6. Expoziția Constantin Popovici la Muzeul național de Artă.

Scriitorul zilei : Mircea Ghițulescu

:  Mircea Ghiţulescu, n. 14 aug. 1945 - d. 17 oct. 2010

        

  

Din comuna Cuca-Jud. Argeş, a făcut Filologia clujeană, după care a început o carieră extrem de zigzagată, ca profesor la Întorsura Buzăului, ziarist la Sf. Gheorghe, iar profesor la Iara-Cluj, inspector de teatru, director de teatru de păpuşi şi tot aşa, până la consilier în Ministerul Culturii, secretar al Uniunii Scriitorilor, director fondator al revistei Drama. Un doctorat în anul 1995.

A debutat în revista Echinox cu o piesă într-un act: Strada teilor, 1969, iar în volum cu romanul Oraşul fără somn, 1978, urmat de eseuri: Alecsandri şi dublul său, 1980; Omul de nisip, 1982; O panoramă a literaturii dramatice româneşti contemporane, 1984, Oglinda lui Narcis, 1986, Istoria literaturii dramatice româneşti, 2000, numeroase studii, prefeţe, cronici teatrale; a înfiinţat Clubul dramaturgilor.

Citiţi mai mult: http://www.jurnalul.ro/observator/moartea-unui-artist-mircea-ghitulescu-557400.htm

 http://www.mediafax.ro/cultura-media/scriitorul-mircea-ghitulescu-a-murit-7490278

 http://www.autorii.com/scriitori/mircea-ghitulescu/

Poezia zilei, George Astaloş:

De unde

de unde

acel tremur tulbur

despuiat de memorie

de unde această linişte ceţoasă

germinând aşteptare

să fie oare fantasmul

dezvăluit târziu

să fie răscolirea căutării

sau a unui neîmplinit parcurs

îndepărtat

(din Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

13 ian.07. Aseară am terminat revizuirea pentru Himera 350 şi i-am trimis-o lui I. Murgeanu, care era foarte nerăbdător să o vadă în forma acceptată de Doina Jela, implicit de Curtea Veche. Precis că o va citi fără oprire, însufleţit de speranţa unei noi cărţi, de posibilul succes. Zice: Să le dăm celor de la Curtea Veche o listă de nume, să le treacă pe manşeta cărţii. Speră că asta ar incita cititorii. Şi doar i-am spus că Iolanda Malamen a trecut pe coperta interviurilor pe toţi cei 100 şi cartea nici că s-a vîndut...

Am recitit grila lui, scrisă cu aplomb şi apoi ultimul capitol al meu, cu bună impresie. Pe luni-marţi cred că pot duce forma definitivă la Editură şi apoi: să ne înarmăm cu răbdare. Între timp, cu aparatul Cristianei, care pleacă pe 17 ian., fac poze digitale cu Pietre, cele de la Mare, apoi cele din grupa Trovanţi şi în final destule alte eşantioane din casă. Am observat că am probleme cu şarful, deci aseară am împrumutat micul trepied de la Cristiana.

Azi telefon de la Nelu Ivan căruia i-au apărut fragmentele date pentru VR în numărul curent al Rom. Lit., date de Crăciun Adrianei Bittel. Deci se poate. Vrea să-i prevină pe cei de la VR să nu cumva să le publice şi ei. Ar fi penibil, zice. Şi-mi mulţumeşte că l-am incitat în vară, asta l-a reaşezat la masa de scris. Iar acum, zice, cartea e ca şi gata!

Plănuiesc să scot un nou album cu Pietre, pe structura celui de la Sport-Turism; altul cu Oameni pe care i-am întîlnit, dar pentru asta trebuie să scanez toate fotografiile de prin casă. Iar pietrele de la Mare ar putea intra într-o carte separată, cu cele două texte autonome: Descrierea Cazematei şi Vă vînd un pont la Pontul Euxin, asta ar fi o carte insolită, numai a mea, separată de cei doi. În cazul ăsta le scot din manuscrisul comun şi aerisesc locul. Sau să le pun pe coperta Sonetelor celor trei? Mai vedem. Următoarea etapă ar fi să le printez la Pța Romană şi să decid ce voi face cu ele. IM vrea să ne agităm în chestiunea Lecturilor plătite de Uniune, zice s-o facem în doi, chiar în trei cu Istrate. El nu are cei 4 critici. Zic: Eu am  pe Radu V., pe MMM, pe Geo Vasile şi pe dumneata.

În continuare lectură din Jurnal II Sebastian, cu multe sublinieri pe text, în timp ce Lidia e spre sfîrşitul Selmei Largeloef cu al ei Gosta Berling. Să mă ocup şi de noua carte a Lidiei. Virgil Diaconu de la Cafeneaua Literară a primit grupajul meu şi promite publicarea. Va fi un an în care mă ocup de cărţile deja gata tehnoredactate.

Vreme frumoasă, zile la rînd cu soare, doar ieri a dat un pospai de ploaie; prea cald pentru miezul iernii, cu adevărat clima globului se modifică drastic, iar ce ne aşteaptă nu e deloc bine. Numai inconştienţii precum nepotul B. se bucură: să-mi fie mie bine! Ce-mi pasă ce-o să urmeze, cîndva?! E din nou aici, popîndău, ca în fiecare sîmbătă: să stea pe capul Lidiei, să mănînce, să ia pentru acasă...

(Din Câștigul și pierderea, Jurnal 2007-2010, în manuscris)

Va urma

Fotografii. Cărți ale prietenilor mei scriitori...Tudor Cicu și Mihaela Roxana Boboc