ion lazu: al 21-lea sonet, fotografii din Album. Fotografii din ciclul inedit Oameni pe care i-am intalnit

 

Retrospectiva Marcel Chirnoagă, Concursul Enescu, pictură de Costel Butoi...

Mergem la Rotonda MNLR, la vernisajul expoziţiei Marcel Chirnoagă, ilustraţii la Infernul lui Dante. Întârziind cele câteva minute care se pun pe seama metroului, când intrăm vorbea deja al doilea invitat, şi a urmat curatoarea expoziţiei, soţia maestrului. Anfitrion, dl Cristescu de la MLR. Însă sala ca şi goală, doar puţin peste 10 persoane. Totuşi expoziţia rămâne pe pereţi încă 2 săptămâni, deci putem spera că opera marelui grafician nu va scăpa celor interesaţi. Oricum, mă prenumăr printre cei care au fost marcaţi de prestaţiile acestui grafician  ca-de-pe-altă-lume şi ale cărui desene, oricând recognoscibile! m-au impresionat nespus în anii 70 şi 80, în expoziţii, în galerii sau reproduse în reviste.

Ne hotărâm să trecem prin Piaţa Palatului, fără să cunoaştem programul manifestărilor. O variantă ar fi să dăm fuga la galeria Calderon, unde tot aşa, este un vernisaj... Dar nu. Intrăm pe sub o splendidă arcadă ornamentată cu flori, predominând crizantemele de multe culori. Pe scena deja cunoscută, evoluează tineri interpreţi, în cadrul Concursului Enescu, de la liceele şi de la Conservatorul din Bucureşti dar şi de la liceele de specialitate din centrele muzicale ale ţării. Acompaniaţi de profesorii lor: solişti vocali, violonişti, pianişti, chitarişti.  Este tracul concursului, căci comisia s-a plasat chiar în primul rând de scaune, este şi inexperienţa, care-şi bagă coada uneori..., dar nu se poate să nu fii atent, gândindu-te că aceştia sunt tinerii care în decurs de 5-10 ani vor stăpâni scena muzicală şi lirică a ţării.

Lidia şi prietenele mai rămân, probabil în aşteptarea programului de seară. Eu pornesc spre staţia de la Universitate. Mă văd cu dl Paul Schuster-Stein, vine de la nu-ştiu-ce lansare, merge la librăria Kreţulescu, pentru lansarea unei cărţi despre Enescu, scrisă de un american. Vorbim de-ale noastre, despre cavalerii teutoni din zona Braşov-Munţii Perşani, nevoiţi să părăsească regiunea pe vremea regelui Andrei al II-lea. După care ar vrea să meargă la Sala Radio... Îmi dau seama că sunt cam prea multe evenimente culturale în Capitală, care te pot exceda, la acest început de septembrie. Ne despărţim.

În dreptul galeriilor Căminul Artei, văd un afiş, din mers văd uşa deschisă şi nimeni în expoziţie. Un gând mă îndeamnă să mă abat din drum. Arunc o privire din prag şi-mi dau seama că e vorba despre un pictor îndrăzneţ, excelent colorist.  Oarecum în stilul lui Gauguin, nu numai cloristic, ci şi ca subiecte. Iar în clipa următoare îmi dau seama că numele: Costel Butoi îmi sună cunoscut...

Încep să mă uit la tablouri, toate în ulei, de un splendid colorit, cum spuneam şi cu subiecte s-ar zice foarte simple, cu 2-3 personaje, dacă n-ar fi vorba în fapt despre nişte subiecte fantastice. Chipuri arhetipale, o lume primordială, un rege, o regină cu coroană, un vrăjitor, animale fantastice, goliciunea adamică, dar şi acuplări. Şi iar scene misterioase, iniţiatice, poate de extracţie aztecă, sau sumeriană, oricum plasate într-o lume a lui Ghilgameş, la începutiri, cu gesturi hieratice, cu scene sacrificiale.  Ce să fie cu acesată lume redusă parcă la esenţele sale dramatice? Este aici ceva foarte la vedere, esenţializat şi îndată simţi că între personaje stăruie o tensiune ireconciliabilă...

Se înfăţişază şi pictorul, după ce condusese un vizitator, poate un cunoscut.  Întreb de un pliant, mi se dă unul cu referinţe critice şi o notă biografică. Singur fiind în toată sala, trec de la un tablou la altul, fotografiez cu mare grijă, dornic să încadrez corect, să nu distorsionez proporţiile – iar la trecerea pe calculator se dovedeşte că anume asta a fost greşeala, căci flaşul s-a reflectat pe suprafaţa lucioasă-uleioasă şi a estompat pictura -, de parcă aş fi aruncat pe fiecare tablou un mare bulgăre de zăpadă... Învăţătură de minte, domnule fotograf!

Citesc pe versoul pliantului aprecieri datorate unor Adrian Guţă, Alexandra Titu, Matei Vişniec, Ruxandra Garofeanu, Luiza Barcan, Gheorghe Vida - şi mi se confirmă impresiile de mare forţă creativă. Iar MV mă scoate din ceaţă în ce priveşte chiar numele artistului CB, care este şi poet. Înseamnă că i-am citit grupaje de poezii sau i-am văzut picturile în Cafeneaua literară sau în Argeş, căci pictorul este stabilit în Piteşti.  Între timp mă gândisem să-i propun să colaboreze, văd că lucrul deja s-a produs. Nimic de mirare, valoarea picturii sale este mai presus de îndoială. Mai corect spus: este un câştig de primă mână pentru arta grafică românească. Din pliant reţin că în cei 20 de ani de activitate, CB  a participat la 9 expoziţii de grup în străinătate şi a avut 11 expoziţii personale, iar lucrări de-ale sale au fost achiziţionate în multe ţări străine. Închei această primă vizită cu o fotografie făcută artistului, cum altfel? în faţa tabloului preferat...

Ion Lazu

Al douăzecişiunulea sonet

ion lazu: Din urmă...

Mă-ajung din urmă poezii ce-s scrise

Cu vieţi parcă-înainte, cu decenii,

Iar eu privesc blajinele vedenii

Şi-abia-mi reamintesc defuncte vise...

Îmi las un timp privirile deschide

Ca pe mesaje ce lansasem vremii

Şi-acum la mal se-ntorc, cum nişte premii

Care pe-atunci îmi fură interzise...

Ce-s aste rime şi fervori sublime

Ce-au dat în clocot firea-mi idolatră

Şi-acum îmi par ca scrijelate-n piatră,

Pe cât le bănuisem sibiline?

M-ajung din urmă poezii... Mesaje

Reînviate ca din sarcofage.

28 august 2011.

ion lazu: Fotografii din albumul Natura sculptează, 1984

Elemente decorative la Casa de cultură Tg. Jiu, 1974

ion lazu: Fotografii inedite din ciclul "Oameni pe care i-am întâlnit"

Cele două bătrâne (Valea Gresarea, 1974)

IOn Bulclescu din Romani-Horezu, meşter olar, 1974

Car cu boi, pe deal, în Vâlcea

Amintiri din copilărie, 3

"Într-o grădină..."

Nepoţica.  Sat Izvarna- Mehedinţi, 1972

La capătul tarlalei, Zăvideni-Vâlcea, 1978