miercuri, 26 august 2015



Scriitorul zilei: Ion Simuț și Mariana Ionescu
26 august: Ion Simuţ, n. 26 august 1953 

         


   
Fiu de ţărani români din satul Hotar, a făcut clasele primare  în satul natal, liceul pedagogic din Oradea (1968-1973) şi Filologia la Cluj, secţia română-franceză (1974-1978), revenind pentru un timp ca profesor de franceză în comuna natală (1978-1986). Devine redactor la revista Familia, începe o carieră universitară la Oradea, parcurgând treptele până la cea de profesor titular; din anul 2000 prodecan al Filologiei orădene, iar din 2008 decanul respectivei facultăţi. În 1997 a trecut un doctorat cu o temă despre Liviu Rebreanu dincolo de realism. 
Debutase în revista Familia. În perioada studenţiei clujene a fost ataşat grupării de la Echinox. A publicat peste 700 articole de critică, istorie literară, eseuri, studii, sinteze; a colaborat la redactarea unor volume colective; a editat şi prefaţat numeroase volume importante. Colaborator şi în prezent la cele mai importante reviste literare ale noastre, România literară, Viaţa românească, Vatra, Familia etc.

Opera critică:   Diferenţa specifică, Cluj Napoca, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Oradea, 1994; Revizuiri, I, Bucureşti, 1995; Critica de tranziţie, Cluj Napoca, 1996; Confesiunile unui opinioman, Oradea, 1996; Rebreanu dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualităţii. Confidenţe, Iaşi, 2000; Augustin Buzura, Braşov, 2001; „La ţigănci" de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Braşov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Ţepeneag, Piteşti, 2003.
A îngrijit şi prefaţat ediţii din Teodor Scorţescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Streinul, Paul Georgescu, Dinu Nicodin, Eugen Lovinescu...

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Ion_Simut    http://www.uoradea.ro/attachment/791672704232e82e41d0a31a6bc16159/9e8bc96c819b45b245aaf79a57274e46/Simut_Ioan_CV.pdf
     http://www.romlit.ro/ion_simu_i_coala_sa_de_critic

                                                               
Poezia zilei, Mariana Ionescu  (Vicenţia Vara)
(n. 26 august 1947 – d. 5 iulie 2015)

***
 „Chipul meu răstignit
în toate lucrurile lumii acesteia
te învăluie în lumină de lacrimă,
gândul meu cu parfum
de scorţişoară şi mosc
coboară spre inima ta,
pasăre de argint care
s-a lepădat de cântec.
Vremea zgomotoasă înghesuie
în imensul ei pântec
soldăţei cu pumnii muşcaţi de secunde
 înfipte în carnea străvezie a timpului.

 O lacrimă a căzut în aripa vegherii,
strălucitoare,
viaţa se schimbă în amurg
şi în aşteptarea cea mare
a învierii”

***
 „Uneori, mă întorc în duminica aceea când
tot ce atingeam cu privirea
se transforma în aşteptare
şi împodobeam dantela gândurilor
cu îngheţaţi clopoţei de argint.
Prizonieră într-o mirare ca într-o
 încăpere străină,
schimbam cu răsuflarea mea
obiectele din jur în spectre de lumină
şi o mulţime de ochi carnivori
mă-nconjurau pe nesimţite strigând
cu glasul tăcerii:
 Regină, Regină, Regină…

Timpul îşi rărise secundele cu aripi de înger,
pe un perete strălucitor
se legăna şovăielnică umbra
singurătăţii mirosind puternic a mosc.
Îmi uitasem numele şi începusem să cred că
M-am întors în văile copilăriei şi sunt
 Pedepsită să aştept să mor.

Uneori mă întorc în duminica aceea când…”


Psalm târziu

Doamne, răstignit stă
 sufletul meu în rugăciune,
Abia respirând văzduhul sfânt;
În cuvintele luminate de Tine,
Floarea vieții mele se scrie
Ca o minune călătoare
Şi-mi pare că-i  târziu în lume.
Dumnezeule mare, coboară semnele
Ascunse ale cerului
În grădina pământului cu ierburi crude
Şi voi putea zări cărarea de sare
Pornită spre marea  drumeție
De la soare-apune către soare-răsare.
Doamne, sufletul meu în rugăciune
Se face pasare albă fără nume,
Se face mireasmă, se face cântare
Pe care păşeşti Tu, Dumnezeul meu,
Ca pe o punte de zare albastră…

Osândit de zile şi nopți la mâhnire,
Sufletul meu stă răstignit
În înserare, în ţărână, în rugăciune,
 abia respirând văzduhul sfânt,
 abia zărind oceanul veșniciei.
Rugăciunea mea de pământ
Urcă spre înalt şi aprinde cu lacrimi
Strălucitoare cuvintele;
Întru smerenie, iubi-te-voi, Doamne,
Taina speranței şi a desăvârşirii.



Am preluat poemele din articolul dlui Tudor Cristea: http://agonia.ro/index.php/essay/13925587/index.html 

               
Alţi scriitori:
Panait Cerna, n. 1881
Val Condurache, m. 2007




Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007













10 mai. Telefon de la Virginia Ioana, a fost la Ţone care i-a dat numărul meu şi i-a promis că-l scoate pe Ioana cu o ediţie definitivă, dacă vine cu o sponsorizare. I-a confirmat că se vor pune plăcile, când ea crezuse că am trecut doar pentru informare. Acum s-a alertat puţin căci o vecină vrea să-i pună placă soţului, fost profesor universitar şi autor de nişte cărţi. I-a spus să o pună la intrarea de jos, căci sus e prea puţin loc. Iar la Mioveni, ghinion, căci a murit cel care edita ziarul local, idem primarul, aşa că trebuie oare să facă o nouă cerere. Căci şcoala lui N.I s-a desfiinţat. O sfătuiesc să abordeze lucrurile dinspre Consiliul judeţean de învăţământ. N.I a lăsat o mobilă la Patronat, cei de-acolo nu vor să-i dea bani pe ea, îi spun că dacă vrea, să o ia şi să o vândă. Ea are doar o pensie de 5 milioane şi fetele nu pot să o ajute. A vorbit şi cu Valentina Pituţ, care e mai descurcăreaţă. Iar un frate de-al lui Pituţ este preot la Săliştea natală. Alte posibilităţi, nu?
Va urma



Fotografii de vacanță...
Rușinoasa decădere a învățământului românesc: Globul pământesc se învârtește în plan vertical !!! Dacă nu mă credeți, priviți fotografia și cruciți-vă!
Astfel de produse didactice să găsesc în toate librăriile din București. Încă o năsărâmbă a erei consumiste: La intrarea în parcul IOR (Al.I. Cuza) se află un glob pământesc de cca 5 m înălțime, înconjurat de steagurile Uniunii Europene și care Glob, alimenat când și când cu electricitate, se învârte... în plan vertical... În neatenția/nepăsarea generală (în idioțenia edililor, care dintr-un condei au anulat succesiunea anotimpurilor etc., etc....)  Se opresc părinți cu copii, bunici cu nepoței, grupuri de școlari, fetișcane pe patine, băiețandri pe biciclete...; se minunează de atâtea steaguri, fac poze. Întreb, generic: Și totuși, care e greșeala? Nimeni nu știe... În ce țară trăim...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu