Scriitorul zilei, 15 noiembrie: Al. Ciorănescu, n. 15 nov. 1911 - d. 20 nov. 1999

       

Fiu al unei familii de învăţători dâmboviţeni, s-a născut în comuna Moroeni (frate cu Ion I. Ciorănescu şi cu George Ciorănescu), a făcut liceul Spiru Haret şi a urmat facultatea de Litere din Bucureşti; a absolvit Şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie. Şi-a luat doctoratul la Sorbona, cu o temă despre Ariosto în Franţa. Din 1934 se integrase în Şcoala Română din Paris, iar între 1937 şi 1940 a fost lector la Universitatea Lyon, apoi a devenit consilier cultural al Ambasadei române din Paris. Din 1942 revine în ţară, este director literar la Editura Contemporană şi concomitent, secretar general al Asociaţiei Culturale Hispano-Române. Cooptat într-un grup care proiecta o enciclopedie universală în 24 volume. În 1944 era director al Teatrului Municipal din Bucureşti, în 1946 pleacă din nou la Paris ca ataşat cultural, funcţie pe care o părăseşte în 1947. În 1948, prin concurs, ocupă o catedră de literatură franceză la La Laguna, în Insulele Canare, unde va preda şi un curs de limba şi literatura română. 

Debutase ca licean în revista Vlăstarul, apoi în Capricorn, cu un articol despre Mircea Eliade. A continuat cu studii temeinice despre scriitorii români şi Italia, despre Ion Budai Deleanu, despre Al. Depărăţeanu (premiul Academiei 1936); un alt studiu: Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui, 1943, după un altul, despre imaginea României în scrierile călătorilor străini, 1942. Reputat romanist, a elaborat studii de istoria literaturii române, de literatură comparată, de teorie literară. Un studiu din 1944 analizează cu mijloacele literaturii comparate spiritul european în cultura română, în cadrul unei preocupări mai largi privind importanţa contribuţiei românilor ca apărători ai civilizaţiei europene şi ca aparţinători ai latinităţii.

A redactat numeroase articole despre literatura română în dicţionare şi enciclopedii europene; a editat două micromonografii, una despre Vasile Alecsandri şi contextul european în care şi-a scris opera, cel de al doilea despre Ion Barbu ca poet al modernităţii româneşti. A editat în tiraje confidenţiale două volume de poezie, semnând cu pseudonimul Mihai Tăcutu. S-a manifestat şi ca dramaturg, dar şi ca romancier, cu teme din viaţa pescarilor insulelor Canare. Înspre sfârşitul vieţii, a redactat un memorial: Amintiri fără memorie, 1995. Ca traducător, s-a remarcat prin transpunerea în franceză a lui Dante, cu a sa Divina Commedia, 1964.

Opera literară:  Alexandru Depărăţeanu, Bucureşti, 1936; Anoste en France, I-II, Paris, 1939; Vie de Jacques Amyot d'apres des documents inedits, Paris, 1941; La Tradition historique et l'origine des Roumains, Bucureşti, 1942; Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui, Bucureşti, 1943; La Roumanie vue par les etrangers, Bucureşti, 1944; Literatura comparată, Bucureşti, 1944; Atlantic, Santa Cruz de Tenerife, 1950; Biografie pentru rândunele, Santa Cruz de Tenerife, 1952; Estudios de literatura espanola y comparada, La Laguna, 1954; Don Carlos de Viana, Paris, 1954; Au revoir, Monsieur L'Ange, Paris, 1954; El Barroco o el descubrimiento del drama, La Laguna, 1957; ediţia (Barocul sau Descoperirea dramei), traducere de Gabriela Tureacu, Cluj Napoca, 1980; Bibliographie de la litterature francaise du XVI-e siecle, Paris, 1959; Le Couteau vert, Paris, 1963; ediţia (Cuţitul verde), traducere de Ileana şi Mihai Cantuniari, Bucureşti-Montreal, 1993; Principios de literatura comparada, La Laguna, 1964; ediţia (Principii de literatură comparată), traducere de Tudora Şandru Mehedinţi, Bucureşti, 1997;

• Bibliographie de la litterature francaise du XVII-e siecle, I-III, Paris, 1966-1967; Colon humanista. Estudios de humanismo atlantico, Madrid, 1967; Bibliographie de la litterature francaise du XVIIl-e siecle, I-III, Paris, 1969; L'Avenir du passe. Utopie et litterature, Paris, 1972; ediţia (Viitorul trecutului. Utopie şi literatură), traducere de Ileana Cantuniari, Bucureşti, 1997; Vasile Alecsandri, traducere de Maria Golescu, New York, 1973; Bibliografia franco-espanola. 1600-1715, Madrid, 1977; Historia de Santa Cruz de Tenerife, Santa Cruz, 1978; Ion Barbu, New York, 1981; ediţia Bucureşti, 1996; Le Masque et le visage. Du caroque espagnol au classicisme francais, Geneva, 1982; Santa Cruz, vrimavera y poesia, Santa Cruz de Tenerife, 1986; Care Daniel?, Bucureşti, 1995; Amintiri fără memorie, Bucureşti, 1995; Poeme, prefaţă de Nicolae Florescu, Bucureşti, 1999; Eminescu sub fiorul timpului, prefaţă de Nicolae Florescu, postfaţă de Andrei Ionescu, Bucureşti, 2000; Paiaţa tristă, traducere şi prefaţă de Simona Cioculescu, Bucureşti, 2002.Traduceri:   Guido Gozzano, Domnişoara Felicia sau Fericirea, Bucureşti, 1933; Jean Moreas, Stanţe, Bucureşti, 1945; Dante, La Divine Comedie, introducerea traducătorului, Lausanne, 1964.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Alexandru_Cioranescu

http://www.autorii.com/scriitori/alexandru-cioranescu/

Poezia zilei, Ioan I. Ciorănescu

Ades mi-aduc aminte

Ades mi-aduc aminte, iubito, că stăteam

În ceţele gălbui de toamnă, în odaie

Să despletesc reci chipuri pe aburitul geam

Din linii frânte, fine ca firele de paie.

Acuma, când trecutul l-aud ca un refren

Şi-n gânduri mi se-nfige ca-ntr-un oştean o schije,

Figura ta, iubito, o văd ca pe-un desen

Ce-l însemnai odată copil, cu sârg şi grije.

Cum aş privi în lumea de-afară liniştit

Prin chipu-ţi cu reflexe de solzi uşori de mică !

Dar geamul iar se face în minte-mi aburit

Şi nu mai văd nimica, şi nu mai ştiu nimica ...

Alţi scriitori:

Vasile Conta, n. 1845

Alex. Ciura, n. 15 nov. 1876 - d. 26 martie 1936

Anna de Noailles, n. 1876

Vasile Leviţchi, n. 1921

Laurenţiu Ulici, n. 6 mai 1943 - m. 16 nov. 2000

Poezia zilei: Ion C. Pena, 1911-1944

               ION C PENA  -  1911-1944 

                                      poet, epigramist, prozator

​

La inceputul anilor '40, poetul, Ion C Pena, publica in UNIVERSUL LITERAR la rubrica "Cantece noui".

Se stie ca Palatul Universul, de pe Brezoianu, a fost centrul presei interbelice. "Universul literar" era suplimentul celui mai popular si influent ziar din perioada interbelica, Ziarul UNIVERSUL.

In "UNIVERSUL LITERAR " din 7 martie, 1941, la rubrica "Cantece noui", Stefan Baciu, il numea pe Pena  "un poet plin, de un talent robust, original si format, care face o figura cu totul aparte in corul celorlalti", "versurile lui trebuesc citite cu luare aminte, in miezul lor se zbate un poet de rasa" si apoi adauga: "Iata un poet !"

​

Scrisoare  din  oraş

Comuna mea cu leat pierdut în ciaţă,

Cu linişti mari, cu case de argilă,

Prin visul meu, prin alba dimineaţă

Te năzăresc îndepărtată şi umilă.

Eu am plecat în larguri de migdale

Din anii mici ca nasturii şi melcii

Tu ai rămas pe coastele ogale

Cu grâu şi flori şi râurii zuvelcii.

Poate-i mai bine, dreaptă în natură

Să stai aşa de dor de catapeteasmă,

Arar să-mi joci în orele de sgură

Pe canavaua gândului mireasmă.

Prin jurul meu e colb amar şi trudă,

În creştet nici-un înger nu coboară

Cu bozi în păr nu văd o paparudă

Şi chiar regina vântului e chioară.

Căsoaie mari, cu pântece bălţate

Sudalme sure bucură peisajul,

Poemele sunt frânte, lăbărţate,

Pe vârfuri e actor cabotinajul.

Şi nimeni nu visează o minune.

Un boloboc de logică e traiul,

Pe-aici e mort şi timpul în tăciune

Şi luna nu-şi mai vântură mălaiul.

Ci tu eşti doar un pumn de sărăcie

Dar eu te simt, comună de pe zare.

Luceafăr înălţat în veşnicie

Cu Dumnezeu în frunte şi altare.

In 23 mai 1942, in numar aniversar - "La un an de Cantece noui" - poezia lui Pena,"Opriti-va", este prima prezentata din cele zece poezii alese; undeva mai jos fiind si o poezie de Stefan Aug Doinas.

Opriţi-vă

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,

În carnea mea cu târnăcoape.

Am să vă dau mistere şi arginţi,

Ca dulcea bogăţie să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean,

Mi-e fruntea năzdrăvană şi haiducă.

Opriţi-vă cu sufletul ochean

Să beţi înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri 

Să vă înalţ o clipă, să vă doară.

Crepuscul de altare şi zefiri

Şi vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinaţi cu mine rugăciuni

Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,

Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni.

Deschis îmi e pătulul ca o carte.

Eu voi rămâne, singur, vagabond, 

Un cerşetor de soare şi de vise.

Voi ocoli destinul rubicond

Cu porţile de marmură, închise.

                               UN NEDREPTATIT, UN DESTIN TRAGIC

Ion C Pena s-a nascut pe 25 august 1911 intr-o familie de tarani din comuna Belitori ( azi, Troianul) judetul Teleorman, fiind primul din cei sapte copii ai familiei Chirita ( Firica ) Pena ( 1888 - 1963 ) si Alexandra ( Lisandra ) Polimbiada Pena ( 1888 - 1971 )

Debuteaza in 1932, in "Revista - SO4H2", din Turnu Magurele, cu poezia "Alpinism", scrisa in 1928, pe cand avea 17 ani. Tot in acel an traduce impreuna cu Stefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin.

Ion C Pena şi-a creat multe adversităţi publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, vezi "SO4H2", din 1933, pe cand avea doar 22 de ani; apoi publica poezii într-o revistă devenita, intre timp, de orientare legionară deşi – după cum mărturisea - nu avea predilecţie pentru cultul legionar. In fapt colaborarea lui literara cu "Prepoem" - Revista romaneasca de poesie -  dura din septembrie 1939, cu un an inainte de venirea legionarilor la putere. Fiind un  vizionar -vezi, Moneda fantazienilor -, legionarii au considerat ca este oportun sa-l promoveze in continuare in revista, strict literar.

Acum, in 2014, noi putem sa judecam povestirea utopica "Moneda fantazienilor", scrisa la Sichevita, jud. Caras Severin, in 1937, in care Ion C Pena merge cu anticipatia pana in ianuarie, 2000. In povestire, previziunile autorului au mari analogii, surprinzatoare, cu colectivizarea si cooperativizarea, dovedindu-se un bun analist social de anticipatie.

Asa cum spunea prozatorul Victor Marin Basarab : "Moneda fantazienilor ar trebui pusa in circulatie si asezata intr-o exacta comparatie cu proza urmuziana, intr-o corecta intelegere a vizionarismului sud-est european si, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian."

Tot Pena, antibolsevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice,  in "Revista Pacala", care avea pe frontispiciu: „Iar când la Patria Română/ Râvneşte hidra bolşevică/ Nesăţioasă şi păgână,/ Ia şi o armă, că nu strică!

Citește mai mult:  https://mail.google.com/mail/u/0/?tab=wm#inbox/149afdf2dde1b64d

O pagină de Jurnal, 2003 

   

23 august. Ieri trec pe Aristide Briand şi mă strigă Marian Drăghici. Zice: Treci aşa, ne ocoleşti? Zic: M-am gîndit la cronică, dar mi-am zis să aştept telefonul, să nu ţi se pară că am căşunat. Vorbim în hol, la Ziua. Şi varianta cea mai scurtă a mai trebuit scurtată, dar e foarte plăcut impresinat de textul meu. Apare fiica lui, pe care o rugase telefonic să-i aducă ochelarii uitaţi. Suplă-suplă, ten gingaş şi ochi minunaţi, semănînd într-asta cu tatăl ei. A intrat prima la filologie, se duce la bibliotecă. Acolo mi-am pierdut tinereţea, zic, era foarte frumos, iarna în sala mare de la Academie, cu uriaşii copaci înzăpeziţi… Soţia lui Grişa termină cu calculatorul, intrăm noi, îmi dă o printare, o citesc – desigur că a mai scos, inclusiv diatriba contra lui DRP, despre care îi spusesem în hol cît e de nesimţit. Zice: Nu se sinchisesc, dar te ţin minte; îţi faci singur rău. Dar scosese şi fraza cu Karenina, aşa că o băgăm la loc şi renunţ la ce mi-a spus MC despre Jurnalul meu, cartea vieţii tale, etc. Şi cu asta: Ne vedem luni în ziar!

Mă gîndesc din nou la întîlnirea cu Mircică (insul n-ar merita un singur rând, dar situaţia dintre noi doi are un anumit grad de generalitate), băţoşenia lui, ca să-şi menţină un ascendent asupra mea, să pară că verdictele le dă tot el, ca pe vremuri, cu acele „Păi nu, păi da…”. Să nu apuc să-i spun eu în faţă că la Putere sunt tot comuniştii şi securiştii, acum însă nu se mai feresc, nu se mai ascund după frazele principialităţii şi eticii socialiste, acum sunt o haită care înfulecă tot, la modul sfidător. Tu îi arăţi că e hoţ şi el vine cu noi promisiuni electorale. Acest Mircică fost șef PCR pe întreprindere, face pe gomosul, ştiutorul adevăratelor rosturi; el lasă să cadă vina tot pe intelighenţie: ea a dorit altceva, acum avem acel altceva. Numai să-i spun de la obraz că acum la minister sunt tot cei din BOB, el şi Iuliana şi Petrică Stratulat şi alţii ca ei, nicidecum cei mai buni specialişti, ci cei mai sforari. I-aş spune lui Mircică: pe vremuri la IPGG eu eram foarte simpatizat, apreciat, iubit chiar, pe cînd pe dumneata toată lumea te vorbea numai şi numai de rău. De ce apreciat eu? Bun geolog, n-am dat din coate, n-am înlăturat pe nimeni, nu am făcut rău, nu am reclamat, nu am trăit cu nevasta vreunui coleg. Apreciat ca om de caracter. Spunea Gherasie: La unii mai găseşti ceva inteligenţă, dar deloc caracter. Iar despre ce a fost la IPGG nu dumneata ai căderea să vorbeşti, nu eşti creditabil; lucrurile vor rămîne aşa cum am să le prezint eu, în Jurnalul meu.

A cîta zi criminal de călduroasă? Deja sfîrşitul lui august şi nici un semn că vom scăpa de teroarea deşertului…care vine, vine, vine...

Va urma

Fotografii de toamnă...