Un mare pictor român contemporan nouă: Matei Șerban Sandu 


Expoziție de pictură Matei Șerban Sanu, pe str. Puțu lui Zamfir, nr. 45-47, zona Piațeta Dorobanți.
Din EvZ.ro: În perioada 18 aprilie-30 aprilie, Galeria ArtXpert Fine Art Concept-Store din Capitală găzduieşte expoziţia „Exquisite Works”, ce întruneşte creaţii ale pictorului Matei Şerban Sandu.
La rubrica Fotografii, un grupaj de picturi ale maestrului!


Scriitorul zilei, Liviu Antonesei, n. 25 aprilie 1953

      
S-a născut într-un sat din apropierea Iaşului, oraş unde şi-a făcut toate studiile, inclusiv cele universitare, la secţia psihologie-sociologie. A fost psiholog, cercetător, apoi a început o carieră universitară în  1990 şi în 2005 a devenit profesor la universitatea ieşeană. Publicist încă din anii studenţiei,  a avut rubrici permanente, a condus reviste, acum revista Timpul din Iaşi. Mereu în linia întâi a publicisticii noastre de atitudine, de conştiinţă.

A scris poezie, eseuri culturale şi studii de specialitate în ştiinţa educaţiei.

Debut în volum în 1988, cu cartea de eseuri Semnele timpului

Opera:Pharmakon, poezii, 1989 ; Căutarea căutării, poezii, 1990; Jurnal din anii ciumei, 1987-1989; Încercări de sociologie spontana, eseuri,  1995; 1990; Vremea în schimbare, interviuri,, 1995; O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica,  1997; Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, 1999; Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, eseu,  2000.

Alţi scriitori:

Dumitru Alexandru, m. 1991

Valentin Deşliu, m. 1993

                          

Poezia zilei, Liviu  Antonesei

Odinioară şi acum. Romance

Unde sînt ochii aurii de-altădată

și pielea lenevoasă unde este ?

S-au petrecut încet spre niciodată

de parcă n-ar fi fost decît poveste.

De parcă n-ar fi fost decît poveste.

Si unde-i rotundul bucilor ei

Si peștera adîncă, fierbinte și clară,

în care lunecam printre scîntei,

atît de des atunci, odinioară ?

Atît de des atunci, odinioară.

N-a fost papirus si nici palimsest.

ci doar inceputul cel fara sfirsit

si eu ma-ntrebam ubi est, ubi est ?

pina ce viata ne-a despartit.

Pina ce viata ne-a despartit.

Ceea ce moartea nu putea sa faca

am reusit noi, niste nebuni,

si boala aceasta nicicind n-o sa treaca

cum s-au tot dus cohortele de huni.

Cum s-au tot dus cohortele de huni.

Unde sint ochii aurii de altadata

si pestera adinca, fierbinte si clara ?

S-au strecurat incet spre niciodata

si astazi nu mai e ce-a fost odinioara.

Si astazi nu mai e ce-a fost odinioara !

Dispariţia. Cîntec

Frig pe dinafara, pe dinauntru frig -

eu jupuitul dansez

in frigul lumii.

Ma prinzi ca-ntr-o gaoace protectoare -

ciudata simbioza

de spital.

Dar te-ai dus cum pleaca gnomii

pe-nghetatele ogoare.

Flacara nu se mai vede -

vagaunga-ntre picioare.

Si bobocul. Doar bobocul

de cristal, in amurg,

incet, se pierde.

O pogorîre spre Parnas

In camera-mi pustie se instaleaza zorii,

noaptea se sparge in franjuri purpurii -

testoasa doarme in camera vecina,

pe trotuare lucii danseaza trecatorii

si trupul imi ingheata din nu stiu ce pricina.

E o singuratate cum nu a fost vreodata -

imi tremura in suflet ca un vulcan in chinuri.

O usa se deschide aiurea dintre ziduri

si-o veche aratare ca-n vis mi se arata,

in timp ce fredoneaza masuri din alte lieduri.

Si eu nu sint aicea, si ea nu e acolo,

e o intervertire de timpuri si de locuri -

doar palide imagini, zvicniri ametitoare

din basmul Afroditei, din imnul lui Appolo,

din vremea-n care zeii se-amestecau in jocuri.

Dar zeii au murit si-s ingropati in munte -

si trupurile noastre s-au separat pe data.

In asprele sigilii, pe lunecoasa punte,

impachetate-n paturi, acum ni se arata.

Si-n valuri aruncate, nu s-or găsi vreodată.

Si-n valuri aruncate, nu s-or gâsi vreodată !

Alţi scriitori:

Dumitru Alexandru, m. 1991

Valentin Deşliu, m. 1993

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

13 iunie, continuare: Şi plec de la redacţie, foarte trist, umilit, nedreptăţit de această neşansă. Gîndindu-mă că aceşti oameni şi-au făcut-o cu mîna lor. Şi că de mult am simţit că se pregăteşte ceva. Chiar faptul că onor USR nu a participat la Centenarul VR. I-au lăsat să sărbătorească, să pună osul, dar aveau alte planuri. Cum le-am şi spus celor rămaşi după plecarea lui Caius: Listele sunt demult făcute. Să-i vedeţi aici pe Radu A. şi pe Al. E., care de luni şi luni bat pragul Uniunii, cerînd să li se dea o pîine. Dar şi pe alţi tinerei cu gură mare. Caius spusese: Andru a ieşit la pensie, Lazu e angajat de probă... lăsînd să se înţeleagă că şi Got n-ar avea de ce să se plîngă. Om la 69 de ani şi care poate cere pensionarea. Iar despre cineva din redacţie i s-a spus că nu ar avea studii superioare. Probabil referire la LIS. Le are Aldulescu? Le are Ecovoiu? Le avea Preda, Barbu, care au făcut legea în literatura română. Despre toate aceste obiecţii se va tăcea, jocurile lui Niki fiind făcute.

 Nu m-aş mira ca V. V. să fi făcut rost de bani buni şi să-i aducă pe noii redactori pe salarii mari, să plătească bine colaborările. Şi vor face astfel o revistă bună. Got: Nu crede că Manolescu e aşa de naiv să nu ştie că o revistă bună nu o poate face oricine. Eu: Asta se va vedea mult mai tîrziu, că au greşit, dacă vor fi greşit! Dar pînă atunci aceşti șefi care dispun discreţionar de Uniune îşi aduc oamenii lor. Căci e clar că amicul C. nu face parte din gaşca lui Niki.

 Ajung acasă, supărat, indispus: Tare tuflit. Îi spun Lidiei, care şi ea regretă acest fiasco, ne gîndim şi la acei bani în plus, dar şi la prestigiul de a fi redactor la VR, ratat fără veste. Nu m-am aşteptat să mă afecteze atît de mult. Nici să simt o ruşine greu de reprimat, chit că nu sunt direct vizat. O să-mi dea salariu pe o lună, în cel mai rău caz doar pe jumătate de lună. Ce bine că nu am bătut toba, să fi anunţat pe toată lumea că sunt mare şi tare la VR! Am evitat prin asta scene penibile şi zîmbete condescendente. Cîtorva, totuşi, le spusesem. Cel mai mult s-a bucurat Radu Voinescu. Şi Mara Magda Maftei, desigur. O să-i spun lui Ion Murgeanu şi o să ne gîndim că o bună şansă de publicare s-a pierdut, pentru amîndoi. Dar cîte n-am pierdut într-o viaţă fără strălucire! Iar foarte curînd nu o să se mai ştie nimic despre prima mea şedinţă de număr la reputata revistă, care a fost şi ultima mea participare.

Va urma

Cărțile prietenilor mei

Picturi de Matei Șerban Sandu:
 Vedeți mai mult: https://www.google.ro/search?q=matei+serban+sandu+pictor&rlz=1C1ASUC_enRO597RO597&espv=2&biw=1280&bih=933&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=l0Y7VcDMJpHPaMmfgYgO&ved=0CC0Q7Ak#imgrc=5NXy_ap1UAbtWM%253A%3BLDGJWbiUneyBEM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.urban.ro%252Fdata%252FImage%252Fimage%252F20%252Fmatei-serban.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.urban.ro%252Flifestyle%252Fartxpert-bucuresti-prezinta-matei-serban-exquisite-works%3B1107%3B1198