Scriitorul zilei: Dana Dumitriu, n. 9 septembrie 1943 - d.10 octombrie 1987

        

Bucureşteancă din cartierul Griviţa, fiică a unui cofetar, a urmat liceul Petru Groza, bacalaureat 1961, apoi a făcut Filologia, cu licenţa în 1966, după care a colaborat la Radio, la ziarul Munca, iar din 1968 a devenit redactor la România literară, de unde, în 1985 s-a transferat la Secolul XX. A debutat cu articole de critică literară, a scris eseuri şi a dat câteva romane ce au făcut bună impresie. A murit la doar 44 de ani de necruţătoarea boală a secolului.

Marian Popa şi N. Manolescu observă la debut o interesantă proză de analiză psihologică pe linia H.P.Bengescu, scrisă îndeobşte la persoana I-a, ca mai apoi autoarea să recurgă la "ambasadori", personajele care îl suplinesc pe autor, prezentând  puncte de vedere diferite, în efortul de obiectivare a actului scriptural. Capodopera autoarei ar fi romanul istoric Prinţul Ghica, în 3 volume, tratând perioada Unirii Principatelor, cu înscăunarea lui Al.I. Cuza şi toată perioada ce se încheie prin detronarea acestuia, prin intrigile fostului prieten şi comiliton Ion Ghica, dornic să preia puterea, ca prim-ministru. N.M. acordă notă maximă acestei realizări romaneşti, pe când MP, observând şi împlinirile dar şi dificultăţile, consideră că autoarea ar fi dat, la maturitate, pe un subiect original, scrieri mai împlinite.

Opera literară: Migrații, nuvele, 1971; Masa zarafului, roman, 1972; Duminica mironosițelor, roman, 1977; Întoarcerea lui Pascal, roman, 1979; Prințul Ghica, I,II,III, roman istoric, 1982-1986. Eseuri critice: Ambasadorii sau despre realismul psihologic, 1976; Introducere în opera lui C.A. Rosetti, 1984

Citiţi mai mult: incitante fragmente dintr-un jurnal inedit:  http://www.romlit.ro/dana_dumitriu_n_posteritate_-_jurnal_inedit_din_ianuarie_1985

Poezia zilei: Lucia Negoiţă, n. 9 septembrie 1944

Lidia Lazu şi Lucia Negoiţă la Mrea Samurcăşeşti, august 2010

***

Implorat să inunde... ...întârzie duhul am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea (copia stelei ce-mi pregăteşte sălaşul) floarea atingerii la nesfârşit urzeşte chiar sfârşitul în treierul landei sârguincios şi umil grea e partea de suflet, curând ai s-o afli, uşoară partea de trup. despărţirea lor suferitoare viaţa pre viaţă călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. * Câmp luminos ţesut în raza minţii... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor aţipeşte precum sideful negrăbit şi vrednic licărul seminal smălţuie embrionul divin în uterul nopţii cu genunchii la gură în rugăciune am vegheat, Mamă, la naşterea ta întunecată ocrotită n-am mai fost de atunci măcar de cuvântul tău geamăt măcar de lacrimi sau de lumina ce le-a urmat şi rupt de carnea veche ce miros acriu de placentă poartă prin cete îngerul prea ostenit de strigarea numelui meu * Pe strada Eliade-ntre vii miros incestuos, înnecăcios de cărbune pe urmele limacşilor la intrarea-n depozit, cu tatăl de mână pe Eliade-ntre vii, spre un altar de-ntuneric un buncăr decapitat ştrandul Obor fără apă fete şi soldaţi de duminică, buze-inimioară şi miros de briantină pe sub norii milei şi spaimei de la Gara de Est şi iar mirosul dezgheţului, primăvara, întărâtat de gambele unui copil pasarela are scândura putredă doar aerul otrăvit o ţine în aer când şuieră vreun tren al apocalipsei - va fi o fulgurare, nu vom şti când, acea fulgurare - "Zboară, eşti vulture, zboară", şuieră glasul dar teci somnoroase trezite la viaţă mă-ntorc din chemare. "cazi, te vrem caldă lăuză, aici, pentru asta eşti bună, hai, repede, cazi" târziu, mai târziu va fi rândul acelui crâng curat, acelui râu ce doar sufletu-i trece, nu pasul şi crucea lung purtată întinsă între maluri s-ajungă, ce uşoară-mi aprinde, lumina spre celălalt ţărm * A venit rândul tâu, Acriviţo ...să te cer din Mahalaua Negustorilor celor doi taţi ai tăi, unul Hagi Cănuţă toptangiu pe vremuri şi cam iflifiu celălalt, care te-a scris, Nenea Iancu, bine ţi-ar sta într-un muzeu de ceară "alţii moare, ş-aşa n-are fos-mu, parighoria tu Kosmu" (lumina mea, mângâierea lumii) privirea ta crucişă, gura ta slobodă inventând iar şi iar, o basnă de pe lacul Căldăruşani cu păcătoasa cea veselă şi duhovnicul ei "frunzuliţă lobodă, of! ţaţo, gura lumii slobodă" dar tu eşti prea mulţumită şi lepădată de toate cuvintele, lumina mea, mângâierea lumii mai un şeptic, mai o cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea * În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moţăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinşi după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la cer o pojghiţă de argint a-nghiţit acel "aerian bulevard" şi doar bastonul tău de orb, Zahei, mai ciopârţeşte soarele în asfinţit pe buzele vreunui bătrânel în loden de m-aş ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) şi părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia îşi eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înşelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înfloreşte din spori de cenuşă cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară primul vers cu litera uşor ondulată din pagina putredă a antologiei Des Granges balsamul cu opium, victorie! pe aspra cocoaşă a veacului 12 Jacopone da Todi poartă cercel în ureche versul e arteziană cu vocale deschise "o Figlio, Figlio, amoroso giglio Figlio, chi da consiglio al mio cor angostiato" de m-aş ruga acum când ceara-i răbdătoare un rând mai în spate - Gheorghe (Pituţ) al pădurii şi Marius (Robescu) fără caiete de note cu o ţigară-ntre degete galbene a stat o noapte întreagă la birt cu profesorul, unchiul meu din Perugia, şi Cati şi Anca şi Pigu, în aripa de lângă fereastră Gabriela (Melinescu) a îngerilor îşi retezase părul într-abaţie şi cum ne-a implorat Gabriela şi cât de mult ne-a promis însoţirea cu îngerii văzul feţei lor nevăzute * Am fost în Chelsea Hotel no 2... ...şi mărturisesc am stat la o masă cu târfa lui Leonard Cohen am fumat iarbă până la ziuă Lady, unfold me> repeta acel frate virgin printre înjurături şi bancuri obscene veneau spre urechile noastre sunetele castrate ale văduvoilor mării And Jesus was a sailor> singurul punct de odihnă e creierul meu cli-po-ci-tor când iluminat, când lovit de-ntuneric şi iar vin şi mărturisesc desfrâul ca un antidot al deznădejdii la masă, la ziuă, în Chelsea Hotel tuşeam ca o eretică ascunsă între zidurile unei sacristii unde o călugăricioară face semnul crucii "Maică, tu-ţi strângi copilul la piept, dară eu..." nici în somn nu sunt liberă de ochii femeii injectaţi cu alcool revolta limfei m-a învins cu totul am plâns cât am plâns în locul doamnei miezului nopţii până ieri sânu-i bolnav alăptase într-un târziu am căpătat iertarea

(Poeme reproduse din site-ul Fundaţia România literară)

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2003 

29 ian., continuare: Aseară trec pe la Ţone, soseşte la doi paşi în urma mea, cu un taxi, a ieşit în oraş după cinci zile foarte grele, doarme pe scîndură, s-a culcat la 5 dimineaţa. Îl atenţionez cu sănătatea. Se lungeşte pe scîndură şi adoarme de cîteva ori la telejurnal. Cartea mea e strînsă, doar să fie încleiată. A dus cîteva exemplare la Muzeul literaturii, unde bântuie scriitorimea. Să mai vedem şi în alte părţi, poezie nu primesc, poate cu proza e mai lesne. Îi spun de audienţă şi sugerează un lot de 5oo exemplare. Zic: La Botoşani ai luat toate premiile. Au aranjat să nu fie pomenit numele editurii, zice. Chiar aşa?!

Azi dimineaţă merg la ora 11 la Oficiul guvernamental pentru gestionarea relaţiilor cu Moldova. Iordan întîrzie, urc singur, apare F.T cu un secund, ne aşezăm la colţul unei mese lungi; îi spun păsul, cine sunt, ce-am scris, ce solicit. Ei nu au fonduri pentru achiziţionare de cărţi, ei ajută pe basarabenii care vin aici la studii, la… Şi în plus, bugetul pe acest an e repartizat deja. Nu se pune problema unei lansări prin Ambasada română, căci acolo e o percepţie complet inversă, că noi suntem ocupanţii, românii imperialişti fascişti. Recomandă Fundaţia Culturală Română, vicepreşedinte Ion Ungureanu, idem Ministerul de Externe pentru comunităţile româneşti din diaspora şi Ministerul Informaţiilor, unde lucrează chiar Iordan. Numele meu îi spune ceva. Da, fratele locuieşte în Luxemburg. S-a născut  chiar după ce ai mei s-au stabilit lîngă Slatina. A, de aceea vă cunoaşteţi cu dl Iordan! Îi rog să atenţioneze ei persoanele şi organismele în chestiune, pentru simplul fapt că eu nu pot fi un bun manager al propriei cărţi. Promite. La urmă spun: Dacă aţi fost aşa amabil, eu nu am scris această carte într-o lună, nici nu am scris-o pentru anul 2003, vă rog să mă aveţi în vedere pentru bugetul dv. pe anul 2004. Ce altceva mai scriu acum? La ieşire, apare Iordan, probabil fusese acolo dar nu a vrut să participe la întrevedere; schimbă două vorbe cu F.T., reiese că va vorbi cu un şef de la M. Inf., îi dau un exemplar din carte. Rămîne să vorbim la telefon. Acasă L. e dezamăgită. Dar eu?!

Aseară trec pe la Ţone, soseşte la doi paşi în urma mea, cu un taxi, a ieşit în oraş după cinci zile foarte grele, doarme pe scîndură, s-a culcat la 5 dimineaţa. Îl atenţionez cu sănătatea. Se lungeşte pe scîndură şi adoarme de cîteva ori la telejurnal. Cartea mea e strînsă, doar să fie încleiată. A dus cîteva exemplare la Muzeul literaturii, unde bântuie scriitorimea. Să mai vedem şi în alte părţi, poezie nu primesc, poate cu proza e mai lesne. Îi spun de audienţă şi sugerează un lot de 5oo exemplare. Zic: La Botoşani ai luat toate premiile. Au aranjat să nu fie pomenit numele editurii, zice. Chiar aşa?!

Azi dimineaţă merg la ora 11 la Oficiul guvernamental pentru gestionarea relaţiilor cu Moldova. Iordan întîrzie, urc singur, apare F.T cu un secund, ne aşezăm la colţul unei mese lungi; îi spun păsul, cine sunt, ce-am scris, ce solicit. Ei nu au fonduri pentru achiziţionare de cărţi, ei ajută pe basarabenii care vin aici la studii, la… Şi în plus, bugetul pe acest an e repartizat deja. Nu se pune problema unei lansări prin Ambasada română, căci acolo e o percepţie complet inversă, că noi suntem ocupanţii, românii imperialişti fascişti. Recomandă Fundaţia Culturală Română, vicepreşedinte Ion Ungureanu, idem Ministerul de Externe pentru comunităţile româneşti din diaspora şi Ministerul Informaţiilor, unde lucrează chiar Iordan. Numele meu îi spune ceva. Da, fratele locuieşte în Luxemburg. S-a născut  chiar după ce ai mei s-au stabilit lîngă Slatina. A, de aceea vă cunoaşteţi cu dl Iordan! Îi rog să atenţioneze ei persoanele şi organismele în chestiune, pentru simplul fapt că eu nu pot fi un bun manager al propriei cărţi. Promite. La urmă spun: Dacă aţi fost aşa amabil, eu nu am scris această carte într-o lună, nici nu am scris-o pentru anul 2003, vă rog să mă aveţi în vedere pentru bugetul dv. pe anul 2004. Ce altceva mai scriu acum? La ieşire, apare Iordan, probabil fusese acolo dar nu a vrut să participe la întrevedere; schimbă două vorbe cu F.T., reiese că va vorbi cu un şef de la M. Inf., îi dau un exemplar din carte. Rămîne să vorbim la telefon. Acasă L. e dezamăgită. Dar eu?!

Va urma

(din Gândirea înceată, jurnal 2000-2005, în manuscris)


Fotografii cu scriitori 

Lidia Lazu, Titus Vâjeu la lansarea volumului În voia luminii.

AUra Christi, Nicolae Breban la MNLR