Scriitorul zilei: Ion Băieșu, n. 2 ian. 1933 - d. 21 sept. 1992
Poezia zilei
Ion Lazu - Sonetele verii
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2003
Fotografii...
Dintr-o familie de ţărani cu mulţi copii,
s-a născut în comuna Aldeni, judeţul Buzău, (numele de familie Mihalache nu a
putut fi acceptat, amintind de şeful partidului ţărănist, mort la Sighet...); a
făcut Şcoala de literatură cu promoţia lui Labiş, a trecut apoi la Filologie,
după care a fost redactor la Scânteia tineretului şi la Amfiteatru. Poezii
umoristice, colaborări cu temă satirică, foiletoane, cronici sportive, scenete,
piese de teatru, volume de povestiri, romane. Un actant din prima trupă a
vieţii literare şi de presă din România comunistă. A găsit diverse formule de a
se manifesta în domeniul umorului, pe scenă, la radio şi televiziune, în filme,
dintre care câteva: Balanţa, Mere roşii au avut bună receptare din partea
criticii de specialitate. Lumea de rând s-a amuzat copios şi complementar cu
serialul Tanţa şi Costel, cu alte seriale de umor, într-o vreme când prilejuri
de destindere erau prea puţine.
Opera literară: Piese de teatru; Preşul; Tanţa şi Costel; Desu şi Kant; Tristeţea vânzătorului de sticle
goale; Iertarea; Reclamaţie; Dresoarea
de fantome; In cautarea sensului
pierdut; Fantomiada; Maestrul. Romane: Balanţa; Acceleratorul. Schiţe, povestiri: Umorul la domiciliu (schiţe umoristice) (1981). Scenarii de film (selectiv): Balanţa (1992) (după romanul
"Balanţa"), regia Lucian Pintilie (Le Chêne în Franţa, Stejarul în Romania, The Oak în SUA); Vinovatul (1991), regia Alexa Visarion; Harababura (1990), regia Geo Saizescu; De ce are vulpea coadă? (1988), regia Cornel Diaconu; Miracolul (1988), regia Tudor Mărăscu, Omul din Buzău (1988) (scenariu TV); Duminica în familie (1987), regia Francisc Munteanu; Sper să ne mai vedem (1985), regia Puşi Dinulescu; Aventura sub pământ (1982) (teleplay TV), regia Sergiu
Ionescu; Grăbeşte-te
încet (1981), regia Geo Saizescu, Mere roşii; Astă-seară dansăm în familie;Maiorul şi moartea
;Balanţa; Iubirea e un
lucru foarte mare,
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_B%C4%83ie%C8%99u
http://www.romlit.ro/ion_bieu_i_grupul_de_la_amfiteatru
Alţi scriitori:
Elena Văcărescu, n. 1864
Claudia Millian, m. 1961
Aurel Gurghianu, m. 1987
Poezia zilei
Ion Lazu - Sonetele verii
Apariţie
Venea-venea şi nu-mi venea a crede
Că-atâtea frumuseţi veneau de-o dată
Şi-ntruchipând o-npodobită fată
Ce către mine pas cu pas accede
Venea-venea şi nu-mi veneam în fire
Că părul, chipul, gâtul lung şi
sânii
Şi talia şi nurii, ah! păgânii
Săltau sub pânza-n freamăt, în
neştire...
Păşea mirific, dureros-prezentă
Şi când cotind, mi-a dispărut, ce
lentă
Venea-napoi o doamnă, prea-trecută.
Din dreptul meu, doar o privire mută
Mi-a aruncat... dar cât de elocventă!
31 august 2011.
Răvaşe
Sfârşit de august însorit. Amiază.
Cad frunzele cu faţa-n jos, corecte
Cum cărţile de joc, de circumspecte
Mâini împărţite, care nu trişează.
S-a răzleţit doar una, parcă trează
Cotind prin aer, trasă ca pe sârmă
Lăsând pe sus o zigzagată urmă –
Ca-n fine, peste cartea mea să cază.
O am închis, precum în ani ce fură,
În file strecuram răvaşe tandre
Ce le-adresasem unor copilandre,
Pe când nu comiteam... literatură.
Mesaje-n vânt, de nimenea citite...
Cum cel pe care Toamna mi-l trimite.
31 august 2011
13 martie, continuare: Dennis Deletant: Transnistria
– soluţia română la “problema evreiască”, p. 79-97. “În Romînia şi
Transnistria Holocaustul a avut trăsături specifice care îl diferenţiază de
politica de eliminare a evreilor dusă în alte părţi ale Europei şi în Uniunea
Sovietică. Autorităţile române poartă responsabilitatea principală pentru
crimele împotriva evreilor. Masacrul împotriva evreilor a avut loc sub
dictatura militară a Mareşalului Antonescu (1941-1944) care a fost un aliat
suveran al Germaniei naziste. Au avut loc ucideri sistematice şi deportări în
Transnistria. Soluţia adoptată de Antonescu a fost deportarea. Uciderea a 12-20
mii evrei în Basarabia şi Bucovina.”
Radu Ioanid: The
Holocaust in Romania. The Destruction of Jewel and Gypsies under Antonescu
Regime, 1940-1944; Radu Ioanid, Hasefer, 1998, p. 124-147.
La Memorialul Holocaustului din Statele Unite se află
sute de mii de pagini de documente privind evenimentele din ‘40-‘44 în
Basarabia şi Transnistria. Le-a prelucrat Radu Ioanid şi Jean Ancel: Transnistria, Ed. Atlas, Bucureşti 1998,
3 volume; Alexandru Dallin: Odessa
1941-1944, Oxford, Portland, 1998 (vezi paginile 198-206); Jean Ancel: Documents concerning the Fate of Romanian
Jewry During de Holocaust, 12 volume. (Ca să nu mai spun că am citit cu
mare atenţie capitolele referitoare la pogromurile din Rusia, de exemplu cel
din 1903 de la Chişinău, din volumul Evreul
acuzat, de Albert S. Lindeman, Hasefer, 2002, paginile 149-195; evreii din
România, Polonia şi Rusia aveau de înfruntat ostilităţi şi discriminări
nemăsurate, p. 53 etc. În alt loc: România era considerată cea mai antisemită
ţară din Europa.). Radu Ioanid dă următoarele cifre: 23.512 victime evreieşti, în
primele zile ale înaintării armatelor române şi germane, iar 6.346 de evrei au
fost ucişi de “echipele morţii”, ale nemţilor. Dinu C. Giurescu, în România în timpul celui de al II-lea război
mondial, Editura All, 1999, p. 156
confirmă, însă prezintă cifre ceva mai mici.
La Odessa, trupele române au ucis 15.000-20.000 de evrei.
Dintre cei 147.000 evrei deportaţi din Basarabia şi Bucovina, (dar atenţie! şi
din judeţul Dorohoi!), au murit mai mult
de 90.000 de febră tifoidă şi de foamete; însumate victimele împuşcate şi
moarte în deportare, ating 300.000; alţi 275.000 au supravieţuit în Muntenia,
Moldova şi Transilvania de sud, pentru că din august ’42 Antonescu a schimbat
tactica. Oricum, după Germania lui Hitler, România lui Antonescu ocupă al
doilea loc în Holocaustul din Europa. Însă, în timp ce pentru Hitler era vorba
de evrei ca o boală letală pentru arieni, deci a ales Soluţia finală, Antonescu
îi considera pe evrei nepatrioţi, neloiali, exploatatori şi pro-bolşevici, deci
un pericol social şi politic; le ziceau, el şi Mihai Antonescu: evreo-bolşevici.
Evreii din Basarabia erau vorbitori de rusă, cei din Bucovina de idiş şi
germană.
Desfăşurarea evenimentelor: Împuşcarea evreilor a început o dată cu
trecerea Prutului: pe 17 iunie, au fost împuşcaţi: 800 evrei la Noua Suliţa,
311 la Sculeni, 2.000 la Cernăuţi, în cinci zile, iar după două zile alţi 300;
la Cîndei, sat numai de evrei, au fost ucişi toţi cei 500. La Chişinău au fost
ucişi evreii pe 17 iulie ’41. La 6
august ’41 Ion Antonescu declara: “Avem zeci de mii de jidani pe care am
intenţia să-i arunc în Rusia”. Deportarea propriu-zisă s-a făcut fără o
hotărîre în guvern, într-un moment cînd Antonescu se afla pe front el a dat
verbal dispoziţiile de rigoare. Au făcut-o jandarmii români. I-au masat la
Nistru, dar cînd îi treceau dincolo, nemţii îi trimiteau înapoi. Se
răspîndiseră bolile contagioase şi nemţii nu voiau să primejduiască propriile
trupe. Poate nu aveau nici alimente pentru ei. Lagăre de tranzit la Secureni,
Edineţ, Vertujeni, totalizînd 50.000 evrei. Transportul spre Transnistria, a durat
şase zile. Lipsă de hrană, de apă bună, de orice îngrijire. “Incompetenţa
administrativă şi corupţia endemică a administraţiei române”. Morţi în
Transnistria 200.000 evrei şi 20.000 ţigani.
Transnistria, o idee fluturată lui Antonescu de Hitler
încă din iulie ‘41, el vrea să i se spună ce răspunderi îi revin, s-a semnat un
protocol la Tiraspol, apoi altul la Tighina. Transnistria trebuia să se întindă
pînă la Nipru, Antonescu a acceptat doar pînă la Bug, neavînd capacitate de
administrare. 40 000 km patraţi, 2 milioane locuitori, majoritatea ucraineni,
125 000 germani, 10% români (190.000), şi cam 300.000 evrei. Deportarea
ţiganilor nu a avut neapărat coloratură etnică, jandarmii au depistat pe
ţiganii care nu aveau mijloace evidente se existenţă, i-au considerat infractori, deportările au avut loc din
mai ‘42 pînă în august ’42. În Banat şi în alte locuri nu s-a dat curs acestor
dispoziţii ale lui Antonescu. Transportaţi cu bou-vagonul în zona Bug. Nu li
s-au asigurat condiţii minime, au murit de foame şi frig, unii au fugit, paza
nu era chiar bună.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu