Salutări din minunata Elada!
Scriitorul zilei, Gh. Tomozei, n. 29 aprilie 1936 - d. 31 martie 1997
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
16 iunie, continuare: Şi mai vorbesc cu Abăluţă şi cu Gabriel Stănescu, care lansează o carte de poezii a nu-ştiu-cui şi ar vrea să publice la Vinea. Îi dau Creţan, alta cu autograf Marei, poate scrie despre carte, iar lui Macovei cu împrumut albumul cu Pietre. George Chirilă îmi cere o povestire pentru copii, face o antologie şcolară. Să-l cred? Şi plec în grabă, căci se făcuse aproape ora 17...
Ion Lazu: Sonete... altfel, 2
Fotografii... de ieri, în Atena, 2
Acropole Lidia Lazu 2 - YouTube
www.youtube.com/watch?v=2lvOq6KE0DA
S-a născut la Bucureşti, dar familia era din Muscel, aşa că a făcut şcoala primară şi liceul la Târgovişte. La Şcoala de Literatură este coleg cu Nicolae Labiş, pe care îl va evoca şi despre care va scrie câteva cărţi, încercând să descifreze misterul morţii poetului de la Mălini. Va fi preocupat şi de copilăria lui Eminescu, dar şi de viaţa lui Mihai Viteazul, de exemplu.
A fost redactor la Gazeta literară, la Luceafărul şi la alte reviste, printre care Argeş, în noua ei formulă din 1965, în echipă cu Florin Mugur, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu. A debutat în 1953 cu poezii, a colaborat fără întrerupere la multe reviste literare şi a publicat un număr impresionant de cărţi de poezie, de eseuri, de literatură pentru copii şi de memorialistică, plus câteva antologii din propria lirică, o antologie a sonetului şi traduceri din poezia universală. O listă a cărţilor sale este prea lungă şi riscă să fie incompletă.
Opera, selectiv: Pasărea albastră (1957); Steaua polară (1960); Lacul codrilor, albastru (1961); Vârsta alintului (1963); Fântâna culorilor (1964); Noaptea de echinox (1964); Poezii (1966); Patruzeci şi şase de poezii de dragoste (1967); Altair (1967); Cântece de toamnă mică (1967); Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967; Filigran, proze jurnalistice (1968); Suav anapoda (1969); Dincolo de crizanteme (1969); Poezii de dragoste (1970); Toamnă cu iepuri (1970); Târgovişte. monografie lirică (1971);
Poezia zilei: George Astaloş, m. 27 aprilie 2014
peşti nupţiali
din Aqua mater (1984)
miriadele de peşti nupţiali
care inundau apele
de cântec şi de adoraţii liturgice
erai tu
atrăgându-mă necontenit
în torentul ameţitor
al perpetuării
privirea ta
complice ingenuu
îmi îmblânzea înotul
într-un sublim efort
de transparenţă
neştiutor de iubire
şi încă departe
mă îndreptam cu sfială
spre un spaţiu de joc
voluptuos de vârtejuri
hipocampi fabuloşi
înhămaţi la mici care de luptă
visau bătălii uriaşe
se vorbea despre iniţiere
şi drespre o grandioasă sărbătoare
a trupului
fulgere subţiri
îmi săgetau carnea
cuprinsă de o dulce nesiguranţă
şi mă apropiam nerăbdător
de triunghiul tău
cu peşti incandescenţi
însemn armorial şi fântână
a unui pântec răscolit demonic
de copleşitoarea violenţă .
peluze de solzi
din Aqua mater (1984)
care inundau apele
de cântec şi de adoraţii liturgice
erai tu
atrăgându-mă necontenit
în torentul ameţitor
al perpetuării
privirea ta
complice ingenuu
îmi îmblânzea înotul
într-un sublim efort
de transparenţă
neştiutor de iubire
şi încă departe
mă îndreptam cu sfială
spre un spaţiu de joc
voluptuos de vârtejuri
hipocampi fabuloşi
înhămaţi la mici care de luptă
visau bătălii uriaşe
se vorbea despre iniţiere
şi drespre o grandioasă sărbătoare
a trupului
fulgere subţiri
îmi săgetau carnea
cuprinsă de o dulce nesiguranţă
şi mă apropiam nerăbdător
de triunghiul tău
cu peşti incandescenţi
însemn armorial şi fântână
a unui pântec răscolit demonic
de copleşitoarea violenţă .
peluze de solzi
din Aqua mater (1984)
tu
apariţie surprinzătoare
de solstiţiu
nici răsărit sângeriu
nici apus tremurând
doar un lanţ de vectori
de mărimi cardinale
izbucnind într-un câmp
de revoltă
nici melci nisipoşi
nici cochilii deschise
doar pântec promis
răscolit de dorinţe
ezitând între flux şi reflux
aici
în mai mult ca eternul acvatic
te aştept răstignit
pe imense
peluze de solzi.
cu ce sevă
din Ecuaţia tăcerii (1998)
apariţie surprinzătoare
de solstiţiu
nici răsărit sângeriu
nici apus tremurând
doar un lanţ de vectori
de mărimi cardinale
izbucnind într-un câmp
de revoltă
nici melci nisipoşi
nici cochilii deschise
doar pântec promis
răscolit de dorinţe
ezitând între flux şi reflux
aici
în mai mult ca eternul acvatic
te aştept răstignit
pe imense
peluze de solzi.
cu ce sevă
din Ecuaţia tăcerii (1998)
cu ce sevă
sau cu ce lumină
mi se-adapă privirea
ce ecou pierdut
îmi dospeşte în linişte
ce resort nevăzut
îmi animă mişcarea
şi ce forţă malignă
îmi despoaie cuvintele
de sens
sau cu ce lumină
mi se-adapă privirea
ce ecou pierdut
îmi dospeşte în linişte
ce resort nevăzut
îmi animă mişcarea
şi ce forţă malignă
îmi despoaie cuvintele
de sens
Ion Lazu: Poezia însă
Lui George Astaloş
Aşa cum nu poţi muta pe cer norul
Uşorul
Decât intrând în casă, trăgând storul
Aşa cum nu poţi schimba direcţia vântului
Decât rotindu-te cu ochii închişi
Aşa cum nu poţi face din noapte zi
Decât turnând catran
La rădăcina Timpului
Aşa cum nu poţi face din viaţa ta
Măcar un rând coerent –
Poţi însă muta muntele
Poţi întoarce râul din cale
Poţi smulge copacul şi să
Pleci cu el la spinare
1984
1984
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
16 iunie, continuare: Şi mai vorbesc cu Abăluţă şi cu Gabriel Stănescu, care lansează o carte de poezii a nu-ştiu-cui şi ar vrea să publice la Vinea. Îi dau Creţan, alta cu autograf Marei, poate scrie despre carte, iar lui Macovei cu împrumut albumul cu Pietre. George Chirilă îmi cere o povestire pentru copii, face o antologie şcolară. Să-l cred? Şi plec în grabă, căci se făcuse aproape ora 17...
Pe alee, Iordan Datcu, îndatoritor, urban, împreună cu Stan Velea, autorul Literaturii poloneze, un domn înalt, nu atît de în vîrstă precum aş fi
crezut. Îi spusesem Marei despre fiasco-ul de la VR şi pare foarte afectată. Nu
a citit Ruptura, i-am promis să i-o
dau, dar de fapt nu o mai am nici eu...
Seara tîrziu telefon de la Mariana Lungu, foarte
emoţionată de vizita în Italia, îmi povesteşte cu mare bucurie impresii de
neuitat din Veneţia, Bolonia, Torino, Florenţa, Siena, Roma şi Napoli-Capri...
Încîntată la culme de cele 13 zile pline de frumuseţi. Cu Puia, neobosite să
vadă tot, inclusiv peştera Postoina. Grup elevat, n-au stat la nici o graniţă.
Iar eu nu am scris încă nimic despre cele 12 zile ale
noastre în Italia, poate nici n-am să mai scriu, a cam trecut timpul
impresiilor proaspete. Ce-am văzut? Colle Alto, Siena, Florenţa, Pisa, San
Giminiano, Voltera, Certaldo, Monterigione, la care se adaugă cele două zile ca
leii la Roma. Pentru Lidia, o mare încîntare şi dorinţa de a reveni în Toscana.
Poate data viitoare vedem Veneţia, vedem Assisi, Ravena, Rimini etc, deşi e
prea frumoasă Toscana însăşi, acest rai pe pămînt, cu cipreşi, măslini şi cedri
– şi cu paradisiacele ei dulci coline, fiecare dintre ele cu cîţiva pini sau
cedri şi în vârf cu vreo fermă, vreun castel, vreo mînăstire, încît i-am şoptit Lidiei:
Prima colină pe care o zărim neocupată, o cumpărăm imediat, pînă să se prindă
italienii – şi ne construim acolo un castel!
Va urma
Nesomn
Nu poți dormi,
în draci îți chinui patul,
Te perpelești pe
jar până la ziuă
Și-nvârți idei
cum cergile în piuă,
La moara cea de
apă, unde-i vadul…
Măcar de-ai
înțelege ce-ți cășună,
Ce-ți prisosește
și ce-ți e de lipsă,
De ce parșiva
fire ți-e-n eclipsă,
Ce-i cu nesomnul?
Unde-i rima bună?…
Împins și tras
de ispitiri contrarii,
Te-ncearcă
tusea, junghiul și urâtul.
Să-ți aperi
boașele, să-ți aperi gâtul?
Dușmani ți-s
manii, și protivnici larii.
Ai vrea cu Muza -
”n codru, la izvorul”…?
Mai pune-ți
pofta-n cui! S-a tras zăvorul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu