joi, 20 august 2015


Scriitorul zilei: Zoe Dumitrescu Bușulenga, n. 20 august 1920 - d. 5 mai 2006

          

          
Fiica unui jurist bucureştean, a făcut Şcoala Centrală, s-a înscris la Conservator şi din motive medicale a trebuit să opteze pentru Litere şi Drept, devenind licenţiată în filologie engleză şi germană; în 1970 îşi va trece doctoratul cu Renaşterea - Umanismul. Dialogul artelor. Din 1948 îşi începuse cariera universitară, în 1971 devenind profesoară, apoi şefa catedrei de Literatură comparată şi Universală. Până în 1957 fusese redactor la Editura pentru Literatură, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară, unde devine director în 1973. Un an mai târziu va fi membru corespondent al Academiei Române, titular din 1990 şi vicepreşedinte al Academiei, între 1990-1994. Din 1991 până în 1997, director la Accademia di Romania din Roma.
A scris nenumărate cronici literare, studii, prefeţe din domeniul literaturii comparate, critică şi istorie literară, filosofia culturii, prezentări ale scriitorilor români şi străini, contemporani sau clasici, antici etc.
În ultimul deceniu de viaţă s-a retras la Văratic, apoi s-a şi călugărit, sub numele Benedicta (nu Benedictina, cum scrie Alex. Ştefănescu, într-o rememorare unde îşi face mea culpa pentru a nu o fi apărat cu destulă hotărâre pe Z.D.B., distinsa profesoară a sa şi a multora dintre literaţii încă în viaţă, de învinuirile nedrepte şi nedemne ale unor sicofanţi - învinuiri ce se referă îndeosebi la "curtarea" de către prof. acad. a cuplului prezidenţial de tristă amintire. Oricum, astăzi astfel de acuze nu-şi mai au rostul, după ce la timpul cuvenit gestul de pocăinţă nu a avut rezultatele scontate. Căci, ce-i drept, ZDB nu a ieșit în Agora, să-și facă mea culpa, așa cum s-ar fi așteptat mulți dintre admiratorii ei, însă călugărirea în sine poate fi luată drept o recunoaștere publică a greșelii, a căinței.)
În ale lor Istorii privind literatura română - bucoavne în taină râvnite de orice condeier, şi în ale căror râvnite coloane și Indexuri biet scriitorul român ajunge ori prea târziu ori mai degrabă deloc - Marian Popa şi N. Manolescu nu-i acordă o atenţie anume  profesoarei domniilor lor, primul considerând că universitara nu a evitat "platitudinile" şi a dovedit "neglijenţe ştiinţifice", iar al doilea, pe aceeaşi direcţie, o prezintă ca fiind foarte informată, însă "fără contribuţie personală".

Opera critică: Ion Creangă,  Ed. pentru Literatură, 1963; Eminescu, , Ed. Tineretului, col. "Oameni de seama", 1964; Surorile Brontë, 1967; Sofocle şi condiţia umană, , Ed. Albatros, col. "Contemporanul nostru", 1974; Eminescu - cultură şi creaţie,  Ed. Eminescu, 1976; Renaşterea, umanismul şi destinul artelor,  Ed. Univers, 1975; Eminescu şi romantismul german, , Ed. Eminescu, 1986 ed. a II-a,  Ed. Universal Dalsi, 1999); Eminescu. Viaţă - Creaţie - Cultură, , Ed. Eminescu, 1989; Ştefan Luchian, 1993, (în colaborare); Muzică şi literatură, (în colaborare cu Iosif Sava), , Ed. Cartea Românească, 1986 (vol. II, 1987; vol. III, 1994). 
Studii de comparatistică: Renaşterea, umanismul, şi dialogul artelor, 1971; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 1975; Valori şi echivalenţe umanistice, excurs critic şi comparatist, , Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973; Itinerarii prin cultură, (culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de umanist),  Ed. Eminescu, 1982. 
Impresii de călătorie: Periplu umanistic, 1980,  Ed. Sport-Turism, 1980 (însemnări eseistice despre  Grecia,  Italia,  Anglia, Suedia, Olanda, Franţa). 
Memorialistică: Caietul de la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinţei,  2007
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C8%99ulenga
 http://www.romlit.ro/ce_urt_ne-am_purtat_cu_zoe_dumitrescu-buulenga


Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale 
3 iunie 2007 (...)  De acolo revin pe Griviţei, mă abat pe Buzeşti, să revăd placa memorială a lui Eminescu pe când locuia „împreună cu Veronica Micle, în primăvara anului 1882”, trec apoi pe la nr. 74, unde a fost sediul întreprinderii la care am lucrat în primii zece ani de geologie - ca să ajung pe Semicercului 1, pentru Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Spre Calea Griviţei sunt nişte magazine, iar intrarea pentru locatari e prin spate. Cumva intru în imobil, cumva dau la etajul II peste Flori, administratoare, la cam 40 de ani, alegră, amabilă,voind să pară măcar cu zece mai tânără (o prea înţeleg: am zărit un domn mişcându-se în cadrul uşii spre cealaltă cameră), îmi dă telefonul unei Sorina, care stă aici mai de mult şi lucrează la Academia Română. Flori îmi spune că dânsa e cea mai veche de pe scara asta, de prin 94 şi nu-şi aminteşte de dna academician Z.D.B., cu atât mai puţin ceilalţi locatari, mutaţi toţi de curând. Dar dacă avem adresa de la Uniune... Obţin cele două telefoane de contact.

Descriere: Descriere: ANd9GcTEhZABfjCSjASjA2liZOVT2tFNejHzkf8uDft-tl2WLjgH7Uvw Imaginea se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009.



Alţi scriitori:
Nichifor Crainic, 22 dec. 1889 - m. 1972
Dimitrie Bolintineanu, m. 1872
N. Balotă, n. 26 I. 1925 - m. 2014
Al. I. Ştefănescu, m. 1984
Adrian Munteanu, n. 1948


Poezia zilei:  Valeriu Ciobanu

Solie

Gâște sălbatice, zburând spre sud,
Spuneți acelor lunci, acelor ape line, pline
De mâl,
De gemetele ce aici se aud.

Că n-a fost uitată jungla nici pustia barbară
Nici de acele dintre noi căzute flamuri
Doborâte de armă amară,
Nici de canarii lovind ciocul în geamuri.

Aici, undeva la circ, între gratii, tigri și lei
Au îmbătrânit ursuzi și grei.
Și eu am îmbătrânit, nu revin
Stând înfipt într-un spin.

Gâște sălbatice plecând convoi
Spre locuri încă mai pustii, încă mai bune,
Să ne aduceți înapoi
Mireasmă de mare, stepă și dune. 

(din Haina de brumă, ed. Minerva, 1984, antologie de Ion Lazu) 




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

Vineri 8 martie, 07, vizită la dl Dinu Rocco şi la fiica sa Mihaela Roco, profesoară universitară, dr. în psihologie, din căsătoria lui DR cu fiica poetului român Charles Adolph Cantacuzino, moartă prin 1969.  Am aflat toate astea dintr-o discuție la telefon. Soneria roşie, greu de depistat printre grilaje şi viţe. Mare problemă cu păzitul uriaşului câine, într-un colţ al holului, în timp ce eu mă strecuram înfricoşat pe scări. Acolo, surpriză, dna Victoria Dragu, revăzută după 3-4 decenii, practic de pe vremea cenaclului Labiş, deci pe care nu o recunosc, spre jena mea, poate şi a ei. Lungit în pat un venerabil la 90 de ani, care se ridică un pic şi facem puţină conversaţie: se simte ceva mai bine sau ceva mai rău decât în ultimele zile. Facem şi 2-3 poze. El însuşi specialist, cu lucrări ştiinţifice. Scriitoarea Victoria Dragu-Dimitriu venită să asiste la discuţie, dar în fapt o obişnuită a casei, căci cultivă astfel de relaţii cu vechile familii boiereşti şi de intelectuali urgisiţi şi scrie în acest fel cărţi minunate, necesare. O felicit pentru intrarea în Uniune, deodată cu Lidia. Iată un alt gen de abordare a destinului de scriitor. Este din seria Mălăncioiu, Melinescu, Buzea, Raicev, a debutat la rând cu ele dar dintr-un motiv sau altul a pierdut contactul cu plutonul, fie că i-a fost deajuns iubirea soţului ei Ştefan Dimitriu, fie că s-a lăsat absorbită de colaborarea la radio, de probleme familiale, dar mai curând retrasă prin firea ei potolită, de bun simţ, răbdătoare. A scos nişte cărţi, unele cu foarte bun ecou, dar s-a sfiit să ceară intrarea în Uniune. Şi iată, o dată cu ieşirea la pensie, această soţie de scriitor şi soră de scriitor, e vorba despre Doru  Davidovici, scriitorul-pilot, dispărut prea curând, ajunge acolo unde îi era locul de drept încă din anii 70. Punem la punct datele pentru fixarea unei plăci memoriale scriitorului nostru, mai cunoscut la paris decât acasă, pentru că acolo îi apărea mai în fiecare an un nou roman. Prieten cu Ch. Baudelaire, cu alți corifei ai vremii. Azi aceste lucruri nu se mai știu. Or, plăcile memoriale chiar asta vor să repare.

 Va urma




Fotografii de vacanță...