Scriitorul zilei: Iorgu Iordan, n. 11 oct. 1888 - d. 20 sept. 1986

      

      

Cu ascendenţă bulgară, viitorul mare lingvist şi filolog a făcut liceul Costache Negri din Iaşi, 1908-1911, apoi Filologia din acelaşi oraş, avându-i profesori pe Garabet Ibrăileanu şi pe Al. Philippide, al cărui discipol a devenit. Îndrumat să-şi desăvârşească studiile la cea mai mare şcoală de romanistică din Europa, cea germană, cu stagii la Bonn, la Berlin, apoi şi la Paris. Tot cu Al. Philippide şi-a luat doctoratul în 1919; profesor universitar de romanistică la Filologia din Iaşi, 1926-1946, după care vine la Universitatea din Bucureşti, 1946-1962. Un intermezzo ca ambasador al României la Moscova, 1945-1946. Fusese un intelectual orientat spre stânga, imediat l-au preluat comuniştii, devenind membru de partid în 1945. S-a ocupat de lingvistica românească, de istoria limbii române şi de influenţele slave asupra ei, în diverse stadii de evoluţie, exagerând importanţa acestora - când alţi mari specialişti susţineau că fondul principal de cuvinte este latin; a determinat scrierea cu î şi varianta sînt, precum şi alte opţiuni ce nu s-au dovedit viabile; preocupat de onomastică şi toponimie, pe urmele altor cercetători; a coordonat cu Al. Graur şi Ion Coteanu Dicţionarul Limbii Române; a condus Institutul de lingvistică Al. Philippide şi revistele de specialitate în romanistică; a editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost Doctor honoris cauza al unor universităţi din Germania, Belgia, Franţa, Spania şi Italia, practic din sfera romanisticii europene.

Opera lingvistică: Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig,  1924. Istoria literaturii italiene, Iaşi, 1928. Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, 1932. Gramatica limbii române,  1937 (ediţia a II-a, 1946). Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor” , 1943 (ediţia a II-a, 1947). Stilistica limbii române, Bucureşti, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1975). Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode,  1962 (ediţia a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză şi italiană). Toponimia românească,  1963. Istoria limbii literare spaniole,  1963. Introducere în lingvistica romanică,  1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă). Structura morfologică a limbii române contemporane,1967 (în colaborare cu Valeria Guţu Romalo, Alexandru Niculescu). Scrieri alese,  1968. Alexandru I. Philippide, 1969. Crestomaţie romanică, vol. I-III, 1962-1974 (coordonator). Memorii, vol. I-III,  1976-1979. Limba română contemporană,  1978 (în colaborare cu Vladimir Robu). Dicţionar al numelor de familie româneşti,  1983. Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora),  1983. Manual de linguistica romanica, Madrid,1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iorgu_Iordan

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 

15 iulie 2008, marţi. Vreme a ploaie. Cobor la Izvor, cu gând să caut Brezoianu 29-C, dar mă abat pe Schitu Măgureanu şi caut placa acad. Ştefan Berceanu, unde mi s-a spus că exista şi o placă pentru Brunea-Fox. La firma de la parter cele trei femeiuşti nu ştiu nimic, mă îndrumă alături, la cabinetul medical, dar îmi fac speranţe degeaba, nu răspunde nimeni; urc la III unde mi se spusese că este administratorul, sun la trei uşi, nu răspunde nimeni, bec pe hol nu este; cobor la II, aici alt câine, negru, cel de la parter fusese alb, acesta deschide uşa batantă cu gheara, expert. Sun la o uşă, nimic, sun la a doua, unde se aude radioul, iese o femeie tânără, absolventă filologie, nu ştie să fi trăit aici reporterul faimos Brunea-Fox, nici despre placa lui memorială, dar ştie că toate cele trei apartamente de la acest palier II au aparţinut academicianului Iorgu Iordan. Sunăm alături. Iese un domn foarte vârstnic, înalt, în pijama. Da, Brunea-Fox a locuit chiar în apartamentul 7, unde stă el acum, până în anul cutremurului, iar mai înaite aici stătuse perechea Al. Bârlădeanu-Marcela Rusu. Dl Marius Demian îmi dă telefonul lui, să-l sun peste 2-3 zile, seara, o să caute în cartea de imobil perioada cât a stat aici Brunea-Fox: El contestă că ar fi existat o placă Brunea-Fox, dar mai apoi, la MLR Florentin Popescu şi C. Turturică îmi spun că au văzut cu ochii lor acea placă.

Alţi scriitori:

D. Th. Neculuţă, n. 1850

G. Coşbuc, n. 1866

Scarlat Callimachi, n. 1896

Taşcu Gheorghiu, n. 1910

G. Bogdan Duică, m. 1934

Petre Got, n. 1937

Mircea Săndulescu, n. 1945 

Poezia zilei, Ion Lazu (din Sonetele verii)

Grăbitul        

Un om grăbit trecu pe lângă mine,

Care nici eu nu lâncezeam pe-alee,

Ci pritoceam la stanţe şi la rime

Tot patinând pe-o slovă, pe-o idee,

Tot încercând să potrivesc o cheie

În broasca firii mele din vechime,

Iar din priviri furam doar o câtime

Din ce Natura zeie vrea să-mi deie.

Dar simt că omul se opreşte-o clipă

Mai la o parte, sub un bec; îşi scoate

Carnet şi pix şi scrie câte toate –

Cumva el scrie ce gândeam, în pripă?

Sau sunt tot eu cel ce-mi scriam sonetul

Iar cel rămas mai colo e...poetul?

28 august 2011

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2003

 13 martie. Aseară la cenaclul Euridice, citesc Irina Mavrodin şi debutanta Denisa Mirena Prişcu. Îi dau romanul meu criticului Valentin F. Mihăescu, fără mari speranțe, deși promite; deși ne cunoaștem din junețe…

 Revenit acasă, telefonez  lui Alex. Şt., îmi răspunde foarte arogant – mă tot întreb pe ce se bazează aceşti oameni?! Ah! Se bazează pe faptul că eu sunt solicitantul…- apoi Constanţei Buzea, mă întreabă imediat ce mai e cu Basarabia? Îi spun că tocmai la asta mă gîndeam, am adus la România literară o Scrisoare deschisă dlui Vitalie Ciobanu, i-am telefonat lui Alex Ş. şi mi-a spus că plicul nu i-a parvenit; şi că nu e sigur că apare, nefiind comandat; altele aşteaptă de şase luni. I-am replicat: Mi-aţi mai publicat destule articole şi niciunul nu fusese comandat! Şi că el nu poate recomanda cartea mea vreuneia dintre tinerele care scriu cronică literară, e acolo un fond de unde ele îşi aleg… Am cu distinsa poetă o discuţie extrem de cordială, prietenească, îmi spune multe, inclusiv despre amicul comun Ilie, la a cărui lansare aş fi vrut să o revăd. A citit din romanul meu dar nu l-a treminat, viaţa ei e fragmentată, însă eu scriu mereu foarte bine, cum mi-a mai spus cu ocazia Cuvintelor lîngă zid şi repetă acum: “aş vrea să pot scrie ca tine!” Şi că folosirea fragmentelor de jurnal dă cărţii un aer foarte modern. Zice: Unora le place să cîştige mereu. Eu: Nu sunt în competiţie cu nimeni, doar caut să mă depăşesc puţin cîte puţin pe mine însumi. Contez pe “gîndirea înceată”, cum se va intitula o parte din Jurnalul meu. Îşi aminteşte de parabola cu iepurele şi ţestoasa, din copilărie. Mi-l lăudase grozav pe N. Manolescu, superinteligent, ştie atîtea, “ni se uită în creştetul capului” etc. O să vadă ce e cu articolul pe tema Basarabiei, o să vadă şi dacă vrea cineva să scrie despre carte. O felicit pentru poşta pe care o ţine, îi sugerez să scoată cîndva o carte cu acele texte, unele adevărate bijuterii literare, din care eu am scos unele pasaje. Poate este cea mai confraternă discuţie pe care am avut-o cu Constanţa. Mă unge la inimă cînd afirmă că Alex a scris o cronică de rîs la Orbitor, practic a înşirat mari hălci, ce-i drept foate bune, din roman – dar unde este exegeza? Îi spun: Anume pentru că acel text mi s-a părut superfluu, am scris eu însumi, în vreo două săptămîni, un text de 20 de pagini despre Orbitor, publicat în Viaţa românească. Cea mai mare satisfacţie ar fi să i le pună cineva în paralel pe amîndouă. Şi că ea l-a atenţionat că nu are organ pentru poezie, asta l-a iritat. Îmi sugerase să-i dau o carte lui N.M. şi să apelez să se scrie despre ea.

Iar astă seară mă uit prin Despre Holocaust şi Comunism în România, Anuarul Institutului român de istorie recentă, Polirom, volumui I, 2002.

Va urma

Fotografii... de sezon