miercuri, 22 iulie 2015


O nouă carte de Ileana Costea – “Exerciţii de neuitare”

de  (19-7-2015) 


Corespondenta revistei noastre, Ileana Costea, a publicat recent o carte, “Exerciţii de neuitare”, Reflection Publising/Editura Reflecţii, California, iunie 2015.

ExercitiiDeNeutare

Cartea poate fi găsită pe Amazon – aici.

Autoarea a plecat din România comunistă imediat după terminarea facultăţii, în 1972, într-o excursie de 7 zile pe Valea Loarei, Franţa, care s-au prelungit până în prezent. Ileana are un master în Arhitectură (Institutul “Ion Mincu”, Bucureşti), altul în Design Industrial, (Unversity of California at Los Angeles – UCLA) şi un doctorat (PhD) în “Teoria Deciziilor” (UCLA). Din 1973 locuieşte la Los Angeles, unde este profesor la California State University, Northridge (CSUN) unde predă de 33 ani CAD/CAM (design şi fabricaţie asistate de computer) şi inteligenţă artificială. Pasiunea autoarei este arta şi cultura.
Cartea este în limba română. Are un „Cuvânt înainte”, scris de autoare, şi un o „În loc de Prefaţă” de cunoscutul scriitor român Ion Lazu. Acesta este volumul I din articolele publicate de Ileana Costea între 1998-2015 în ziare şi reviste din ţară şi diaspora. Tema care o preocupă cel mai mult pe autoare este acea a misiunii ei auto-impuse: a face cunoscute descoperi despre prezenţe româneşti-surpriză în străinătate. Românii şi realizările lor nu sunt bine cunoscute în lume. Cu toate acestea, există peste tot pe glob “secrete bine ţinute”: o mână iscusită, un creier nemaipomenit, o idee creativă, toate româneşti. Cartea dezvăluie câteva dintre aceste secrete.
Ne sunt prezentaţi actanţi români ai vieţii culturale din diferite părţi ale lumii, fie că este vorba despre exilaţi români care s-au împământenit în alte ţări, fie că e vorba despre mesageri culturali veniţi din patrie. Ileana Costea îi detectează peste tot pe lume: Los Angeles, Palm Springs, New York, Paris, Veneţia, Düsseldorf, dar şi la Bran şi-n magicul Maramureş. Scrie şi despre personaje ce nu sunt originare din România, dar care sunt atrase sau se inspiră din cultura română.
“Ileana nu este numai extrem de bine informată, ci are o modalitate ”tomografică” de a răzbate prin coaja lucrurilor, pătrunzând în miezul acestora şi prezentându-le în formulări de mare expresivitate, pregnante, memorabile.” (Ion Lazu, „În loc de Prefaţă” la carte)
Editorii ACUM
18 iulie 2015

Scriitorul zilei: I. I. Mironescu, 22 iulie: I. I. Mironescu, n. 13 iunie 1883 - d. 22 iulie 1939

     
            

Fiu de învăţător, s-a născut la Tazlău, jud Neamţ (nume la naştere: Eugen Mironescu), a făcut şcoala primară în satul natal şi la Piatra Neamţ, apoi Liceul Internat de la Iaşi, înscriindu-se în 1905 la Facultatea de medicină din Iaşi. A urmat o carieră medicală ascendentă, în eforia spitalelor, apoi la catedra universitară ieşeană, luându-şi doctoratul în 1912. A devenit şef de catedră şi director de clinică. S-a remarcat şi ca practician dar şi în cercetarea ştiinţifică medicală de laborator, abordând dermatologia şi imunologia. A stăruit pentru ridicarea unui sanatoriu în comuna natală Tazlău, unde s-a retras în anul morţii.
A debutat cu proză scurtă în revista Viaţa Românească, (La o cumătrie) 1906, şi a rămas colaboratorul ei fidel în toată perioada ieşeană, până în 1933. S-a format ca scriitor sub îndrumarea lui Garabet Ibrăileanu, dar era prieten şi cu ceilalţi condeieri din cercul Vieţii Româneşti, vizitat la Tazlău de Ibrăileanu, Sadoveanu, Topârceanu, Otilia Cazimir, Panait Istrati etc. 
S-a specializat în schiţe şi povestiri din viaţa de la ţară, oarecum în maniera D. D. Pătrăşcanu. A cultivat însă şi anecdoticul, folosindu-se de vorbirea populară şi a scos bune efecte din folosirea cu umor a acesteia. 
La un an după decesul scriitorului a apărut volumul Tulie Radu Teacă, prefaţat de Mihai Sadoveanu. Alte culegeri de povestiri, Scrieri alese, reeditări etc au apărut în 1953, 1959, 1961, 1968, ultima în 1987, moştenirea literară a scriitorului, nu neapărat modestă dar nici excepţională, considerându-se că face parte din valorile lăsate de Viaţa Românească.
În 1969 în casa unde s-a născut medicul şi scriitorul a fost deschis un muzeu memorial, cu obiecte personale, fotografii, corespondenţă, manuscrise, mobilier. Fără ghid plătit, ci în regim de voluntariat. În acest an însă, moştenitorii au decis să vândă casa şi grădina, desigur la un preţ modic. Însă nici primăria locală, nici Judeţul, nici Ministerul Culturii nu se arată dispuşi să investească...

Opera literară:  Oameni şi vremuri, 1920; Într-un "colţ de rai", 1930, Catiheţii din Humuleşti, (dramatizare după Ion Creangă).

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_I._Mironescu
 http://www.evenimentul.ro/articol/medicul-si-scriitorul-i.i..html
 http://www.viziteazaneamt.ro/2009/12/casa-memoriala-%E2%80%9Ci-i-mironescu%E2%80%9D-tazlau/
 http://www.ziarulceahlaul.ro/?p=10016
 http://www.barfasaptamanii.ro/iasul/cultura/inca-un-muzeu-se-pierde-in-uitare/#.UAvYT6DMSE8


Poezia zilei, Ana Blandiana

 
Afară pe coline

Afară pe coline sufletul
Îşi regăseşte respiraţia,
Verdele ierbii îi face bine,
Rostogolit prin otavă
Jumătate iarbă, jumătate mireasmă.
Primăvara care trece prin el
Curăţindu-l de spaime.

Culcată în pajiştea-naltă
Văd norii pe cer lunecând
Ca mirosul de fân peste dealuri,
Iar ochii şi nările mele
Descoperă taina:
Rotire dulce şi neobosită în haos,
Înfăşurând pe fusul văzduhului
Miresme şi nori.

În timp ce sufletul
Se obişnuieşte cu pământul
Şi respiră adânc.

(din volumul Patria mea A4, ed. Humanitas, 2010)


Ion Lazu: Un comentariu la I. I. Mironescu:
În chiar prima mea campanie ca geolog, în vara lui 1962 (căci luna petrecută pe valea Cernei, în noiembrie precedent, deşi foarte dificilă, nu poate fi considerată o campanie, ci mai degrabă o aventură...), s-a întâmplat să ne aciuăm în comuna Tazlăul Mare, plasată în centrul zonei de lucru. Cam greu cu aprovizionarea... ne aflam la 15 km de Buhuşi, unde se întâmpla să nu găsim mai nimic de mâncare sau să nu avem cu ce ne întoarce la Tazlău, seara (deci: pe jos!)... Localitatea este situată la ieşirea dintre munţi a râului omonim, şi zilnic, lansându-ne pe traseele noastre, treceam prin faţa casei unde aflasem că a trăit doctorul şi scriitorul I. I. Mironescu. Literatura lui îmi era foarte proaspătă în minte, nuvelele sale fuseseră reeditate de curând. O casă ceva mai răsărită decât a megieşilor, ceea ce mi se părea de înţeles, tatăl scriitorului fusese învîţător în sat. Fiul, mare medic şi profesor universitar. Aflasem şi de prietenia sa cu cei de la Viaţa Românească, scriitori pe care îi ţineam foarte sus în aprecierile mele. Nu am pătruns niciodată în ograda unde era de înţeles că nu mai locuieşte nimeni, de mulţi ani. Am reluat lectura cărţii, dar despre scriitorul din Tazlău nu am întrebat pe nimeni, nimic. Murise înainte de război... Treptat mi s-a strecurat în minte ideea că, pe cât de accesibilă este opera  după ce a fost publicată, tot pe atât de dificil este să pătrunzi în ograda şi în casa şi în viaţa celui care a scris-o... Încercările mele literare se aflau abia în faşă, totuşi, una sau două dintre poeziile scrise în acea vară au apărut, însă mai târziu. Mă menţineam deoparte, drumul spre literatură şi spre actanţii ei mi se părea insurmontabil, de neabordat. Şi aşa au rămas lucrurile pentru un întreg deceniu. Este chiar decalajul între debutul meu şi cel al colegilor de generaţie....

Alţi scriitori:
G. Moroşanu, n. 1911




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
  
25 oct., continuare: Spre ora amurgului, în partea de cer de deasupra Mării, nori bucălaţi, albi şi fîşii vinete de nori stratiformi, ca traşi cu un penel cernit. Iar linia orizontului evazivă, o trecere insesizabilă cer/mare.  Zone pe cer atît de fotogenice, decupaje pe care le-aş vedea pe copertele unor albume sau cărţi. Observ că pe direcţia fiecărui nor alb bucălat se plasează o pată-cărare argintie pe apa mării, spre mine, acelaşi fenomen ca în cazul soarelui sau lunii, însă mult atenuat, fireşte...
Îmi povesteşte Istrate: Cu soţia şi copil de un an şi jumătate vin aici, la Neptun. Dar nu cunoştea halta Neptun. Cineva îi spune să coboare, la halta Cherhana; se trezesc în cîmp, li se spune să o ia chiar pe mal, staţiunea nu-i departe... Vilele se zăreau, înalte de 12 etaje... Au făcut drumul pe ţărm în vreo două ore, cu copilul în braţe, cu multele bagaje...
Mare iubitor de cîini, I. îmi spune cazul unui cîine rănit care apare pe trotuarul unui dispensar veterinar. I se dă ajutorul medical, după cîteva zile îl eliberează din dispensar. Iar după alte cîteva zile, cîinele vindecat reapare în faţa dispensarului, cu alt cîine rănit. Nu e ciudat?
Alt caz: Un cioban face peritonită, cei de la stînă aleargă în comuna vecină, este chemat un elicopter, ciobanul este dus la oraş, operat, scapă. Iar peste trei zile, la poarta Urgenţei apare cîinele ciobanului. În ce fel se va fi orientat credinciosul patruped? Spun cele două povestioare unor paznici de la vilele din Olimp, după ce scap de cîinii care mă încolţiseră....
Telefon seara Lidiei, îmi spune că s-ar putea ca Ileana Costea s-o invite la Los Angeles, Sacramento, Las Vegas. Ce-ar fi să fie?
26 oct., ora 4:46, Sf. Dumitru. La plimbarea din amurg, părăsim faleza, căci pe IM îl indignau cele două focuri puse în preajma chioşcurilor şi ne deplasăm pe aleile dinspre ieşirea nordică a staţiunii. Mi se plînge că fata nu-i prea dă telefon, iar el i-ar fi zis: Chiar dacă nu-ţi pasă de mine, eu tot te iubesc, eşti ultimul meu sînge pe acest pămînt. I se pare  că şi cumnatul din Germania a contribuit la îndepărtarea de fiică, i-a făcut toate voile, văzînd-o performantă la învăţătură. De ce nu s-a ocupat de cei 4 copii ai lui, neperformanţi?!
În neamul lui, un văr, fiul fratelui mai mare al tatei, geniu la matematică, dar lăsat în voia soartei, devine hoţ, borfaş, beţiv, puşcăriaş... Îi fură şi pe ei, dar îl dovedeşte taică-său, găsind nu ştiu ce obiect pe care îl plasase cuiva – îi dă o lecţie în public.
Discuţia plecase de la ce va fi dincolo, lumea crede că de prea mult bine te poţi plictisi... Îi declar că nu mi-e gîndul la aceste aspecte, nu mă interesează mai deloc ce va fi dincolo, eu sunt foarte atent cum manevrez aici, unde măcar unele aspecte pot fi controlate de mine. Şi sunt tot timpul recunoscător că exist pe lumea asta. El repetă că sunt echilibrat, norocos, fericit etc. Îmi spune că în poezia lui nu e decît frecţie, săpuneală. Cum adică?!, mă arăt eu intrigat. Îl întreb dacă ştie ceva despre tentativele de sinucidere ale lui Nichita. Ştie. I-au schimbat tot sîngele şi degeaba. I-au spus să nu mai bea tării, ci doar vin roşu, la ocazii – degeaba! M. Ungheanu le-a povestit că s-a trîntit pe jos şi se zbătea, gemînd că nu e nimic de capul lui. O disperare atroce, deci.
La masa de seară, le spun că sora lui Labiş, profesoară de română a lui Andrei la Colegiul Mihai Viteazu, era foarte slabă profesional, însă cu mari pile, nu voia să iasă la pensie...

La toţi trei ne pare rău de nominalizarea lui Vosganian; pleacă şi el şi NM, ce ne facem cu US pe mîna celorlalţi? Vasile ne spune că nu-i ajung banii pentru reparaţiile vilei, 30 milioane pe care nu vor să i le adauge. Are de reparat tot acoperişul, la estimarea prealabilă nu s-a putut vedea toată stricăciunea, ea apare acum, cînd au desfăcut ţigla acoperişului şi s-a văzut că scîndura şi căpriorii sunt putreziţi...
Va urma


Din Gâlceava sonetelor de la Neptun, octombrie 2006

Gh. Istrate: 
La un colţ de cotitură
Maestrului Ion Murgeană
Cel cu mărgean în geană

Ca o pisică-nghemuită-n gheare
M-ai tot pîndit la colţ de cotitură
Ca să-mi lipeşti sonetul peste gură
Şi să mă umileşti cu rime rare;

Deja m-ai cocoşat cu-o partitură
De manuscrise noi şi orbitoare *
Ca să-ţi înalţi statuia pînă-n soare **
Pe-un piedestal de marmură *** impură...

E drept: Tu eşti un geniu cu măsură,
O recunoaşte şi petrică got,
Iar eu – umilul – iată, mă socot
Pe marginea pădurii doar o mură…

Ioane, ţi-am rămas dator cu-n cui
Să-l baţi în fruntea fragedei statui.

P.S. Iertare, frate, pentru rima hâdă -
       O glumă e menită să surâdă...

 20 0ct.06                       Greşit născut dintr-o garoafă
                                       Semnează-nscrisul: Gigi-Gafă
______________________________________________
*Aluzie la manuscrisul Himera literaturii pe vremea terorii, finalizat la Neptun.
** Soare harnic, de I. Murgeanu
*** Marmură, de I. Murgeanu

  


EXCEDAT, ÎNVINUITUL ATACĂ DIN PĂRŢI

Ion Lazu:
Sonetul ruginii
Lui Gh. Istră-Ţoiu

De „aur ruginit”, eu drept ţi-oi spune,
Azi auzit-am pentru prima oară –
Naiv cum sunt, crezusem, bunăoară,
Din aur că se fac podoabe-anume

Ca să reziste şi să fie bune
Veacuri la rînd, în case şi pe-afară,
Pe deget sau la gîtul de fecioară
Şi-n punga celor care vor să-adune...

Cu fierul calp chiar ăsta  e necazul:
Azi e lucios, dar mîine sau alt’dată
- Ca vina ce-i ascunsă, ocultată –
Cîndva rugina-i va păta obrazul...

Ştie vecia aurul să-nfrunte.
La fier* rugina-i un păduche-n frunte!

18 oct.’06     I. Lazu, ce-şi ferea obrazu’.
________________________________________
* Fier înroşit, de I. Murgeanu




ION LAZU

Sonetul contondent.
Celor doi / poeţi de mare soi...
Iubiţi de javre şi cotoi

Visam că Marea*-şi părăsea ghiocul
Cu-al său tumult din valuri euxine
Şi, hăt-departe,-n zonele alpine,
Ca-n Cretaceu, îşi regăsise locul...

Priveam de-acuma fascinat la jocul
De valuri înţesate de jivine
Din vremuri dispărute, care,-n fine,
Îşi încercau, o dată-n plus, norocul.

Simţeam o dulce binecuvîntare
Că-n groapa euxinică adîncă
O Mare Neagră nu există încă,
Nici Casa Scriitorilor la mare;

Nici doi poeţi cu barbă, burţi şi plete,
Să-nşire contondentele sonete.

18 0ct. ’06                      Semnez I.Lazu
                 Şi rogu-vă, schimbaţi macazu’
                          Perseverare... nu e cazu’...
___________________________________________
* Marea adierii, de I. Murgeanu




ION LAZU


Cînd mai fac eu cîte-o rimă...
                                   Lui Gh. I. St. Rate

(Se cîntă pe melodia:
„Cînd mai beau eu cîte-un pic,
Casa mîndrei nu i-o stric,
Ba mai tare i-o ridic!”)

Cînd mai fac eu cîte-o rimă, / bis
Nu-i cine ştie ce crimă,
Lumea-n jurul meu se-animă! / bis

Cînd mai scriu cîte-un sonet / bis
Asta-nseamnă că-s poet,
Nu mă dau pe-orice băiet! / bis

Cînd mai fac cîte-o beţie, / bis
Inspiraţia să-mi vie,
Nime-n lume* nu mă ştie! /bis.

_________________________________________
* La malul lumii, de Gh. Istrate





Fotografii de vacanță... Pe valea Gresarea, după 4 decenii...Atelier în natură.