Scriitorul zilei: 25  iulie: Mihail Codreanu, n. 25 iulie 1876 - d. 23 oct. 1957

 
Ieşean prin naştere, a fost fiul unui magistrat şi profesor de latină, dar a rămas orfan la numai 17 ani, fiind nevoit să se întreţină din meditaţii la limba română şi din munca de corector la Evenimentul. A făcut liceul la Iaşi, Bacău şi Bucureşti şi a urmat Dreptul şi Filologia la Universitatea din Iaşi. S-a înscris la Academia de Artă Dramatică, devenind actor, director al Naţionalului ieşean (1919-1923), profesor şi apoi rector la Conservatorul de Artă Dramatică (1933-1939) şi director la revista Însemnări ieşene.

A debutat cu Sonet şi Glossă în Revista ilustrată din Bucureşti, 1891 şi a devenit în timp unul dintre cei mai respectaţi poeţi interbelici, considerat cel mai redutabil sonetist român. Încă de la vârsta de 30 de ani vederea i-a slăbit progresiv, rămânând orb pentru tot restul vieţii şi dictându-şi sonetele prietenilor apropiaţi. Orb, bântuia dulcele târg, murmurându-şi versurile aflate în zămislire. Elegant, de o incredibilă distincţie, impunea tuturor. A trăit 81 de ani iar Vila Sonet de pe strada Recea, devenită casă memorială, îi perpetuează amintirea de poet parnasian desăvârşit.

Opera literară: "Diafane" (1901), sonete; Din când în când" (1903); "Statui" (1914), sonete (99 sonete); "Cântecul deşertăciunii" (1921), sonete şi poezii; "Turnul din fildeş" (1929), sonete; "Statui. Sonete şi evadări din sonet" (1939)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Codreanu

 http://www.jurnalul.ro/carte/mihail-codreanu-poetul-orb-din-vila-sonet-619111.htm

http://geticul.blogspot.ro/2011/04/vila-poetului-orb-mihail-codreanu.html

Poezia zilei: Mihail Codreanu 

Simbolism de toamnă

Ascultă glasul frunzelor bronzate,

Când asprul vânt de toamnă le frământă

E un suspin metalic ce-nspăimântă,

Pornit din mii de strune descordate.

Foşnesc prin goluri game variate

Şi-n nesfârşite şuierări s-avântă:

Vioare, flaute şi harfe cântă

Stridente psalmodii destrăbălate...

Ascultă glasul frunzelor pălite,

Când gem de vântul toamnei biciuite

Şi cad... şi mor, îngălbenind cărarea...

E comedie plânsul lor şi-i dramă:

Iar dacă vrai să-ţi înţelegi chemarea,

Ascultă glasul frunzelor de-aramă...

Amurgul solitarului

         "Seul le silence est grand, tout

            le reste est faiblesse."

                                 Alfred de Vigny

Senin amurg, coboară-ţi lin tăcerea

Pe inima-mi de doruri chinuită...

Şi-n măreţia ta nemărginită,

Îmi farmecă şi-nvăluie-mi durerea.

În tine doar de aflu mângâierea

De-a nu mai şti de soarta mea trudită,

Căci mintea îmi adoarme liniştită

Şi-ţi sorb numai prin simţuri adierea.

Nici visuri n-am, nici cugetări deşarte;

De lumea-ntreagă nu mă mai desparte

Nici fericirea, nici nefericirea;

Nu simt atunci iubire şi nici ură,

Mă soarbe-n largul ei nemărginirea

Şi mă topesc în sânul tău, Natură...

Poezia zilei: Vladimir Beşleagă, n. 25 iulie 1931

 

            *

            „                                 …fără tine

            s-a lăsat iar pustiul peste întreaga

                                                       lume

            şi iar mă simt gol pe dinăuntru

                        cum eram înainte de a te cunoaşte

            din ce-am fost am rămas doar o

                                                       coajă

                                                       subţire fragilă

            ca mâine se va risipi şi ea

                                   iar vântul

            o va spulbera

                                  amestecându-mă

                                  cu pulberea eternă

                                  a pământului…”

               *

            „…cortegiul alb urcând pe costişa cu umbre

            sus pe culme un copac singuratic veghează

            psalmii cad din iarbă pe marginea drumului

            şi caprele vin din urmă clătinându-şi

                                                           tăcute bărbile

            faţa ta nu se vede în aburii căldurii

            copite mari rotunde lasă urme rotunde

            ochii mei curg prin praful fierbinte

                                                          al drumului

            şi pe unde calcă ei rămân picături negre…”

            *

             „…am zis da soarele nostru a scăpătat spre

                                                                       chindie

                        şi ca mâine va ninge abundent

                        clădind deasupra noastră

                                               munţi albi

                        şi el va lumina atât de slab

                        încât nu va mai putea încălzi

                                               să-i topească

                        şi noi vom adormi sun zăpezi

                        pentru totdeauna…”

(Poeme citate de Emilian Galaicu Păun într-un articol omagial, la 80 de ani ai poetului V. B.: http://www.europalibera.org/content/blog/24274187.html)

Alţi scriitori:

Varujan Vosganian, n. 1958

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

27 oct., ora 4:40. Vineri. Aseară îi spuneam lui IM, neobosit cu lamentările lui: Dle, noi am scris nişte cărţi de care nu ne e ruşine. Şi dacă e să mă iau după citatele transcrise din Rădulescu-Motru, noi doi ne înscriem perfect la cei cu vocaţie. Noi am avut vocaţie pentru literatură, ne înscriem la toate subpunctele respective: dezinteres pentru carieră, pentru avantaje personale, creativitate, spirit de sacrificiu personal etc etc. Ăştia suntem şi corespundem acestei încadrări la vocaţie. Nu mai este nimic de făcut, sau de reproşat, de rectificat...

Lucrurile se precipită, dacă vin ai lui IM ar trebui poate să le cedez camera, să mă mut cu Gh.I.. Aş vrea să mai fac de dimineaţă un drum dincolo de cazemată, unde am văzut bogăţie de eşantioane. Cum le-oi duce? Poate cu maşina fam. M.?

Acum, afară e cer senin, stele mari cît pumnul, cum n-am mai văzut, rare, montate una și una pe firmament.

7:09, ies pe balcon şi mă plimb de la un capăt la altul, precum un căpitan pe puntea de comandă în aşteptarea răsăritului, care se anunţă spectaculos. Frig. Mai încolo, Marea îşi turează la maxim dinamul. E de presupus că măcar anumite frecvenţe ale acestui huruit global se transmit pe suprafaţa uscatului şi intră în componenţa zgomotului de fond al planetei noastre...

Pe la prînz, IM se arată vexat de ceva ce i-aş fi spus eu aseară. Ce? Nu vrea să spună. Faţă de personalul de aici, foarte serviabil, are atitudinea: Ţine-ţi rangul! Astă seară opinează că dacă mîncarea n-ar fi fost la cel mai înalt nivel, s-ar fi simţit frustrat, pentru că de fiecare dată aici s-a mîncat excelent. Pe de altă parte, constată că a mînca de trei ori pe zi carne este excesiv, la ei acasă doar o dată pe săptămînă. Îi atrag atenţia asupra inabilităţii sale de a declara că eu sunt învingător la puncte în „gîlceava sonetelor”, lui Gh.I. se poate să nu-i fi căzut bine. La masa de seară, IM face rectificarea.

Zi splendidă pînă la apus, cînd pe cer era şi luna-semiluna. IM îmi vorbeşte despre lucrarea unui profesor universitar celebru Armand Ctinescu, care se ocupa de Zodiace. I-a făcut zodiacul lui Dej, prevăzînd cînd şi cum va sfîrşi. L-au închis. Iar cînd Dej a murit, în condiţiile prevăzute de el, l-au eliberat. Ieşi, banditule! Nu sunt bandit, sunt profesor universitar... Într-o carte a sa, celebră, Cer şi Destin, face horoscopul lui Eminescu, al Elenei Cuza, iar la 7 iunie, ziua lui IM scrie: Îşi face rău sieşi şi celor din preajmă. Carte pe care a consultat-o, xeroxată, adusă la revistă de Capsali, ins de 2 m înălţime. Tot aşa, Petre Ţuţea, care fusese şeful planului economic sub Antonescu, şi-a oferit planul economic pentru comunişti, dar l-au respins.

IM revine asupra ideii că spiritul meu riguros mă recomandă pentru sonet, deci să iau în serios această opţiune. Lui i-au spus mulţi că în sonet a dat lucrurile cele mai de calitate. La întrebarea lansată Cleopatrei Lorinţiu, aflată în străinătate: Puteţi numi un scriitor care nu a făcut compromisuri? Ea ar fi răspuns: I.M. Foarte frumos!, consideră Gh.I., care o cunoaşte pe CL. IM revine asupra ideii că ar trebui să retipăresc Rămăşagul.

Va urma

Fotografii de vacanță - pe valea Gresarea, după 40 de ani...

Adăugaţi o legendă