Scriitorul zilei: Micaela Ghițescu, 18 iulie: Micaela Ghiţescu, n. 18 iulie 1931   

    

      

Fiica unei profesoare (n. Papacostea) şi a unui medic, a făcut liceul la Carman Sylva şi la Gh. Lazăr, iar din 1949 s-a înscris la Filologia din Bucureşti, terminând abia în 1957, pentru că a fost arestată şi deţinută între anii 1952 şi 1955, învinuită că a corespondat cu persoane din Franţa. Până în 1970 nu s-a putut angaja ca profesoară pe baza licenţei obţinute, ci a lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca traducător şi documentarist la un institut de cercetări în farmaceutică. Din 1971 devine redactor la Biblioteca Centrală Pedagogică, până la pensionare, în 1987. Din 1990, fiind co-fondatoare a revistei Memoria - revista gândirii arestate, devine redactor, iar din 2003 este redactor-şef al Memoriei.

Încă din 1964 a început să facă traduceri din franceză, engleză, spaniolă şi mai ales portugheză, acestea două din urmă fiind limbi pe care le-a învăţat singură. Din portugheză a tradus nu mai puţin de 60 de titluri, atât scriitori din Peninsulă cât şi brazilieni. A scris numeroase prefeţe şi postfeţe, făcând cunoscute literaturile iberice la noi. A scos dicţionare şi gramatici ale acestor două limbi, a participat la numeroase întruniri privind lusitanistica. I-a tradus în portugheză pe Blaga şi pe Bacovia, în ediţii bilingve, apărute în ţară şi în străinătate.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Micaela_Ghitescu

 http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1611

 http://www.romlit.ro/o_cup_de_ampanie_pentru_micaela_ghiescu

Consemnare:12 decembrie 2009, la Rotonda MNLR, 20 de ani de la apariţia revistei Memoria.

(de la stânga la dreapta: Monica Pillat, Micaela Ghiţescu, Simona Cioculescu, Cosmin Budeancă (ICCMER), N. Constantinescu, I. Derevenco, Ana Blandiana, Romulus Rusan)

Alţi scriitori:

Ion Barac, m. 1848

S. Damian, n. 1930

N. Neagu, n. 1931

Mircea Constantinescu, n. 1945          

Poezia zilei: Gh. Istrate, Ion Lazu, Ion Murgeanu
(din Gâlceava sonetelor de la Neptun)

La Cazemată

                   Poetului Ion Murgeanu

Cum bate Marea-n zid, la Cazemată,

Plesnind la nesfârşit din mii de bice,

Un ciob roşcat, de amfore antice

Mi-a etalat, pe plaja înspumată...*

Nisip, pietriş, granule de silice

Le scuipă şi le-nghite totdeodată,

Le-ndeasă şi le fură, exersată,

Sub talpa de vizitator factice.

În coamele ce către ţărm** le mână

Şi-n urletul ce-a copleşit pământul

Încerc zadarnic să-ntregesc cuvântul

Pe care l-a-nceput*** de-o săptămână.

Eu ciobul roşu excedat ridic

Şi scriu pe zid: Nu înţeleg nimic!

                                      

                                          Ion Lazu

Luni, 16 octombrie, 2006, ora 10:31

____________________________________________

* Trimitere la amforele greceşti ştampilate, descoperite

la Mangalia şi în împrejurimi.

** Ţărm, poezie de Gh. Istrate.

*** Era şi Moise bîlbîit, îmi pare,

     Dar nu chiar ca oligofrena Mare...                

         

Sonetul noii înfăţişări

Lui Lazu rostogolind talazu’

Ne mângâie cu câte o sonetă *,

Îi spun să soarbă vinul ca topazu’

Pe val direct, nu de la vreo tonetă;

Îi spun să se aplece la căţeii

Cu cozi îmbârligate pe trotuare,

Să numere distanţa de la lună **

Ce, perpendiculară pe vapoare,

Dă unghiul drept al minţii sale stricte.

Să nu ne dea el nouă la edicte

Din Cazemată până pe ponoare;

Ci dat cu lumea vinului din steclă,

Să capete o nouă-nfăţişare –

De nu, se va trezi c-o ia la meclă!

17 oct. 2006        Sonatistul Anonim din Studio

_________________________________________

* Sonetele viei, de I. Murgeanu

** Luna rece, de I. Murgeanu

  

Sonetul Stainless Steel.

Poetului Gh. Istrate.

Tu, Mare, ai colane şi inele*,

Ai ghiuluri, ai brăţari şi nestemate –

Hoţeşte le-ai subtilizat pe toate

Şi-acum te faci că nici nu ştii de ele!

Ai viclenit codane dintr-acele

Ce s-au întins pe plajă, răsfăţate,

Privind lasciv la valuri înspumate,

Cînd tu-ngropai, la fund, podoabe grele…

Mi-ai aruncat şi mie, de urgenţă,

Un lung cuţit de suedeză marcă

În locul aurului ce-ai ascuns, de parcă

Sperai să-adoarmă treaza-mi vigilenţă.

Ci, neclintit, pîndesc ca într-o vrajă,

Dositul aur** să-l vomiţi pe plajă.

17 0ct.06.                      Ion Lazu

______________________________________

* Inelul, de I. Murgeanu

** Veacul de aur, de I. Murgeanu

 Odă sonetistă

Maestrului Lazu

Vroiai ca să mă-neci pe fundul mării

Ca pe un aur * foarte ruginit,

Dar eu prin spume verzi m-am răsucit

Ca punctul de sub semnele mirării;

Tu n-ai să poţi, copile oltenit,

Să mă agăţi nici în cîrligul zării,

Nici în salcîmii de pe Drumul Sării,

Căci eu, oricum, sunt îngerul grăbit

- mereu bărbos şi veşnic în viteză –

ca să-mi adun toţi cîinii pe faleză

şi de sub coada lor îmbîrligată

să zvîrlem Mării un obuz de vată,

în cinstea celor care mai cutează

să mă înţepe cu-n trident şi-o rază **.

17 oct. 06               Gh. Istră-Ţoiu

P.S. Şi nu mai fă atîta pe viteazu’!

O, Lazule, ai cam sărit pîrleazu’!

______________________________________

* Aur şi flacără, de I. Murgeanu

** Rază, de Gh. Istrate

Va urma

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006,

22 oct., continuare: La masă le atrag atenţia: Pe platou a învins net Carol I, însă în concursul propriu-zis a învins Ştefan, deci susţinerile pledanților din platou nu au fost hotărîtoare. Şi mi s-a părut frivol modul în care cei de pe platou vorbeau despre români; s-a rîs copios cînd a venit vorba despre curajul pe care l-a avut Carol I de a-şi pune încrederea într-un popor ca acesta. Asta o spun după ce IM afirmase că regele nu şi-a iubit poporul, că i-a dispreţuit pe români – vezi fraza cu care l-a amendat pe viitorul Carol al II-lea, care minţea şi nu se ţinea de cuvînt, deci era român sadea! Ba i-a iubit pe români mai mult decît îi iubesc cei de pe platou, zic. Şi continui: Lui Gh. I., aici de faţă, propriii consăteni i-au făcut cu dinadins un rău imens – dar asta nu înseamnă că prietenul nostru nu-şi iubeşte neamul, aşa cum este el. Şi eu la fel.

Înainte de masa de seară, apare Gh.I. şi, fără un cuvînt, îl îmbrăţişează emoţionat pe IM, ca după aceea să reiasă că era f. impresionat de textul Spovedaniei... Cum am scris Iisus. Iar după masă mă ia la citit pe mine.

Făcusem numai cu IM o plimbare pe plajă şi, după zile mai amestecate, avem o discuţie mai relaxată, omenească-prietenească, aşa că multe asperităţi dispar. Îmi arată locul unde pe plajă a vorbit pentru ultima dată cu Gabriela Negreanu. Reiese că avea nemulţumiri în familie, inclusiv din cauza lui Brăduţ. Mircea S. îl prevenise că GN are probleme cu nervii.

La masă, le spun ce-a afirmat A.B. la lansarea Veneticilor. Şi subliniez că la lansarea Sălbaticului a fost prezent şi Gh.I., îl am pe CD; a vorbit şi Vasile Andru – un copil minunat, cum zice Gh.I.

IM nu se fereşte să-mi dea ghinţi: Te autocitezi, te lauzi, nu ai umor. Dar el? Or, eu am spus deja: Mă impresionează la alţii însuşirile pe care nu le am eu însumi. Însă nicidecum n-am să le reproşez celorlalţi însuşirile pe care nu le am nici eu. Aici ar fi diferenţa faţă de IM.

Seara vorbesc cu Lidia, promit să revin acasă sîmbătă ori duminecă, înaintea Recitalului.

Luni, 23 oct., ora 5:59. Se fac azi două săptămîni de cînd fiinţăm la Neptun, în trei.

Mă uit pe geam afară, noapte compactă, fără pic de detalii, fără măcar siluetele prunilor din livadă. Fără pic de lumină de sus. Un calm fals. Marea cea viclenă pare să-şi fi scos sonorul din priză. Moment de teamă: oare ce pune la cale, din hruba ei, această fiară la pîndă?

Îmi repetă IM: Nu se poate concentra pe un text decît la calculator. De fapt, de foarte tînăr, la Zorleni încă, şi-a achiziţionat o maşină de scris. La care le scria sătenilor diverse cereri. Aşa că îşi va desăvîrşi sonetele abia după ce le vede pe calculator.

Cel mai mult m-a întristat să aflu de la IM că fiul lui Gh.I. îi face mari probleme, nu termină ce începe, ba a avut şi nişte tentative... Ăsta da, necaz! Bietul om... iar soţia lui e în luptă cu teribila boală. Tot aseară, IM îmi spunea: Popii ăştia, cu trufia lor, cu păcatele lor. Ar vrea ca la moartea lui cineva să citească Tatăl nostru şi Rugăciunea unui dac. Tot atunci mi-a povestit naşterea Irinei. A simţit că devine alt om, desprins definitiv de cel ce fusese mai nainte. Uşor ca un fulg, a luat-o pe jos de la Spitalul Cantacuzino spre casă, zburînd parcă, hotărît să i se dedice fetiţei. În poarta bisericii Silvestru, părintele Galeriu: Ce faci? S-a născut fetiţa mea! L-a strîns la piept. L-a întrebat cum o s-o cheme. Irina! Irina, pace, a zis Galeriu, încîntat. Şi i-a dat binecuvîntarea. Irina e născută în ’84, deci cu un an mai mică decît Andrei.

Va urma

Fotografii de vacanță - Toscana, iunie 2015