CONSTANTIN POPOVICI ȘI SEDUCȚIA MODERNITĂȚII -
Expoziție de grafică și sculptură la Muzeul Național de Artă, (mai-septembrie 2015)

În zilele următoare voi posta la rubrica Fotografii, imagini de la expoziția Constantin Popovici.

Scriitorul zilei: Dan Laurențiu 

Dan Laurenţiu, n. 10 aug. 1937 - d. 21 dec. 1998

    
      

S-a născut la Podul Iloaiei- Iaşi, a făcut liceul la Iaşi, apoi tot acolo facultatea de filosofie, 1963-1966, după care a fost profesor de liceu, redactor la revista ieşeană Cronica, după care s-a mutat în Capitală, ca redactor la Luceafărul. A debutat devreme cu poezii, în reviste, iar în volum destul de târziu: Poziţia aştrilor, 1967, plasându-se fără echivoc printre poeţii de frunte ai generaţiei sale. A continuat să scrie poezie, în registru neoromantic, desprins cu orgoliu de contingent, de istoric, considerat ca impur, descalificant şi asumându-şi cu tot riscul condiţia orfică, gestul ritualic, monodia litaniei, preocupat de transcendent, de nostalgia paradisiacă, de iubirea ideală, de sferele înalte, astrale. Egal cu sine, a scris de asemenea şi interesante eseuri (Eseuri asupra stării de graţie, 1976). Egolatru, abstras, s-a considerat un "martir şi erou la timpului" său.  A tras după sine, cu maximă discreţie, traumele unor drame de familie, despre care nu a scos un singur cuvânt şi o uşoară infirmitate care îl constrângea să folosească bastonul. A trăit numai pentru poezia sa şi a câtorva mari poeţi, nu mulţi, pe care i-a venerat. Între convivi, avea o vorbire inspirată, producând distihuri memorabile. La prima descindere a Regelui în România, pe scena de la Drept, a apărut psalmodiind. "Numai sângele albastru / Ne mai scapă de dezastru!". Adevăr peremptoriu, pe care numai un poet putea să-l rostească. Şi care adevăr, nu a folosit la nimic, ca să cităm un alt mare poet iaşiot, pe Mihai Ursachi, cu al său "un om din Tecuci..."

Poetul nostru este favorabil receptat în cele două Istorii pe care le am la dispoziţie şi la care mă raportez în creionările mele: Marian Popa îi acordă 3 coloane, iar N. Manolescu cu ceva peste 4 coloane. (Pentru cine ştie lucrările, nu va fi de mirare să afirm că, în fapt, M.P. îi acordă un text de două ori mai extins). Însă pe când MP se fereşte de epitete şi calificative, atenţia în sine a criticului şi spaţiul acordat reflactând importanţa pe care i-o conferă autorului discutat, dimpotrivă, N.M. se pronunţă foarte categoric: ...versuri ..."pline de imaginile somnului şi  morţii caracteristice plutoniei eminesciene"; "imaginaţie fastuoasă şi solemnă", "fior dionisiac", "un neoromantic emfatic şi sublim", "originalitate deplină"; deci, cum scrisese în altă parte, D.L. i se prezintă dlui N.M. drept "unul dintre poeţii cei mai personali din câţi am avut ocazia să citim în deceniile postbelice".

.

Opera literară: Poziţia aştrilor (1967), Călătoria de seară (1969), Imnuri către amurg (1970), Poeme de dragoste (1975), Zodia leului (1978), Privirea lui Orfeu (1984), Ave Eva (1986), Psyche (1989),Călătoria mea ca martir şi erou al timpului (1991), 101 poezii (1993), Femeie dormind (1993), Mountolive (1994), Patul metafizic (2000).

Citeşte mai mult: https://www.google.ro/search?q=dan+lauren%C5%A3iu&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ro:official&client=firefox-a

http://www.autorii.com/scriitori/dan-laurentiu/

 http://www.romlit.ro/dan_laurentiu

Citeşte aici multe poeme de Dan Laurenţiu, din volumul Patul metafizic, 2000:

 http://asalt.tripod.com/b_laurentiu01_volum.htm

Poezia zilei, Virgil Mazilescu, d. 10 aug. 1984

Mi-am uitat casa şi numele

Mi-am uitat casa și numele e obositor
să-ți știi mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian ușa de la intrare
se deschidea înăuntru? și câinele negru al vecinului
spuneți ca mușcă? și n-ar trebui să umblu cînd e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat
am avut destulă vreme să uit din creier pînă în degete

aici lîngă dunăre mă înconjoară păsări de tot felul
vrăbii gîște sălbatice specii rare de cocostîrci
și iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier - poate să vină iarna scitică
voi exista mai departe și voi călători mai departe: ecou
a doi părinți onești reverie de lebădă
auziți: viața: stele scobind încet cîmpia

Dan Laurenţiu

Albastru câmp şi aripi

(din Privirea lui Orfeu, 1984)

Albina tremură în câmpul suav

cu raze infraroşii albina tremură

şi mă întunecă

pleoape de porţelan voi avea voi avea ce bine

sub valuri uşoare

creşte părul pe sexul lui Venus

ierburi nu se mai văd

cerul nu se mai vede

râul râul râul

suliţe infraroşii în câmp

cazi tu şi se înalţă

pleoapa mea dintre lacrimi

lângă îngerii albi lunecând

pe aripi suave

în văzduhul curat albastru

fără inimă albastru fără inimă 

Fericirea castă

(din Patul metafizic, 2000)

Ce fericire să-l

descoperi pe Dumnezeu

în pântecul unei femei

acolo unde se naşte copilul

acolo unde arta absolută

nu mai are nici un sens

acolo unde toţi poeţii

ne naştem

şi toti oamenii trebuie să murim

dar ce fericire

să-l găseşti pe Dumnezeu

în pântecul unei femei 

Alţi scriitori:

Ion Negoiţescu, n. 1921- 6. Februarie 1993

Barbu Cioculescu, n. 1927

N. Prelipceanu, n. 1942

Eugen Schileru, m. 1968

I. Peltz, m. 1980

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

Luni,18 dec., depun dosarul la casa de pensii, plătesc alte angarale. Azi adoptarea raportului Tismăneanu, pentru condamnarea oficială a comunismului, Dej şi în aceeaşi măsură Ceauşescu, dar şi Iliescu, Walter Roman şi alţi politruci, dar şi cei din cultură, din publicistică: Vadim, Păunescu, Paler... La Parlament, ca la circ, iar ticălosul Văcăroiu nu a evacuat nici un scandalagiu...

Marţi 19 dec. Cumpăr bilete pentru Galaţi, depun o cerere de sponsorizare la Regia pădurii; a apărut episodul doi din Scene... la Oglinda literară. N. Georgescu îmi dă cartea lui de debut în proză, scrisă în 1973. Debutul meu a întîrziat pentru că eu dădeam o importanţă mai mare spectacolului lumii şi abia apoi am înţeles că mai important este ce se întîmplă în mine, în om ca atare. Lui Murgeanu îi apar în continuare episoade din Complexul culturii. După amiază mergem la sărbătorirea Anei Blandiana: Să ne cunoaştem scriitorii, pe ploaie şi vînt, bine că nu pe viscol, căci ar cam fi timpul...

Sala plină şi pe la jumătatea seratei mai apar cîţiva, însă tot liceeni, căci au fost mobilizate cîteva licee, înţeleg – elevi, mai ales eleve cu cîteva profesoare; altfel, în toată sala, doar cîţiva scriitori: Ilie Constantin, Marius Tupan, Petre Got şi N. Prelipceanu, care în continuare se face că nu mă vede, deşi nu am dat semne de supărare, dovadă că se simte cu musca pe căciulă. Îl cam aşteptăm pe Mircea Martin, apoi deschide Chifu soareaua, vorbesc pe rînd: Martin, Ion Pop, Dan C. Mihăilescu şi Marius Chivu, iar la urmă poeta. Primul încheind cu o frază de genul: avem poeţi mai buni ca AB, avem eseişti mai iscusiţi, avem prozatori mai puternici ca AB, însă niciunul nu înmănunchează toate aceste calităţi precum AB. Nici Ion Pop nu se lansează în mari elogii – şi în general nu s-a folosit termenul „elogiem pe AB”, clijeanul subliniind că există la AB ceva de Eminescu-Blaga şi din actuali, deci AB se ocupă de lucruri esenţiale. DCM evocă o adolescenţă teribilistă, plimbări prin cimitire, gesturi exagerate, „Oissive jeunesse... par delicatesse J’ai perdu ma vie...”, se refula în scris, grafoman, fiind bîlbîit şi neînstare să facă declaraţii de amor, dar într-o seară la radio, mare amator de teatru la microfon, dar şi de Beatles, Rolling Stones etc., deodată aude o recitare de AB, care îl calmează, terapeutic. Limpezirea tulburelii din acvariu... În anii 60 se scria de la brîu în sus, acum numai de la brîu în jos; Nora Iuga îşi desfigurează bătrîneţea scriind în acest fel, despre secreţii vaginale. Iată că Bogdan Alex. Stănescu, acum red. şef la Polirom, se întreabă cine o mai citeşte pe AB, el o reciteşte. Proiecte de trecut, proze puternice, curajoase, fiori negri pentru cenzură; de trei ani încearcă la MediaPro să-i determine să facă un film după Sertarul cu aplauze, un Mircea Daneliuc ar vrea să lucreze un astfel de film. Marius Chivu, şi el se miră că dintre colegii săi de generaţie niciunul nu vrea să ştie de poeţii premergători, el a prefaţat Poemele de la Humanitas. Lui Chifu, sub pseudonim, AB i-a dat încurajări la Poşta redacţiei. Apoi vorbeşte AB care ştie că prezenţa sa a deservit poezia sa. Dar nici asta nu o să mai continuie mult, zice, amar... E citită de cei care-i cumpără cărţile, nu? E citită şi tradusă în Italia, Portugalia, Spania, Israel. Ia premii internaţionale; s-a făcut un filmuleţ după o proză din Proiecte... E drept că nu a frecventat viaţa literară, restaurantul scriitorilor. A greşit cu activitatea civică, mai bine stătea în casă, să-şi scrie cărţile; ceea ce va şi face. Sigur, ea nu a mizat niciodată pe noutate ci pe latura de eternitate a poeziei. Cei de azi par să nu înţeleagă că nu poate fi vorba de vreun progres în poezie, în felul acesta noi am fi mai buni decît Shakespeare etc. Nu e vorba de noutate, ci de intensitatea trăirii. Etc. La rîndul ei, AB pare să nu înţeleagă că totul e zadarnic, nu numai cu poezia ei, ci cu toată literatura noastră şi cu noi în general. Aşa că nu se mai pune problema că poetul dăunează poeziei sale, ci doar problema că poezia face rău poetului, care nici măcar nu-şi trăieşte din plin viaţa... Vorbeşte îngrozitor de împiedicat, greu de urmărit – ceea ce şi spuneau în spatele meu pe trotuar cîteva eleve care fuseseră în sală. Citeşte însă foarte frumos cinci texte din noul volum. Vreo două rînduri de eleve se ridicaseră încă înainte ca AB să-şi înceapă vorbirea. La autografe, chiar nimeni, în schimb văd că nişte eleve ţin să se fotografieze în grup cu poeta. Romulus R. se îmbrăţişază cu o doamnă, veche cunoştinţă, schimbă adrese. Dar nici un autograf, aşa că nu mai scot cartea din taşcă. Îi dau Blandianei cele două CD-uri: Blaga şi Bacovia şi o felicit pentru minunata seară. Îmi mulţumeşte că am venit şi promite că se va uita la recitalurile Lidiei. Plec cu un gust foarte amar, lăsînd-o pe Elena Vlădăreanu cu poeta serii. Luna viitoare, în ciclul. Să ne cunoaștem scriitorii”, G. Bălăiţă.

Va urma

Fotografii: Grafică și sculptură de Constantin Popovici 

C. Popovici: Poetul George Bacovia

C. Popovici: Premoniție,II și Autoportret

C. Popovici: Văduva; Portretul sculptorului George Apostu

C. Popovici: Tentativă.

C. Popovici: Prometeu, proiect; Îngerul Negru.