consemnări, poezii, eseuri

joi, 30 aprilie 2015

Salutări din Atena ! Lidia Lazu - Floarea albă din Tolo

Lidia Lazu - Cântece în aer liber - 3 - Grecia / Peloponez - golful Argolida

Lidia Lazu - Cântece în aer liber - 3 - Grecia / Peloponez - golful Argolida. Aprilie

Scriitorul zilei : Matei Alexandrescu, n. 30 aprilie 1906- d. 5 noiembrie 1979

Târgoviştean la origine, fiu al unui şef de gară, termină liceul Enăchiţă Văcărescu din fosta capitală a Ţării Româneşti, apoi va urma Filologia din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1931 şi devenind unul dintre asistenţii lui Mihail Dragomirescu. În mod neaşteptat, continuă cu o carieră administrativă la Prefectură, apoi din 1942 la Ministerul Propagandei, epurat în 1946. Nevoit să-şi câştige existenţa din munca de contabil, revine în literatură după două decenii, supunându-se deci sinusoidei care i-a afectat pe toţi literaţii interbelici de dreapta.

Debutase cu poezii în 1926 şi îi apăruseră câteva volume de poezii, în maniera vremii, un lirism de plan secund, discret, miniatural, mizând pe arta cuvântului, inspirându-se din pictura naivă a iconarilor, din folklor, îndeosebi pe latura sa grotescă; dar se remarcase în lumea culturală prin recenziile şi foiletoanele sale în nenumărate reviste, prin articole polemice, cât şi prin dialoguri cu o seamă de scriitori ai epocii (şi cu supravieţuitorii Interbelicului), de la Camil Petrescu; Perpessicius, Dragomirescu, Cioculescu, Gib Mihăescu, Sebastian şi până la cei avangardişti: Saşa Pană, Ion Vinea, Ilarie Voronca, N. D. Cocea, Constantin Nisipeanu etc. Sunt chiar textele pe care le reia în revista Ramuri, la sugestia lui Şerban Cioculescu, adunându-le într-un volum de Confesiuni literare. Dialoguri, 1971. Ar fi vrut să afle în ce măsură opera se sprijine pe date din biografia autorilor intervievaţi. Va continua să scrie poezie, în deosebi sonete, o selecţie a acestora este volumul Donna Sixtina. O antologie a liricii sale este volumul Catarg, 1973.

Opera: În insula unde-nfloreau coralii, 1931; Leagăn de îngeri, 1935; Jocul cuvintelor, 1939; Vămile văzduhului, 1942; Donna Sixtina, 1970; Confesiuni literare. Dialoguri, I, 1971; Catarg, prefaţă de Ovidiu Papadima, Bucureşti, 1973.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Matei_Alexandrescu

http://agonia.ro/index.php/author/0035376/index.html

Alţi scriitori:

Passionaria Stoicescu, n. 1946

Pan Halippa, m. 1979

Poezia zilei

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

23 iunie, continuare: Vine Mircea, SGD trece la el, vine LIS, apoi Got şi imediat pică şi Caius, apoi şi Andru. Vorbim despre articolul din Gardianul, unde situaţia de la VR este prezentată în detaliu (datele furnizate de Mircea, unei ziariste prietenă, de faţă fiind şi eu, lîngă Casa Presei, unde ne văzusem întîmplător). LIS îl incită pe Caius să le-o zică în faţă. Iar la urmă LIS, Caius dar şi Adriana îl acuză pe Got că a mers cu pîra. Got repetă a zecea oară că n-a vorbit între patru ochi cu Manolescu, ci numai la şedinţele lor. A fost acolo, doar ca să dea telefoane în străinătate, lui Balotă, Nedelcovici, Melinescu, dar nu a obţinut nimic. Ceilalţi ricanează, că ei ar fi obţinut. Lis îi reproşază că l-a vorbit că nu are studii, că e incult, că l-a blamat cînd a luat premiul Uniunii... Adriana repetă că ştie de la Şarambei că Got duce vorba. Şi că Got vrea să fie el şef. Caius îi dă mîna la urmă şi Got vrea să i se ceară scuze. Penibil. Cînd rămînem numai noi, exclamă: Ce mizerie! Mare mizerie! Să-i fi spus în faţă: Dle Got, de ce nu recunoşti că ai mers în toate părţile cu fitile? Dar e mitoman, n-ar recunoaşte în veci. Se automistifică. N-ar recunoaşte că s-a declarat ostil venirii mele, căci Şarambei a discutat cu el de faţă fiind şi mi-a spus că nu voi putea să construiesc un număr. Şi ca dovadă i-aş spune celelalte puncte ale discuţiei dintre el şi Ş. Precum ştiu şi conţinutul discuţiei lui Ş. cu LIS, care mi-a fost favorabil. Avusese o încontrare cu Caius, precum că nu despre politicieni ar trebui să se scrie, ci despre deţinuţii politici, care au suferit şi nici azi nu şi-au primit drepturile. La care Caius: Eu am scris de mă dor mîinile, în tot acest timp. Tu ai scris vreun articol? De ce deţinuţii nu au deschis procese torţionarilor? La care eu strecor că Bujor Nedelcovici a scris despre întîlnirea lui cu torţionarul lui taică-său, ofiţer. Ce să mai spun despre modul fioros în care Got m-a primit cîndva la redacţie, cînd trecusem întîmplător. Este mitoman, ostil, ranchiunos, veninos, toţi colegii l-au acuzat, el nu a recunoscut şi nu a retractat nimic, ba a pretins să i se ceară scuze...

Va urma

Fotografii de ieri, IV