Scriitorul zilei, 4 iulie: Haralamb Zincă, n. 4 iulie 1923 - d. 28 dec. 2008  

 

Născut la Roman (evreu de origine, Hary Isac Zilberman), a fost ucenic de frizer, apoi băiat de prăvălie la Bucureşti 1934-1940, iar în timpul războiului, la nici 22 de ani a fost pe front, conform mărturisirilor incomplete, probabil de partea Armatei roşii, de la început şi până la victoria finală, cu tot ce va fi însemnat asta, după cum sugerează Marian Popa în Istoria sa. Îmediat după război, îl găsim activist de partid şi de sindicat, bibliotecar la ARLUS, 1945-1946; mai aflăm că între 1950-1951 a  fost la Şcoala de literatură Mihai Eminescu, învăţăcel şi totodată profesor. Ceea ce i-a asigurat în continuare funcţia de redactor şef-adjunct la Tânărul scriitor, la Luceafărul, la Viaţa Românească şi la Gazeta literară, 1962-1966, revistele-cheie, care dădeau tonul, conform indicaţiilor la vârf; după care va fi director al Casei scriitorilor, până la pensionare. 

A scris la început literatură partinică, propagandistică, apoi s-a făcut remarcat în domeniul literaturii de tip poliţist-de spionaj; a publicat nu mai puţin de 50 de titluri şi a scris scenariul pentru câteva seriale TV „pe linie”, despre izbânzile antihitleriste; în a doua parte a carierei sale, s-a axat pe romane de spionaj economic-industrial, cu virtuţi de montaj şi de suspans, dar cu finaluri previzibile.

A decedat aproape uitat, după o lungă suferinţă de boala Altzhaimer.

Opera literară (selectiv): 'Un civil in transee' (1959), 'O invitatie dupa miezul noptii' (1967), 'Crima de la 217' (1979); nuvele: 'Cazul R-16' (1953), 'Urmele' (1958), 'Zefirul' (1964), 'Ordinul 'Stejarul' in actiune' (1965), 'Dragoste moarta' (1975) si romane: Moartea vine pe bandă de magnetofon; 'Ultima toamna' (1958), 'Dintre sute de catarge' (1961), 'Ochii doctorului King' (1968), 'Limuzina neagra' (1973), 'Un glont pentru rezident' (1975), 'Glontul de zahar' (1981). 
De asemenea, a scris o serie intreaga de carti-document: 'si a fost ora H' (1971), 'Ultima noapte de razboi, prima zi de pace' (1985), 'Revelion 45' (1989), 'Cosciugul agentului K-05' (1991), 'Spion prin arhive secrete' (1993), 'Noiembrie însângerat' (2000). 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Haralamb_Zinc%C4%83

 http://www.romlit.ro/haralamb_zinca_octogenar

Poezia zilei: Ion Lazu     

Tăcere şi cuvânt

E gândul cel cu care vărui

Un cer în care n-ai să sui,

Tăcerea e a fiecărui

Cuvântul e al nimănui.

E jalea cea cu care nărui

Un vis în care n-ai să sui,

ci taci – şi în tăceri să stărui –

Cuvintele sunt ale cui?

Întoarcă-se de-aceea-n sine

Cel care crede şi nu minte!

Tăcerea doar  ni se cuvine –

Cu gura plină de cuvinte!

Şi dacă totuşi adevăru-i

Copilul minţii cel mai drag,

Tăcerea-i partea fiecărui

Cu vorbe-n gură strânse cheag.

(1980)

Alţi scriitori:

Bartis Ferenc, n. 1936

Theodor Răpan, n. 1954, Balaci

Poezia zilei: Theodor Răpan, n. 4 iulie 1954


Sonetul XXIX

Ceasornicele toate vor să tacă
Și icul minții, iată, vers despică,
Din horbota trăirii se ridică
Semeț, poetul, paraclis să-și facă.

Ce să-nțeleg? Cum să te-nving, furnică?
Poruncitoare, inima-mi se-mbracă
În smirnă și lumini de promoroacă:
Ivirile-n sonet mi se dumică.

Vrei să culeg din cer milostivirea
Lăsând zălog hainilor iubirea?
Arată-mi, Tată, căile spre Rai!

Vei dărui câmpiei munte, mare?
Privighetorile avea-vor zare?
Hai, spune, Doamne, cu mine ce gând ai?


Sonetul LVIII

De unde vin și cine sunt și unde
Mă-ndreaptă pasul în căderi albastre
Nu știu. Or ști pustiile sihastre!
Întreabă-le. Eu n-aș putea răspunde!

Nu cerceta măceluri, nici dezastre,
Ci caută să te strecori sub unde,
Acolo unde ochiul nu pătrunde
Și-ai să-nțelegi triadele măiastre.

Sunt pregătit să-mi beau din corn otrava,
Prin uși de vânt nu-ți încerca izbava:
Chilimul desfrunzirii stă la pândă!

Răspunde-ți iute, nimeni n-o să vadă,
Trecutul e-ngropat tot în zăpadă:
De mierea ta e gura mea flămândă!

(din Testament în Alfabetul Tăcerii, ed. TipoMoldova, 2013)




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

14 oct., sîmbătă, ora 6:57. Aseară, telefon de la Lidia, foarte veselă; peste zi fusese la lansarea unei cărţi Miltiade, texte de-ale lui ATD despre Nenoiu. La care şi ea a citit la urmă în mod foarte iscusit o poezie. Coman Şova s-a apropiat să-i aducă mari laude, apoi şi alţii, iar Lidia le-a vorbit despre Bacoviana din 30 octombrie şi ei au promis că vor veni la Tinerimea română. Încîntată de succesul ei personal.

Înainte de prînz venise IM să-mi aducă alte pagini din partitura mea. Zice că nu a putut tăia nici un rînd. Vrea să ne recitim mai întîi fiecare partea lui şi abia după aceea pe a celuilalt. Nu pare să accepte ideea cu cele două variante.

Apoi îl iau: Mihai Viteazu, pentru aventura lui ca domnitor, se împrumutase sume colosale – şi în loc să plătească măcar unele datorii, îi măcelăreşte pe creditori. Ce ar fi ajuns ţara sub un astfel de descreierat? Apoi vine în Ardeal cu armate şi bani de la Rudolf – ce ar fi urmat? Nu e clar că ne ducea la dezastru, în loc să ne priască Unirea făcută de el? La care IM lansează un atac foarte dur şi mă acuză ca resentimentar şi violent. Bine le-a făcut, erau cămătari străini, care sugeau sîngele naţiei. Etc. I-aş fi zis: Erau finanţiştii Europei, toate principatele europene se foloseau de împrumuturi – şi Spania, şi Italia şi Veneţia; nu era posibil progresul fără finanţe. IM zice că ar dori o putere autocrată la noi, care să-i alunge pe-alde Becali şi să-i taie pînă la unul! O idee foarte creştinească, zic. Şi adaug: Vorba lui Becali însuşi...

Înaintea mesei de seartă ne regăsim pe faleză cu IM, el venind de la magazin, părăsim faleza, unde era prea vînt şi ne plimbăm printre vile, la adăpost. Zorleșteanul nostru schimbă tonul, dar nu prea mult. Semn că între timp se gîndeşte la ce-am discutat. În fapt, ideologia comunistă i s-a infiltrat în gîndire, inclusiv naţionalismul, dar şi ura contra regilor.

La masă, reiese că şi prinţul Duda e un pseudonim, evreu la bază.

Îi spun lui IM: Dta îl admiri pe Păunescu, i-ai trimis volume, te-a publicat. Pe mine nu m-a publicat chiar niciodată. Dar te-ai dus la el? I-ai trimis cărţi? Nu, zic, nu i-am trimis cărți cu autograf. Păi atunci? Ai fi vrut să umble el după dta? Nu, doar să-mi publice poeziile primite prin poştă, nimic în plus. Ieri venise vorba despre I.D.Bălan, ins penibil, alt ţigan. Le povestesc întîlnirea din faţa restaurantului Cina, eram cu cineva şi ni s-a plîns că nu i se publică la timp cărţile – asta după ce fusese ministru adjunct la Cultură timp de 5-6 ani. Ce tupeu! Propun să se menţioneze pe coperta cărţii noastre şi numele editurilor care au refuzat să o publice: Polirom, Paralela 45, Curtea veche... O inovație, nu?

Telefon de la Gelu, aflat la Bucureşti, după ce a trecut pe la Slatina, unde Goe se află în comă. Îi spun că sunt la Neptun, chiar lîngă hotelul unde l-am vizitat acum nişte ani, cînd venea la tratament.

Gh.I. mă face să renunţ la vreo 3 pagini din cap. I. Eu însumi am ajuns cu lectura pînă la cap. 5, eliminînd vreo 440 de rînduri.

Ce-mi spune IM despre C. I.? Că nişte rude de-ale lui CI, albanezi, erau consideraţi în sat oameni foarte ciudaţi. Unul dintre ei, la moarte, a dat foc unui sac de bani pe care îi adunase cu zgîrcenie, ca să nu le rămînă fraţilor şi nepoţilor. Şi că Doina J. ar fi scris un articol că la cenaclul poetului nici o fată nu scăpa neregulată.

Înainte de masa de prînz, o plimbare în trei spre haltă. Gh.I. despre şeful A. B., care se supăra că revista nu-i publică poza mai mare lui Iliescu.

Va urma

Fotografii de vacanță - Toscana, iunie, 2015