Scriitorul zilei: Ion Agârbiceanu, n. 12 sept. 1882 - d. 28 mai 1963 

   

Din comuna Cenade, nu departe de Blaj, al doilea copil (din opt) ai unui pădurar cu drag de carte, a făcut gimnaziul la Blaj, apoi liceul, terminat în 1900; face teologia la Budapesta, 1900-1904. În liceu fiind, scrisese poezii şi schiţe satirice, sub diverse pseudonime. Încă din 1901 colabora la Tribuna, Gazeta Transilvaniei, Familia, apoi şi la Sămănătorul. În 1905 se înscrie la Litere în Budapesta, dar renunţă, după primul an, revenind la Blaj, unde se angajează la Mitropolie. La Luceafărul budapestan îi apare primul volum de schiţe: De la ţară. Hirotonisit imediat după cuvenita căsătorie, între 1906-1910 va fi preot la Bucium-Alba, apoi la Orlat, până în 1916, când se refugiază în Moldova din cauza războiului, fiind preot militar până în 1918. După Unire, vine la Cluj ca director al zirului Patria, de unde va trece la Tribuna clujeană. Din 1919 devine parlamentar, din partea PNŢ, apoi senator şi chiar vicepreşedinte al Senatului. Protopop de Cluj din 1930. Făcuse parte din conducerea Astra, din 1912; din 1919 va fi membru corespondent al Academiei, titular din 1955, cooperant cu noul regim, răsplătit cu ordine şi medalii, sărbătorit oficial la împlinirea a 80 de ani. A murit un an mai târziu. Încă din 1962 şi până în 2002, vreme de 40 de ani, Mircea Zaciu s-a îngrijit de Operele complete, în 18 volume, ale lui Ion Agârbiceanu. Este de văzut cât de adânc a fost forfecată partea din această ediţie, apărută sub comunişti şi în ce măsură trunchierile au putut fi remediate după 1990 de un devotat prec um M. Zaciu.

Un mare scriitor, în unele privinţe premergător al lui Rebreanu; s-a preocupat de viaţa la ţară, de problemele sătenilor, îndeaproape cunoscute ca paroh şi duhovnic; nu poate să mire faptul că unele scrieri au tentă moralizatoare. Faţă cu satul arhaic, descris uneori în tonuri naturaliste, lumea oraşului este privită cu mefienţă. A scris inclusiv despre viaţa minerilor din munţii Apuseni, nuvele precum Fefeleaga, romanul Arhanghelii; Duhul Băilor dar şi alte scrieri cu acest subiect sunt dovada marelui talent al povestitorului, pe linia Slavici - Pavel Dan. S-a remarcat şi prin consistente scrieri memorialistice, evocând copilăria, lumea satului tradiţional. În perioada clujeană postbelică, locuind pe aceeaşi stradă cu Lucian Blaga, căruia i-a supravieţuit 2 ani, cei doi mari scriitori, semnalați în deambulările lor prin cartierul clujean, și desigur atent filaţi de poliţia politică, erau vizitaţi cu veneraţie de aspiranţii la literatură.

Opera literară: De la ţară, Budapesta,1905; În clasa cultă, Vălenii de Munte,1909; Două iubiri, Vălenii de Munte,1909; În întuneric, Bucureşti 1910; Arhanghelii. Roman din viaţa românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”); Luncuşoara în Păresemi, Bucureşti, 1920; Popa Man. Povestire după o legendă, Bucureşti, 1920; Ceasuri de seară, Bucureşti, 1921; Trăsurica verde, Bucureşti, 1921; Chipuri de ceară, Bucureşti, 1921; Spaima, Craiova, 1922; Dezamăgire, Bucureşti, 1924; Legea trupului. Povestea unei vieţi, Bucureşti, 1926; Legea minţii. Povestea altei vieţi, Bucureşti, 1927; Stana, Cluj, 1929; Biruinţa, Bucureşti, 1930; Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930; Răbojul lui Sfântu Petru, Bucureşti, 1934; Sectarii, Bucureşti, 1938; Licean...odinioară, Bucureşti, 1939; Amintirile, Bucureşti, 1940; Jandarmul. O mare dramă în Maramureş, Bucureşti, 1941; Domnişoara Ana, Bucureşti, 1942; În pragul vieţii, Bucureşti, 1942;Vremuri şi oameni. Lumea nouă, Bucureşti, 1943; Vâltoarea, Sibiu, 1944; Din copilărie. Chipuri şi povestiri, Bucureşti, 1956; Din munţi şi din câmpii, Bucureşti, 1957; File din cartea naturii, Bucureşti, 1959; Faraonii, Bucureşti, 1961; Strigoiul, Bucureşti, 1968 (postum); Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum); Faţa de lumină a creştinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006;

Citeşte mai mult:  http://istoriiregasite.wordpress.com/2012/06/09/ion-agarbiceanu-viata-si-opera-i/

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ag%C3%A2rbiceanu

 http://agonia.ro/index.php/author/0014365/index.html

 

 Alţi scriitori:

Ovidiu Cotruş, n. 24 februarie 1925 - d 1977.

Poezia zilei, Ion Lazu, Sonetele verii

Apostu    

Ştiu şi statui dosite prin boschete,

Iar omul care trece le ignoră.

Cum sunt prin vechi sertare dragi sonete

Ce-aşteaptă-n darn citirea lor sonoră

Cum sunt statui ce nu le afli rostul

Şi dai să pleci, spunându-ţi că nu-i artă,

Ci doar o marmoră cu faţa spartă

Deşi poate-i lucrarea lui Apostu.

Şi trece lumea, care se petrece,

Şi-ascultă znoave, când sonetul tace,

Însă nimic din astea n-are-a face

Cu veşnicia limpede şi rece.

Trec oamenii... Ci marmora durează.

Şi-n moarte foi, sonetul viu viază.

29 august 2011.

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2003 

16 o2. Ieri, ziua de naştere a Lidiei, a împlinit cincizeci de ani. Sincer să fiu, m-am cam temut să nu aibă un puseu de depresiune, dar a fost la înălţime, în mare formă şi arătînd splendid, strălucitoare cu adevărat. O priveam aseară, pe fondul închis al mobilei de la Mihaela şi practic nu-mi puteam lua ochii, de încîntare. Vineri i-am avut ca invitaţi pe Stela şi Valentin, pe Nora şi Dan Tipuriţă, însoţiţi de noua noastră prietenă, Ani Tudor, plus dna Lulu şi N. Iordan.  Relaxaţi, discuţii interesante; le spusesem de la început, în glumă: Lidia şi-a ales invitaţii numai dintre cei care au venit la lansarea Veneticilor.

Sîmbătă petrecere cu cei din familie, de data asta fără pic de tensiune, fără săgeţi, fără fulgere. Alde V. pleacă în America pe 31 martie, discuţia se învîrte în jurul acestui subiect. Venind vorba că nu ne interesează politica, le plasez scena cu Fănuş Neagu la braţ cu Victor Stănculescu. Mai tîrziu apare şi Andrei, stătuse pe la facultate, să le dea rezultatele la ultimul examen din sesiune. Extenuat, o sesiune extrem de dură, căreia nu i-a prea făcut faţă. Să vedem ce are de gînd, se impune de urgenţă o schimbare de atitudine faţă de studenţie. Frumoase cadouri. Alde Moni bătînd cîmpii cu Leon Waisbein, cu taică-său care era să moară. Florica n-a venit, nevoită să stea cu nepoţica, pentru că tînăra pereche era invitată la socri. Azi dimineaţă Lidia se duce să o însoţească la adunare. Telefon de felicitare de la Maria U., care se scuză că are un spectacol radiodifuzat chiar atunci. Îi spun Lidiei: Nu ţi-a plăcut colaborarea mea cu Ţone, dar el ne-a luat la Satu Mare, acolo ai cunoscut-o pe Maria U., ai început colaborarea la Radio, a venit emisiunea cu Diotima, acele înregistrări le-a difuzat deja de patru ori, vor rămîne în Fonoteca de aur. Tot la Ţone ţi-au apărut cele trei cărţi de poezie, vezi cum se leagă lucrurile? Da, zice, ai dreptate. S-au deschis nişte perspective…

Va urma

Fotografii cu statui de la Muzeul Zambaccian.