joi, 23 iulie 2015

Scriitorul zilei,  
23 iulie: Aurel Sasu, n. 23 iulie 1943

      
    
Dintr-o familie de ţărani ardeleni, s-a născut la Oarda, jud. Alba, a urmat liceul la Alba Iulia, apoi Filologia clujeană, cu licenţa în 1968, devenind cercetător la Institutul de lingvistică şi istorie literară Sestil Puşcariu din Cluj. Doctoratul în 1974, cu teza Retorica ficţiunii. Au urmat lectorate în Statele Unite: Seatle, 1981-1982, burse Fulbright la Library of Congress, 1990, alte lectorate în 1993, 1995, 1998: Este profesor universitar la Filologia clujeană, din 2000 decan al Facultăţii.
Debutul publicistic în anul absolvirii, 1968 şi a urmat o serie susţinută de volume de critică şi istorie literară, de eseuri, jurnale de călătorie, poezii şi, lucru foarte important, colaborarea în echipa de coordonare a Dicţionarului Mircea Zaciu, împreună cu colegul Mihai Papahagi. A continuat pe linia dicţionarelor, când a rămas singur: dicţionare biografice, cronologice etc.

Opera critică:1972 - Progresii, eseuri;1976 - Retorica literară românească; 1978 - Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, eseu, ; 1979 - În căutarea formei, eseuri; 1984 - Textul ipotetic. Contribuţii la o istorie a hermeneuticii româneşti; 1994 - Eul suveran, studiu de psihologie literară Bucureşti; 1993 - Cultura română în Statele Unite şi Canada (I, Presa; II, Nostalgia românească); 2002 - Cultura românească în Statele Unite şi Canada (III, Societăţile culturale); 1996 - George Pomutz. The Legend Lives On  (lucrare documentară despre generalul american de origine română, erou al Războiului civil american şi consul general al SUA în Rusia); 1999 - Strategia disperării. Jurnal american; 2001 - Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada; 2002 - Cazul Policarp Morusca (lucrare documentară); 2003 - Comunităţile româneşti din Statele Unite şi Canada; 2003 - Breviter. Întâlniri cu mine însumi, eseuri; 2006 - Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. I-II, (colecţia „Marile dicţionare”); 2007 - Cartea mea de muncă (atelier critic), Despre noi şi despre alţii (interviu cu Valeriu Anania), Starea de excepţie. Valeriu Anania, omul şi destinul; Amiaza cea mare - corespondenţă cu Mircea Zaciu. Etc..

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Sasu
 http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Profesorul_Aurel_Sasu_nu_stia_ca_IPS_Bartolomeu_i-a_lasat_in_grija_manuscrisele_0_421158321.html
 http://www.gandaculdecolorado.com/interviu/8/1381-aurel-sasu--o-personalitate-de-exceptie-la-new-york


Poezia zilei: Ştefan Ioanid

Plin de lacrimi

Cine plin de lacrimi
se va prăbuşi în moartea
celuilalt? Fi-va
aceeaşi durere izbăvitoare?

Floare. Animal. Spirit?

Împotriva rănii
doar această sărăcie de pasăre.
Sălbatică. O, sălbatică!

Doarme o bucurie
o frumuseţe neîntreruptă
în acest trup fără piele

întunecând stelele
mistuitoarea lumină.

Floare. Animal. Spirit.

Un cuvânt numai spirit.

(din Prolegomenele morţii, Ed. Cartea românească, 1998)


Alţi scriitori:
Eugen Teodoru, n. 1924
Radu Enescu, n. 11 iulie 1925. d. 22 iulie 1994.




Io Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

O invit pe Lidia aici pentru o zi-două, s-ar simţi foarte bine, o asigur; nu vrea să rişte, înainte de recital. Andrei spune că a fost la oculist care i-a găsit -0,5 la un ochi iar la celălat o distorsiune care poate fi corectată numai cu ochelari anume. Îi zic: Asta e, trăim în lumea ochelariştilor; ai atîţia colegi, inclusiv Adi, care au purtat ochelari din clasa întîi. Te-am iubit fără ochelari, o să te iubim la fel de mult şi cu ochelari. Râde, dragul de el.
La TV, Marcel Petrişor despre Teroare şi moarte la Fortul 13 Jilava. Erau 6-7 celule într-un tunel, neştiute de restul deţinuţilor. Cîte 4 în celulă, însă repartizaseră în fiecare cîte un tuberculos, de la Piteşti, ca să-i contamineze. Reeducaţi, cei de la Piteşti se chinuiau şi aici între ei; unul n-a vrut să primească din porţia de pîine, lăsată ca ajutor într-un loc anume din WC, s-a dus să le spună gardienilor, care înjurau şi se cruceau. Înfometare, bătaie, nesomn  de la 5 dimineaţa la 10 seara, nemişcaţi la marginea patului (se mai rezemau, mai şi picoteau, stînd  la pîndă cu rîndul, se vedea pe sub uşă cînd se apropia gardianul, erau înghiontiţi şi beleau ochii... Consemnări, bătăi cu furtunul pe cearşaful ud, la sînge, pînă leşinau. Se străduiau să reziste, mai ales aflînd că Stalin rezistase la 20 de lovituri. Noi să ne lăsăm mai prejos?! Unul dintre gardieni, ţiganul Diamandi, primea cîte 500 lei pentru fiecare execuţie cu un pistol mare, care lăsa gaură imensă în geafă şi glonţul trecea pînă dincolo. Adună banii pe cec şi i-i dă fetei, la nuntă. Piranda se înfurie şi rupe cecul. De supărare, Diamandi pleacă de la nuntă şi vine direct la Jilava, unde avea pe cine să se răzbune...
Pe alt post TV, un documentar despre Revoluţia maghiară din ’56, înfruntări puternice, ruşii au avut cam 100 de morţi, zeci de mii de împuşcaţi maghiari şi condamnaţi la moarte, la unii comutată în 1958 în închisoare pe viaţă. Cam 150 mii au reuşit să treacă graniţa. Imre Naghy, cu noul guvern şi familiile lor au fost prinşi, trimişi la aeroport, apoi spre o destinaţie neanunţată, de fapt trimişi la noi, unde i-au cazat la Snagov, însă separaţi de familii şi purtînd discuţii / de fapt anchetaţi de Walter Roman. Trimişi înapoi de Dej, cu menţiunea: „să fie spînzutaţi, dar nu de gît, ci de limbă!” Se arătau ultrazeloşi conducătorii români. Iar după 2 ani, ruşii, asiguraţi că nu le facem probleme, au scos armata din România. Din Austria plecaseră în 1955, ungurii au crezut în 1956 că îi pot scoate şi din Ungaria. Nu a fost aşa. În 1979, cînd treceam prin Budapesta, în drum spre Luxemburg, i-am văzut pe militarii ruși în zona gării Niugotti, înconjuraţi de femei blonde sau vopsite blond, tare rujate. Prezintă Vladimir Tismăneanu şi Stejerel  plus Turturică.

La 10:30 plecăm toţi trei de la vilă, pe la Olimp, urcăm panta şi facem drumul prin pădure. Ne întîlnim cu cîteva grupuri/plutoane de jandarmi care se întorceau de la trageri – asta îl impresionează rău pe IM, care nu auzise împuşcăturile, pe cînd stăteam la masă. Ajungem la terasament, trecem la lacul mic, fără lebede, însă cu raţe şi lişiţe. Moment de contemplație, oarecum ca în deltă. Revenim şi le arăt vilele în construcţie ale lui Tucă, IM remarcă faptul că în dreptul lor marea nu are pic de plajă. Adevărat, zic, dar Tucă le vinde peste un timp şi îşi scoate întreit investiţia. Înaintăm pe ţărm pînă la cazemată, o escaladăm, apoi facem cîteva poze şi, tot de voie, revenim spre vilă; nu ne-a luat decît două ore de mers relaxat, vorbind una-alta, ambii amici se arată încîntaţi de călătorie. Le spun că ăsta era drumul meu zilnic, pe cînd veneam în vizită la fratele Gelu, la hotel Belvedere.
Va urma



Din Gâlceava sonetelor de la Neptun (manuscrisele de la... marea neagră)



MURGEANU DEVINE CATEGORIC...”DORIC”

Sonetul diatribă
Lui Lazu care-şi zice „Treazu’”
Plecat cu sorcova-n podgheazuri

Cuvîntul „meclă” vine, frate Lazu
Din vechi dicţionare nistriote;
Mă miră ignoranţa ta tataie „Treazu”
Dar nu mă miră dacă porţi ciobote

În loc de fine încălţări de rime,
Tu pui la cale execuţii slabe;
Să mă mai mir că dai în „Anonimul”
Cînd scrii sonetul delicat cu aşa labe?

M-aş bucura să ne-ntîlnim la Cramă
Să-ţi crape ţeasta de secetă vinul
Să te priveşti o clipă ca în ramă,

Pe dedesubt unde se cerne Crinul...
Dar ce să mai insist: cu-aşa „trezie”
Rămîi la proză; marş din Poezie!

18 oct. 2006-10-30 La Neptun,      
„Anonimul” Nelu Măricelu
Pe culmea valului...

      

ION LAZU

Sonetul mantinelei
Lui I.M., elocventul.

Sonetul diatribă are-o... hibă –
Ca să nu spun că hibele-s mai multe –
Oare există cauze oculte
Ce-atît de categoric te inhibă?

Păreai a fi un ins ce se exhibă
Dezlănţuindu-se în largi tumulte,
Lăsînd pe cei din jur doar să asculte
Murgeana nesfîrşită diatribă...

E drept, în preajmă-ţi doi Titani respiră
Şi-aceasta o teroare îţi induce,
Că-n fiecare clipă-i vezi „in nuce”
Cu superbie-oficiind din Liră...

Şi-atuncea, spune sincer: Oare cin’ţi-a
Blocat la mantinelă elocinţa?
                                       
I.Lazu, în tot cazu’




ION MURGEANU: UN LAUDATIO SUSPECT...

Odă la Marele Treaz

Eşti ca un Far * la ţărmul Mării Negre
Seara cînd falnic intri la cantină,
Priviri rebele şi priviri alegre
Abia aşteaptă să le dai lumină.

Cobori cu Nistrul tropoţind la mare,
Iar noi vărsăm în ea numai canistra
Cernelurilor compromise-n înserare
Şi rişii ca din era comunistă.

Tu eşti „cel mai” rămas din vremi şi vicii,
Curat ca busuiocul pe omidă,
Cu opera ta vastă „Veneticii”

Ai înverzit cerneala mării – zidul
E scund al catedralei**: alb de cridă –
Încît îmi vine să strig :”Lazu şi Partidul”!

„Anonimul venusian”
Cu gheruţă de murgean
19 oct.2006
La Neptun, pe valul mare.
______________________________________________
* Farul, de I. Murgeanu
** Catedrala, de I. Murgeanu


  

ION LAZU: NEÎMBLÎNZITUL COMANDOR ATACĂ PE STRATE-GICU

Sonetul Aţei fără Ac
Lui Gh. I. Strate-gicu’

Aflînd că Acul fără Aţă trist e,
M-aş repezi cu-o papiotă-ntreagă
S-o dărui celui ce cuvinte leagă
Într-un sonet cu rime anarhiste;

Mai bine poate-ar fi să nu insiste,
Cînd toată pînzătura e beteagă
Şi nici metaforele nu se-ncheagă
În versuri ce ezită să existe...

C-am vrut să te înec la Mare spus-ai?
Apoi că-am vrut să îmi împlînt cuţitul?!
Şi cînd continui astfel cu scornitul,
Mai poţi pretinde că răspunsu-i musai?

Nici un răspuns! Tăcerea suverană
Pumnal e, răsucit adînc în rană *!

19 oct.06             I. Lazu        / Ancorînd barcazu’
___________________________________________
* Rană, de I. Murgeanu





Fotografii de vacanță: Pe valea Gresarea, după 40 de ani...
Adăugaţi o legendă