai ceva ca pe vremuri, a tăiat pagina cu Călinescu şi influenţa malefică slavă şi pagina cu lenea oltenilor. IM zice: Probabil e şi el un protocronist. Tot el îmi spune că e drept, a scris în fiecare zi cîte un sonet, dar numai la computer le va definitiva, s-a obişnuit cu elaborarea la computer, iar ce scrie nu citeşte pe loc, ci după un timp. Se arată dispus să-mi citească lungul lui poem Marea şi Stelele.


 Va urma 





Fotografii de vacanță: Domul din Siena,  Toscana, iunie 2015