miercuri, 3 septembrie 2014

Scriitorul zilei: Antim Ivireanu, n. 1650? -  d. 3 septembrie 1716

      

             
Georgian din Iviria, născut pe la 1650, a fost ridicat de turci şi dus ca rob la Constantinopol. Eliberat, s-a adăpostit pe lângă Patriarhia ecumenică, învăţând la iuţeală limbile turcă, arabă, greacă şi iniţiindu-se în meşteşuguri precum sculptura în lemn, caligrafia, broderia, pictura etc - care îi vor fi de mare fols când va trece la tipărirea unor cărţi.
Auzind de marile îndemânări şi calităţi intelectuale ale tânărului, Constantin Brâncoveanu îl aduce la Bucureşti, în 1689, unde deprinde limba română dar şi pe cea slavonă, dar şi meşteşugul tiparului, dând  dintru început 4 cărţi în 4 ani; printre care Evangheliarul, 1693 şi Psaltirea, 1694. Va tipări mereu cărţi în greacă, arabă dar şi mai multe în româneşte.  Printre altele, a înfiinţat prima tipografie din lume cu caractere arabe! Este ridicat de Domn la gradul de egumen şi trimis la Mânăstirea Snagov, unde va fi mutată imediat şi tiparniţa,  fiind scoase de data asta, cu o râvnă minunată, 15 cărţi, dintre care 5 în limba română: Evanghelia, Acatistul Născătoarei, Carte sau lumină, Învăţături creştineşti şi faimoasa Floarea darurilor, în 1701 - anul şi cartea! Căci învăţând limba română, Ivireanul i-a prins înţelesurile, întemeind în fapt, împreună cu Diaconul Coresi, limba duhovnicească română, limpede, plină de expresivitate, utilizată şi astăzi în slujbe. De menţionat că aceşti doi întemeietori sunt consideraţi printre cei mai mari tipografi ai lumii medievale. În 1701 revine la Bucureşti, aducând după sine şi tipografia şi până în 1705 va scoate alte 15 cărţi, printre care prima ediţie a Noului Testament. Devenit în 1705 episcop de Vâlcea, va îngriji la tipografia de la Mănăstirea Govora tipărirea a încă 9 cărţi, printre care Tomul bucuriei, Liturghierul, Învăţături pe scurt despre taina pocăinţei, o scriere originală, în româneşte.
Ridicat în 1708 la Mitropolia Ungrovlahiei, va avea iniţiativa de a înfiinţa o tipografie la Târgovişte, unde va scoate alte 18 cărţi (în total a scos un număr record, de 63 cărţi), printre care Psaltirea, Octoihul, Liturghierul, Catavasierul. (Norocos cel ce va fi ţinut în mână sau măcar sub privirile admirative vreuna dintre aceste sfinte cărţi!) A introdus pe deplin slujirea bisericească în limba română. A pregătit nenumăraţi ucenici într-ale tipografiei. Sprijinit de Petru Movilă, devenit Mitropolit la Kiev, a determinat răspândirea cărţii bisericeşti şi a slujbei generalizate  în limba română. A înfiinţat prima bibliotecă publică din Bucureşti. Ctitor din temelii, la anii 1713-1715, al sfântului lăcaş Mânăstirea Toţi Sfinţii, azi numită Mrea Antim, unde din danii s-a îngrijit şi de asistenţa socială... (Sf. Antim Ivireanul, canonizat de-abia la 1992...).
A trimis la Tbilisi, în Georgia, pe unul dintre destoinicii săi ucenici tipografi, înfiinţând acolo o tipografie cu caractere georgiene. A donat o altă tipografie la Alep, aceasta în limba arabă. A desenat 503 medalioane ale unor personalităţi din Biblie şi, în mod uimitor, a folosit în scrierile sale duhovniceşti citate din filosofii antichităţii, dovadă a vastelor sale cunoştinţe, dincolo de litera cărţilor sfinte. Didahiile sale, învăţături adresate în timpul predicilor la marile sărbători de peste an, îl ridică printre cei mai mari predicatori creştini. Toate aceste fapte minunate întru creştinism, l-au făcut duşmănit de turci, care au pus la cale asasinarea sa: scos din scaunul patriarhal de Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot, i s-a pregătit  un exil tocmai la o mănăstire din muntele Sinai, însă pe drum, ajuns pe la Adrianopole, în Rumelia, ofiţerii turci care îl însoţeau l-au asasinat la ordin, aruncându-i trupul în apa Mariţei. Un sfânt al tipăriturilor nu putea să sfârşească decât prin martiraj, victimă a fundamentalismului islamic, parcă anume prin contrast cu deschiderea luminoasă a Sfântului Antim din Iviria...

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul


Alţi scriitori:
Pavel Dan, n. 3 septembrie 1907 - d. august 1937
Ovidiu Drimba, n. 1919



Poezia zilei: Ion Lazu
*

Cît am plîns pînă la urmă
Într-o viaţă plină ochi de dureri?
Un pumn de lacrimi -
să le termini din trei sorbituri...
Nici măcar n-au ajuns pe pămînt
Să le înghită ţărîna să ajungă la rădăcina
unui fir de iarbă să-l ajute să crească -
S-au uscat pe obraji  pe degete
Ori pe reverul cămăşii
Le-a disipat aerul ca de iad
Al acestei lumi meschine -
Le-a șters cu un gest răutatea, sora mai mică a
sălbăticiei...

(preluare de pe Internet. Vezi mai mult: www.romlit.ro/poezii11112 )


Ion Lazu: O pagină de Jurnal, 2003
19 ianuarie 2003: Le spuneam aseară: numai un fiu de ţărani analfabeţi ca DT putea să aibă atîta perfidie; şi apoi: numai comunismul putea să-l facă atît de ascuns şi duplicitar, cu mintea scindată. Ne-a făcut cel mai măsluit ziar, pe care noi toţi l-am crezut cel mai echilibrat, mai echidistant etc. Cumnatul meu mi-o repeta absolut la toate întîlnirile noastre, i se părea că e încă un prilej să-mi dea peste nas, precum că R. liberă este părtinitoare, iar Adevărul nu. Numai comuniştii reuşesc asta: sub aparenţa adevărului cel mai curat, să-ţi ofere cea mai drăcească mistificare, prin omisiune, prin deturnarea atenţiei de la marile racile şi marii vinovaţi. Ce-o mai zice cumnatul V., care mînca Adevărul pe pîine? Ce-o mai zice de prostia netă a SRI şi a altor filatori, dacă n-au ştiut de malversaţiile lui Tinu, pe care Lidia îl vedea ca un tataie nesărat, dar nemilos cu cei prinşi în culpă? Dacă serviciile de informare nu l-au prevenit pe Iliescu să nu se compromită plîngînd la catafalc… Ce sinistră cacialma! Meritată de noi toţi…
Am ţinut să-l însoţesc pe Gelu la gară, la plecarea spre Slatina a lui Goe, care a fost cîteva zile internat la Fundeni pentru citostatice. Genunchiul pe care şi l-a aranjat la fotbal, pe vremuri; a scăpat de dureri magnetizîndu-se, dormind, fumînd în neştire. Nu s-a dus la doctor din prostie, din inconştienţă, el zice că din lipsă de bani. Dacă strîngea banii risipiţi pe alcool într-o lună i-ar fi fost de-ajuns. Îi duc o carte cu dedicaţie sensibilă. Erau la intrarea pe peron: îmbătrînit, mai gras şi chel pe sub şapca neagră. Zic: semănăm la şepci. Mergem la McDonald şi luăm cîte o cafea. Începem să povestim din tinereţe, plecînd de la dedicaţia cu “căprioarele”; depănăm amintiri cu alde Lazu, apoi de la mare, cu plimbările mele la cazemată şi îl îndemnăm să termine cu alcoolul, cu fumatul, să lupte cu boala. Îi ducem la tren, mult abur, jeturi ce ţîşneau de sub vagoane, Gelu, atent la discuție, se loveşte tare la fluierul piciorului drept de una dintre băncile peronului.
Azi 19 îl duc pe Gelu la avion, mai discutăm de-ale noastre, despre apropiata operaţie la genunchi a Oanei. Îngrijorare. Ei doi se prezintă la doctorul care l-a operat la coloană. La vară se vor duce undeva în Mediterana, singuri, Oana nu vrea cu ei. Ea se duce cu maşina pînă la Saarbruken, la discotecă, aşa e acum obiceiul, sau tocmai la Bruxelles. Zice: ridică vocea, strigă, e independentă, are personalitate, însă toate astea pe banii mei. Zice, cu gândul la ce-l așteaptă acasă: Mîine e ziua cea mai grea, la slujbă, apoi la depozit, să văd dacă totul e bine, să duc comenzi la clienţi… 
Va urma


Fotografii cu scriitori... la Târgul Gaudeamus, 2012


Ileana Mălăncioiu vorbind la standul R. Moldova
.
Printre poetele moldovence, Diana Iepure.


Cosmin Perța, Emilian Galaicu Păun...

Daniel Cristea Enache, Vasile Ernu...


Ion Bogdan Lefter, Emilian Galaicu Păun...