Scriitorul zilei, 20    iulie: Liviu Damian, n. 13 martie 1935 - d. 20 iulie 1986

         

Născut la Corlăteni-Bălţi, a urmat Filologia la Chişinău, cu  licenţa 1960 şi a fost redactor la revista Nistru, apoi secretar al Uniunii scriitorilor moldoveni. Poet, eseist, traducător din literatura rusă şi engleză, este considerat unul dintre înnoitorii poeziei basarabene şi un asiduu sprijinitor al tinerilor poeţi.  Face parte din generaţia lui Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Ana Blandiana. Poeziile sale au fost traduse în diferite limbi ale sovietelor şi nu numai. A apărut în antologii de poezie basarabeană. În 1995 o încăpere de la Casa de cultură îi poartă numele; în 2000 s-a dezvelit o placă memorială la casa părintească.  Un liceu teoretic din Râşcani îi poartă numele.

Opera literară: Darul fecioarei, debut editorial (1963); Ursitoarele (1965); Sunt verb (1968); De-a baba iarba (1972); Partea noastră de zbor (1974); Mândrie şi răbdare (1977); Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978); Salcâmul din prag (1979); Inima şi tunetul (1981); Coroana de umbră (1982); Cavaleria de Lăpuşna (1985); Scrieri, vol. 1, vol. 2 (1985).

La ed. Cartier, într-o colecţie de poezie, numărul 30 este rezervat lui Liviu Damian, poeme prefaţate de Mihai Cimpoi. Editura Biodova, în colecţia Ideal a rezervat nr. 40 aceluiaşi Liviu Damian.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Damian

http://www.andreilupan.com/loaditem.do?id=10000607

                                      ,

Poezia zilei, Liviu Damian

Apa cristalină

Mama nu plîngea între noi
îşi lua căldarea şi se ducea la fîntînă.
Aplecată peste vîrtej
în lumina puţină a serii
scotea supusă
din gura izvoarelor
căldarea cu apă
şi lacrima ei.

Era ger
apa îngheţa pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dădea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi răspundea.
Două izvoare erau
presărate cu omăt.
Dădeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?

În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînară
îmbodolită ca o bătrînă
se ducea la fîntînă.

Flagel

Iar alteori mă simt cuprins de ciumă

Feriţi-vă din cale, oameni buni,

N-am grai şi nu mai văd minuni,

Nu ştiu de unde-s, din ce humă.

Ieşiţi cu foc străvechi în calea mea,

Cu şumuiegile de paie şi cu păcuri,

Duceţi-mă legat pe vârf de măguri

Şi îmbrăcaţi-mă în strai de stea.

Nu mă lăsaţi s-ajung până la leagăn

Cu mâinile-ngheţate de arsuri,

Cu blestemul deşartei guri

Căzut peste ţărâna ce ne leagă.

Nu vă uitaţi în ochii mei pe drum

Şi nici la jocul vântului în scrum.

Uitaţi-vă în stele şi-n pământ,

Că doar acolo sunt dacă mai sunt.  

Alţi scriitori:

N. Carandino, n. 1905

Ştefan Popescu, n. 1912

Iuliu Raţiu, n. 1930

Adrian Păunescu, n. 1943 – m. 2010

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

Între noi facem haz că Gh.I. ne citeşte textul, ne amintim că Topârceanu îl plătea cu nasturi pe un şcolar ca să-l asculte citindu-şi poeziile. Îi ameninţ, în glumă: Mîine vă pocnesc cu un Rubiniu! IM: Ai rezerve?

7:13. Răsărit de soare – şi se pare că pe cer nu e nici un nor, va fi o altă zi superbă. La prima oră, spre Amfiteatru, mă aşez pe stîncile de la malul apei, blocuri de calcare dar şi cîteva de şisturi verzi, aduse probabil de la Beștepe; de data asta Marea e liniştită, abia respirînd şi cu deosebire limpede; vine şi IM, îi arăt şisturile verzi din care pe vremuri se făceau tăbliţele de scris la şcoală. Şi chiar îi scriu cu o piatră literele M şi L pe faţa unei stînci verzi. Venim la masa de dimineaţă, apoi ne instalăm pe şezlonguri, în balcon, eu citind printarea Jurnalului, anul 1986. Gh.I. citeşte capitolul meu Laus Salieri, pe cînd jos, în livadă, doi sezonieri curăţă pomii de crengile uscate, vorbindu-şi, nederanjant.

Imediat după prînz, ies a doua oară pe plajă, înaintînd spre nord, la cules de pietre. Scriu finalul sonetului cu limba geto-dacă. Se înteţeşte vîntul pe plajă, eu nu prea bine îmbrăcat; revin la vilă şi mai citesc vreo oră din Jurnal, cu impresia că nu mă va face de rîs. IM citeşte Sonetul vilei şi spune că e bun, musai să mă apuc serios de sonete, am datele necesare. După cină, Gh.I. îmi aduce cap. Laus Salieri, mă consideră excelent analist şi îl impresionează că m-am ţinut departe de toate ispitirile, de tentaţiile carierei. Sigur, îmi zic, partitura mea nu-i va fi căzînd prea bine. Îmi spune că el a făcut o antologie de poezie patriotică, la comanda lui Mircea Ciobanu, Cartea Ţării, dar MC a mai băgat alţi autori şi el, cu fermitate, a cerut să-i fie scos numele de pe copertă. Iar IM strecoară că şi lui acelaşi MC i-a scos 10 poezii, după ce conveniseră sumarul. Deci amicii ţin să-mi spună că şi ei s-au ţinut tari, pe cît s-a putut. Cu atît mai bine pentru amîndoi. Mîine, zice Gh.I., ne ocupăm de ilustraţii. Azi am pus la cale să fac un Proiect cultural cu plăcile memoriale şi Gh.I. să-l prezinte ca din partea celor trei. Şi un alt proiect, pentru constituirea unei biblioteci de lucru, la vila de aici.

24 oct., marţi. Să-i spun lui IM că unele fotografii cu Oameni nu le-am putut publica decît după 5-10 ani? Că poezia Ţara fîntînilor nu mi-a fost publicată timp de 9 ani, pe orinde m-am dus cu ea?

Cei doi, foarte mămoşi cu propriii copii, şi foarte gospodăroşi – pentru că erau săraci şi pentru că stăteau mai mult pe-acasă.

Mai ieri citeam că Sorin Antohi n-ar fi nici doctor în Istorie. Deci nu numai că a fost turnător şi securist, dar şi impostor! Îşi cerea, după 16 ani de la obţinerea libertăţii, un fel de scuze de la cei pe care i-a turnat – în cazul doctoratului, ce scuze poate să-şi mai ceară – şi de la cine?! Mă impresionează cu atît mai mult faptul că Al. Zub, profesorul cu care şi-a pregătit doctoratul, nu l-a demascat în tot acest timp, cît a fost profesor la Budapesta şi a beneficiat de privilegiile nemeritate. Asta da, nobleţe la Zub! Asta da, lecţie dată unui nesimţit! Credeţi că o să se ascundă la vreo mănăstire? Mira-m-aş...

Mi se pare că pe C. l-au zburat de la Viaţa Rom. pentru că îl ştiau amicul lui Eugen U.. Poliţele se plătesc, oricît de tîrziu. Mai rămîne, în stilul meu titirit, să descifrez enigma amiciţiei dintre cei doi, probabil încă de la Steaua...

Ideea susţinută şi de IM, să deschid o expoziţie cu tematica „fanteziile Mării”, iar el să scrie prefaţa. 

Va urma

Fotografii de vacanță, Monterrigioni - Toscana, iunie 2015