Ion Lazu: Strunga Albastră
Ne-ntrezărim de-abia, printre ostreţe.
Vorbim ca printr-o prea îngustă fantă.
Şi dacă-alaltăieri ţi-am dat bineţe,
Răspunsu-i la zi-ntâi şi-n viaţa-ailantă...
Destul o bâtă la un car de... rime
Să simt că NU, să înţeleg precum că...
Prin lunga Strungă glasu-mi n-o să-ajungă
Nu dai vreun semn - pe fix, mobil, e-mail,
Ori ca-n vechime Cirus pe-un papirus.
M-ai pricopsit în schimb cu-n aprig virus,
Pe care Zeul doar la duşmani dei-l:
Să-nşir sonete care se deşiră
Din pixuri, din creioane cum ieşiră.
31 august 2011.
ion lazu: Pe matcă în sus
Morarul îşi ţine viaţa
În şuvoiul de grâu, ca o funie –
Acolo unde ea se toacă de piatră.
Morarul îşi ţine viaţa
pe muchiile osiei de brad
Acolo unde zbaturile
Sunt copleşite de apă, la nesfârşit.
Morarul îşi ţine viaţa
acolo unde apa din matcă
Se-ntoarce în unghi către scoc –
Şi pe matcă în sus, la izvoare,
Acolo unde se deschid cu-n singur gest
Vastele pânze pe care plutesc
Întinderi de sate române.
Morarul îşi ţine viaţa
Pe viţele ploii în sus
Acolo unde vântul o-mparte
Între viroage şi grâne –
Morarul îşi ţine viaţa
Într-un abur de pâine.
1966, Valea Rea-Bacău.
(din volumul Muzeul Poetului, 1981)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu