joi, 6 august 2015


Scriitorul zilei: Cezar Ivănescu, n. 6 aug. 1941 - d.  24 aprilie 2008

                        
S-a născut la Bârlad, tatăl agent veterinar, mama (Xantipa) de naţionalitate albaneză. Liceul la Bîrlad, filologia la Iaşi, după care este profesor în Moldova, redactor la Almanahul literar şi la Argeş, perioadă când debutează în teatru cu Mică dramă,( pusă în scenă de Radu Boroianu la Teatrul Al. Davilla, în tandem cu  Vin soldaţii, de George Astaloş), iar din 1971 redactor la revista Luceafărul.  Debut în ziarul Flacăra Iaşului, 1959, iar în volum cu Rod, 1968, remarcat de Marin Preda, cu care va fi prieten pe viaţă. Devotat poeziei, a citit în original textele liricii medievale, a îndrăgit muzica truverilor, a înfiinţat în Piteşti orchestra Baaad cu care a cântat pe scenă din poezia proprie, din Pindar, Villon, Baudelaire, E. A. Poe, Eminescu, Bacovia. În 1978 a editat o antologie de poezie românească, de la Dosoftei la D. M. Ion. A tradus împreună cu soţia sa Maria Ivănescu, fostă colegă de facultate, din Fr. Celine, din Mircea Eliade. În 1980 a iniţiat cenaclul Numele Poetului, lansând nume importante ale noii poezii româneşti. La desfiinţarea cenaclului, în 1983, intră în greva foamei; o mai făcuse în 1960, când a fost exclus din cenaclul filologiei ieşene, dar şi în 5 ianuarie 1990, protestând împotriva desfacerii contractului de muncă de către Mircea Dinescu; cum şi în 4 februarie 2008, împotriva aceluiaşi Dinescu, care îl învinuise de colaborare cu securitatea. În 14 iunie 1990 este victima mineriadei; altă agresiune, în plină stradă, dovadă a faptului că era considerat de securitate intratabil. Scrisese o carte în care moartea lui Marin Preda era considerată o crimă a poliţiei politice; o alta, în colaborare, despre moartea lui Nicolae Labiş.  Ultimul conflict cu conducerea Uniunii Scriitorilor pare să-i fi adus moartea prematură.

Opera literară: Rod, 1968; Mica drama, debut in teatru, 1969; Rod III,  1975; Rod IV,  1977; Muzeon,  1979; La Baaad,  1979; Fragmente din Muzeon, 1982; Doina,1983, 1987; Rod,1985 (Col. „Cele mai frumoase poezii”); Sutrele muţeniei,  1994; Jeu d'Amour,1995; Rosarium,1996; Rod/Seed Time and Harvest, editie bilingva româna-engleză, 1996; La Baaad, 1996; Pentru Marin Preda,  1996; Timpul asasinilor, documente si mărturii despre viaţa, moartea şi transfigurarea lui Nicolae Labiş, volum semnat împreună cu Stela Covaci, 1997; Poeme, , 1999Efebul de la Marathon, 2000; (Biblioteca pentru toţi)Doina (Tatăl meu Rusia), 2000; Opera poetică, 2. vol.,  2000; La Baaad/In Baaad, editie bilingva româna-engleză,  2006; Lojë Dashurie (Jeu d'Amour), antologie de poeme in limba albaneză, traducere din limba română în limba albaneză de Luan Topciu, Botime Ora, Tirana, 2007; Poeme şi Proză, ediţie coordonată de Mircea Coloşenco, proiect iniţiat de Fundaţia Culturală „Dr. C. Teodorescu” Bârlad, 6 august 2008...

Citeşte mai mult:  http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/noi-suntem-stelele.html


Poezia zilei, Cezar Ivănescu

Amintirea Paradisului


Când eram mai tânar
si la trup curat, 
Într-o noapte, floarea mea, 
eu te-am visat.
Înfloreai fara pacat, 
într-un pom adevarat
Când eram mai tânar
si la trup curat.

Nu stiam ca esti femeie, eu barbat
Lânga tine cu sfiala m-am culcat
Si dormind eu am visat; tu, visând, 
ai lacrimat
Când eram mai tânar
si la trup curat

E pierduta noaptea aceea
de acum!
Carnea noastra, de-i mai stii
al ei parfum
Poamele ce-n poame stau, 
gustul carnii tale-l au
Si cad mâine toate, putrede, 
pe drum.

Fa-l sa fie, Doamne Sfinte, 
numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Si când pomul flori va da, 
fa sa-i cada carnea grea, 
Cum cadea-va, dupa cântec, 
mâna mea…

Rosarium

stau în pamântul sterp fără noroc, 
cadavrul mi-l îngrop si mi-l dezgrop
gropar al vietii mele fara viaţă
traita-n scârba, în dezgust si greaţă, 
platit cu Timpul care mă omoară
dator vândut celui ce mă plăteşte
din groaza mea nu pot ieşi afară
cum Soarele arzând se osândeşte!

                                                         
Alţi scriitori:                          
Ion Marin Iovescu, n. 1912
G. Vâlsan, m. 1935
Linda Maria Baros, n. 1981



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006




14 dec. Ieri, la comemorarea Labiş.
Azi merg la US, dar şedinţa cu Silviu Lupescu nu se ţine, în schimb e şedinţă de Consiliu a US, scriitorii grei din toată ţara, inclusiv Ţoiu, căruia îi spun că în Memoriile lui Mihai Gramatopol este amintită elogios Căderea în lume; se bucură, mulţi i-au spus că e cartea lui cea mai bună. Îl întîlnesc la intrare şi îl felicit pe Flămând pentru poezii, i-am citit cartea, se bucură, zice: Unii sunt de altă părere... făcînd aluzie la bobîrnacele primite de la D.C. Enache. Vorbe cu ATD, cam dat la minim, în aşteptarea lui Andru, revenit din America; cu Bălăiţă, care crede în scenarită, precum că pe Labiş nu l-au putut omorî – bine, zic, dar l-au lichidat cumva - şi sunt exact 50 ani de atunci, o jumătate de veac... Păhăruţul îmi spune că au apărut numerele 11-12 din VR – o şi găsesc la chioşcul Muzeului, unde mă întîlnesc cu C. Buzea, pe care o condus înapoi spre Uniune, căci şedinţa încă nu începuse. Pe hol mă văzusem cu Ilie C. Care îl caută pe Pricop, acela trecuse meteoric prin hol, probabil în legătură cu antologia de la Paralela 45. Alta, după ce a scos la Vinea două volume pe care nu le vrea nimeni. Iar Aurelian Chivu se zbate să scoată nişte antologii. Toţi ne zbatem pentru cărţile noastre, deşi e foarte clar că nimeni nu are pic de chef de ele, azi sau oricînd de-acum încolo. Lupescu va veni abia luni, iar Niki pleacă abia joi. Dar nici gînd să-l pot aborda, prea prins fiind cu multele hangarale ale Uniunii. Apăruse şi Gh. Istrate, dar e şi el grăbit să ia loc în sală.
15 dec. 06. De două ori la Sala oglinzilor, mai întîi la 11:00, se prezintă Cazul Artur, Ion Caraion turnător la securitate, vorbesc cei doi editori, Dimisianu şi foarte pe larg, aproape 40 de minute, NM, care printre altele spune că mama lui a luat o condamnare de 600 luni, asta însemnînd peste 10 ani, la care a leşinat în instanţă. Unii n-au semnat şi au făcut mult rău, alţii au semnat dar nu au turnat deloc; Ş. Cioculescu, conducătorul de doctorat îi povestea că l-au chemat la secu să-l toarne pe Vladimir Streinu, l-au dus într-o sală şi l-au lăsat acolo vreo 4-5 ore, i s-a făcut rău, avea ulcer, criză, la urmă au venit şi i-au spus că n-au timp azi, o să-l cheme altădată. L-aş fi turnat nu numai pe prietenul Streinu, mărturisea Cioculescu; aş fi turnat-o şi pe mama, numai să-mi dea medicamente contra durerilor...

Pe coridor vorbesc cu Soviany, îi recomand Jurnal II de Sebastian, cel mai subtil intelectual dintre războaie. Scrie la teza de doctorat, a trecut de 500 pagini, despre textualism... Îi promit CD-ul Lidiei. Cu Ioana Dinulescu, ia un mic interviu autorilor, eu îl interceptez pe NM, acostat pe traseu de 4-5 persoane, îi reînoiesc apelul legat de Himera, el: Nu depinde de mine, să vedem, nu promit nimic. Mă dezumflă, ba mă simt şi umilit, căci n-am mai făcut un astfel de gest niciodată. La restaurantul de jos cu Ioana D., stăm de vorbă, au turnat-o şi pe ea, un anume Arcadi, poet, căruia i se cereau versuri, ea şi N. Prelipceanu descrişi ca cei mai porniţi împotrivă... Acum scrie la o proză, deja 3-4 capitole sunt gata, o încurajez, poate fi o mare şansă pentru un poet să se realizeze în proză. Îi dau exemple de la noi.
Va urma




Fotografii... Chipuri împietrite, VIII


Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă