duminică, 7 septembrie 2014

Scriitorul zilei: Camil Baltazar, Camil Baltazar, n. 7 sept. 1902 - 27 aprilie 1987   
 Fiu de cherestegiu evreu din Tg. Neamţ, poetul, pe adevăratul nume Leibu Goldenstein, născut la Focşani (sau în altă localitate vrânceană), a făcut patru clase de liceu în particular, la Focşani şi Brăila, după care a fost frizer şi a început o activitate gazetărească, dusă până la sfârşitul vieţii. A debutat la Sburătorul, în 1921, după care a fost redactor şi colaborator la multe din revistele vremii, secretar de redacţie la România literară a lui L. Rebreanu; a scos Tiparniţa literară, împreună cu P. Comarnescu, 1928-1929. Poet, traducător, memorialist. Poetul preferat de Eugen Lovinescu, la Cenaclul Sburătorul, unde îl asculta cu pioşenie, cu ochii ridicaţi în tavan, după cum scrie Şerban Cioculescu în ale sale Amintiri. Într-adevăr, marele critic îl considera pe C.B. "cea mai pură expresie a simbolismului nostru de esenţă muzicală". Însă îndeobşte critica literară i-a acordat credit la primele volume, pe linia lui Petică, Bacovia şi Maniu, ca următoarele volume să coboare estetic, presărate cu improprietăţi de limbaj - ceea ce e de mirare la un secretar de redacţie... După venirea comuniştilor,  a scris poezie angajată, reportericească, lucru vizibil chiar din titlurile volumelor.  Mai interesante rămân evocările şi aminitirile din lumea literară. Traducerile sunt eclectice, unii mari scriitori precum fraţii Mann, Bernard Shaw, Erick Maria Remarque, D.H. Lawrence sunt amestecaţi cu scriitori de succes imediat.
 Opera literară: Vecernii, 1923; Flaute de mătase, 1924; Reculegeri în nemurirea ta, 1925; Biblice, 1926; Strigări trupeşti lângă glesne, 1927; Cina cea de taină, 1929; Poeme vechi şi noi, 1931; Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934, cu portretul autorului, realizat de Miliţa Petraşcu; Tărâm transcendent, 1939, ulterior Tărâm pur; Poeme de zodie nouă, 1947; Nespus de dragă mi-i fiinţa omenească, 1956; Soare pe zăpezi, 1956; Versuri,  1957; Violoncel solar, 1972; Glorie iubirii,  1973; Evocări şi dialoguri literare (memorialistică), 1974; Nobleţea plaiului natal, 1976; Din romanul existenţei mele literare, ediţie şi prefaţă de Florentin Popescu,  2004
Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/camil-baltazar/


Poezia zilei, Camil Baltazar

 Tălăngi obosite

Toamna, ca o vitelusa bolnava, 
pe care o duc stapânii rai la taiere, 
a luat calea codrului, pojghetuit si cangrenat de tacere.

Presimtind însa ca umbletul ei 
va trezi din somn frunzele cazute, 
a mugit, dureros si prelung, 
înfiorând borangicul clipelor statute;

apoi, cu ochii-mpotmoliti de lumina roscovana
a clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spalate, 
si-ngenuchind, blajin s-a rugat
pentru odihna frunzelor picate.

Soarele i s-a-mpleticit în cornitele marunte, 
copacii cu ramuri ostenite dureros au tacut, 
iar vitelusa si-a-ntins trupul, dornic de somn vesnic
si pentru ultima data a gemut.



Alţi scriitori:
Şerban Cioculescu, n. 7 septembrie 1902 -  d. 25 iunie 1988
Ion Arieşanu, n. 1930
Dan Mircea Cipariu, n. 1972
N. Argintescu- Amza, m. 1973
Eugen Barbu, n. 20 februarie 1924 - d. 7 septembrie1993




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2003
29 ian. După-amiaza de ieri, la Muzeul Enescu, ajung la 13 fix, dar deja începuseră, îmi spune Nenoiu în uşă, el nevoit să plece. Vorbea I.D. Bălan, apoi Doru Popovici, iar la prezidiu erau cei doi autori şi Valerică R. care deja vorbise. Tuchilă: o carte despre muzicieni şi concerte, scrisă ca un specialist dar şi ca un literat, iar P. R.: o carte despre românii din diaspora, cu dorul lor de ţară. Frumoasa rotondă era plină, am stat în picioare; primul zice: nu am lăudat prea tare cartea ca să nu fie urîtă, citînd un clasic roman; apoi pe altul: dacă loveşti pe cineva cu o carte în cap şi sună a gol nu de fiecare dată este de vină cartea. Doru Popovici, foarte interesant în ce spunea, ar fi vorbit la nesfîrşit, plîngîndu-se că e considerat sclerozat, că nu înţelege noile curente. El e patriot, ţine la valori, le-a promovat în condiţii vitrege; însă azi se constată o ofensivă împotriva creştinismului, nu ştiu cine a zis că nu cunoaşte muzică mai bună decît cele două bubuituri ale tunurilor gemene; altul l-a contestat pe Shakespeare, altul ne îndemna să-l lăsăm uitării pe Dostoievski şi ce i-a spus Zosima lui Alioşa. Că se consideră un tată nefericit, căci fiul s-a luat după cei ce i-au spus că nu se poate realiza în ţară, e acum în America, nerealizat, însă nu vrea să recunoască, nici să se întoarcă. Acum i-a scris că acolo nimeni nu l-a întrebat vreodată ce pregătire are, ci cît cîştigă pe lună. O să-i trimită cartea Puşei, să înţeleagă. Da, el e sclerozat, iubeşte acest popor care rezistă de 2000 de ani; suntem pe primul loc în lume la creativitate, urmaţi de ruşi şi chinezi, dar ăia sunt ditamai popoarele… Există această dorinţă de demolare, de maculare, el vede că de aici vine primejdia, discordia. Cei din sală, consonanţi, încîntaţi. Luaţi de valul frazelor, căci însuşi DP recunoştea, studenţii lui spun că vorbeşte frumos, dar să nu te uiţi la ceas ci la calendar…, or nu e greu să observi că faptele incriminate nu sunt nici noi, nici atît de nocive. Din totdeauna au existat contestări ale valorii. Dar, îmi spun, dacă e să vedem cum stau de fapt lucrurile, prestigiul lui Shakespeare nu e defel ameninţat, mai an, lumea de limbă engleză l-a numit pe W.Sh. omul cel mai important al mileniului. Apoi: are Dostoievski de suferit din ricanărăle unei profesoare? Sau Eminescu, despre care un alt scandalagiu a zis că era urît. mărunțel şi murdar? Astea sunt, dle Doru Popovici, nişte diversiuni din cele obişnuite în comunism. Aceşti domni, îmi dau seama, în loc să laude cărţile ce se lansează, se răfuiesc cu noua generaţie, cu cei care le arată că s-au săturat de morga lor. Aprobau cu fervoare participanţi precum N. Dragoş, Radu Cârneci, Viorel Ştirbu, Matei Gavril, Florin Costinescu; iar cei doi colegi ai mei de geologie, veniseră să se înfrupte din trataţii.
De acolo plec cu Viorica Ghiţă Teodorescu spre Ştirbei Vodă, vorbim de multe, la urmă îi sugerez să folosească arhiva sa de înregistrări pentru o carte de memorii, întrucît a cunoscut atîţia oameni ai culturii noastre. Mi-ar trebui talent la scris, zice, cu jind.
La ARVIS, vînd o carte pentru cineva din Vaslui, care ştia de la TV, mă văd cu Mariana Lungu care îmi spune că Bobi e în cîrje, că Doina Vodă îşi scoate o carte de poezii, că Ilinca a început Veneticii. O dnă Scheffer mă abordează, a fost la lansare dar nu a putut sta pînă la sfîrşit, a început cartea, o citeşte împreună cu soţul, şi-o smulg unul altuia, ea plînge, el întreabă: Chiar aşa de mult aţi suferit? Da, chiar aşa... El are părinţi basarabeni, ea e din Ismail, ascendenţă plurietnică greu de reţinut. Are o prietenă la Bocşa Montană, merge vară de vară acolo. Îi zic: Am lucrat patru ani la BM, acesta e ultimul cuvînt din Veneticii. Ce ziceţi de această coincidenţă?
Va urma


Fotografii cu scriitori...
Magda Ursache, Valentin Ajder, Dan  Anghelescu

Magda Ursache, Bujor Nedelcovici. Maria Nițu.

Apusul soarelui la Târgul de carte...