Scriitorul zilei: Zoe Dumitrescu Bușulenga, n. 20 august 1920 - d. 5 mai 2006
Fiica unui jurist bucureştean, a făcut
Şcoala Centrală, s-a înscris la Conservator şi din motive medicale a trebuit să
opteze pentru Litere şi Drept, devenind licenţiată în filologie engleză şi
germană; în 1970 îşi va trece doctoratul cu Renaşterea
- Umanismul. Dialogul artelor. Din 1948 îşi începuse cariera universitară,
în 1971 devenind profesoară, apoi şefa catedrei de Literatură comparată şi
Universală. Până în 1957 fusese redactor la Editura pentru Literatură, apoi
cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară, unde devine director în
1973. Un an mai târziu va fi membru corespondent al Academiei Române, titular
din 1990 şi vicepreşedinte al Academiei, între 1990-1994. Din 1991 până în
1997, director la Accademia di
Romania din Roma.
A scris nenumărate cronici literare,
studii, prefeţe din domeniul literaturii comparate, critică şi istorie
literară, filosofia culturii, prezentări ale scriitorilor români şi străini,
contemporani sau clasici, antici etc.
În ultimul deceniu de viaţă s-a retras la
Văratic, apoi s-a şi călugărit, sub numele Benedicta (nu Benedictina, cum scrie
Alex. Ştefănescu, într-o rememorare unde îşi face mea culpa pentru a nu o fi
apărat cu destulă hotărâre pe Z.D.B., distinsa profesoară a sa şi a multora
dintre literaţii încă în viaţă, de învinuirile nedrepte şi nedemne ale unor
sicofanţi - învinuiri ce se referă îndeosebi la "curtarea" de către
prof. acad. a cuplului prezidenţial de tristă amintire. Oricum, astăzi astfel
de acuze nu-şi mai au rostul, după ce la timpul cuvenit gestul de pocăinţă nu a
avut rezultatele scontate. Căci, ce-i drept, ZDB nu a ieșit în Agora, să-și
facă mea culpa, așa cum s-ar fi așteptat mulți dintre admiratorii ei, însă
călugărirea în sine poate fi luată drept o recunoaștere publică a greșelii, a
căinței.)
În ale lor Istorii privind literatura
română - bucoavne în taină râvnite de orice condeier, şi în ale căror râvnite
coloane și Indexuri biet scriitorul român ajunge ori prea târziu ori mai
degrabă deloc - Marian Popa şi N. Manolescu nu-i acordă o atenţie anume
profesoarei domniilor lor, primul considerând că universitara nu a evitat
"platitudinile" şi a dovedit "neglijenţe ştiinţifice", iar
al doilea, pe aceeaşi direcţie, o prezintă ca fiind foarte informată, însă "fără
contribuţie personală".
Opera critică: Ion
Creangă, Ed. pentru
Literatură, 1963; Eminescu, , Ed.
Tineretului, col. "Oameni de seama", 1964; Surorile Brontë, 1967; Sofocle şi condiţia umană, , Ed. Albatros, col.
"Contemporanul nostru", 1974; Eminescu - cultură şi creaţie, Ed. Eminescu, 1976; Renaşterea, umanismul şi destinul artelor, Ed.
Univers, 1975; Eminescu şi romantismul german, , Ed. Eminescu, 1986 ed.
a II-a, Ed. Universal Dalsi, 1999); Eminescu. Viaţă - Creaţie -
Cultură, , Ed. Eminescu, 1989; Ştefan Luchian, 1993, (în colaborare); Muzică şi literatură,
(în colaborare cu Iosif Sava), ,
Ed. Cartea Românească, 1986 (vol.
II, 1987; vol. III, 1994).
Studii de comparatistică: Renaşterea, umanismul, şi
dialogul artelor, 1971; ediţia a II-a, revăzută
şi adăugită, 1975; Valori şi echivalenţe umanistice,
excurs critic şi comparatist, ,
Ed. Eminescu, col. "Sinteze", 1973; Itinerarii prin cultură,
(culegere de articole grupate în patru capitole: I. Portrete pentru o istorie a
culturii române, II. Literaturi străine, III. Miscellanea, IV. Gânduri de
umanist), Ed. Eminescu, 1982.
Impresii de călătorie: Periplu umanistic, 1980, Ed. Sport-Turism, 1980 (însemnări
eseistice despre Grecia, Italia, Anglia, Suedia, Olanda, Franţa).
Memorialistică: Caietul
de la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos, Ed. Lumea Credinţei, 2007
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu_Bu%C8%99ulenga
http://www.romlit.ro/ce_urt_ne-am_purtat_cu_zoe_dumitrescu-buulenga
Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale
3 iunie 2007 (...) De acolo revin pe Griviţei, mă
abat pe Buzeşti, să revăd placa memorială a lui Eminescu pe când locuia „împreună cu Veronica Micle, în primăvara anului 1882”, trec apoi pe la nr. 74,
unde a fost sediul întreprinderii la care am lucrat în primii zece ani de
geologie - ca să ajung pe Semicercului 1, pentru Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Spre Calea Griviţei sunt nişte magazine,
iar intrarea pentru locatari e prin spate. Cumva intru în imobil, cumva dau la
etajul II peste Flori, administratoare, la cam 40 de ani, alegră, amabilă,voind
să pară măcar cu zece mai tânără (o prea înţeleg: am zărit un domn mişcându-se
în cadrul uşii spre cealaltă cameră), îmi dă telefonul unei Sorina, care stă
aici mai de mult şi lucrează la Academia Română. Flori îmi spune că dânsa e cea
mai veche de pe scara asta, de prin 94 şi nu-şi aminteşte de dna academician
Z.D.B., cu atât mai puţin ceilalţi locatari, mutaţi toţi de curând. Dar dacă
avem adresa de la Uniune... Obţin cele două telefoane de contact.
Imaginea se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009.
Alţi scriitori:
Nichifor Crainic, 22 dec. 1889 - m. 1972
Dimitrie Bolintineanu, m. 1872
N. Balotă, n. 26 I. 1925 - m. 2014
Al. I. Ştefănescu, m. 1984
Adrian Munteanu, n. 1948
Poezia zilei: Valeriu Ciobanu
Solie
Gâște sălbatice, zburând spre sud,
Spuneți acelor lunci, acelor ape line, pline
De mâl,
De gemetele ce aici se aud.
Că n-a fost uitată jungla nici pustia barbară
Nici de acele dintre noi căzute flamuri
Doborâte de armă amară,
Nici de canarii lovind ciocul în geamuri.
Aici, undeva la circ, între gratii, tigri și lei
Au îmbătrânit ursuzi și grei.
Și eu am îmbătrânit, nu revin
Stând înfipt într-un spin.
Gâște sălbatice plecând convoi
Spre locuri încă mai pustii, încă mai bune,
Să ne aduceți înapoi
Mireasmă de mare, stepă și dune.
(din Haina de brumă, ed. Minerva, 1984, antologie de Ion Lazu)
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007
Vineri 8 martie, 07, vizită la dl Dinu Rocco şi la fiica sa Mihaela Roco,
profesoară universitară, dr. în psihologie, din căsătoria lui DR cu fiica
poetului român Charles Adolph Cantacuzino, moartă prin 1969. Am aflat toate astea dintr-o discuție la
telefon. Soneria roşie, greu de depistat printre grilaje şi viţe. Mare problemă
cu păzitul uriaşului câine, într-un colţ al holului, în timp ce eu mă strecuram
înfricoşat pe scări. Acolo, surpriză, dna Victoria Dragu, revăzută după 3-4
decenii, practic de pe vremea cenaclului Labiş, deci pe care nu o recunosc,
spre jena mea, poate şi a ei. Lungit în pat un venerabil la 90 de ani, care se
ridică un pic şi facem puţină conversaţie: se simte ceva mai bine sau ceva mai
rău decât în ultimele zile. Facem şi 2-3 poze. El însuşi specialist, cu lucrări
ştiinţifice. Scriitoarea Victoria Dragu-Dimitriu venită să asiste la discuţie,
dar în fapt o obişnuită a casei, căci cultivă astfel de relaţii cu vechile
familii boiereşti şi de intelectuali urgisiţi şi scrie în acest fel cărţi
minunate, necesare. O felicit pentru intrarea în Uniune, deodată cu Lidia. Iată
un alt gen de abordare a destinului de scriitor. Este din seria Mălăncioiu,
Melinescu, Buzea, Raicev, a debutat la rând cu ele dar dintr-un motiv sau altul
a pierdut contactul cu plutonul, fie că i-a fost deajuns iubirea soţului ei
Ştefan Dimitriu, fie că s-a lăsat absorbită de colaborarea la radio, de
probleme familiale, dar mai curând retrasă prin firea ei potolită, de bun simţ,
răbdătoare. A scos nişte cărţi, unele cu foarte bun ecou, dar s-a sfiit să
ceară intrarea în Uniune. Şi iată, o dată cu ieşirea la pensie, această soţie
de scriitor şi soră de scriitor, e vorba despre Doru Davidovici, scriitorul-pilot, dispărut prea
curând, ajunge acolo unde îi era locul de drept încă din anii 70. Punem la
punct datele pentru fixarea unei plăci memoriale scriitorului nostru, mai
cunoscut la paris decât acasă, pentru că acolo îi apărea mai în fiecare an un
nou roman. Prieten cu Ch. Baudelaire, cu alți corifei ai vremii. Azi aceste lucruri nu se mai știu. Or, plăcile memoriale chiar asta vor să repare.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu