miercuri, 22 aprilie 2015

Scriitorul zilei: Ion Ghica, n. 12 august 1816- d. 22 aprilie 1897
    
Fiu al logofătului Dimitrie Ghica, dintr-o veche familie care a dat nu mai puţin de 9 domnitori, în Muntenia şi în Moldova, şi-a început şcoala în greceşte, a continuat cu Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu, apoi cu franceza la colegiul Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Gr. Alexandrescu şi Nicolae Bălcescu, după care şi-a făcut studiile de inginerie şi matematică la Paris, 1837-1840 (unde a cunoscut pe Ch. Fourier dar şi pe revoluţionarii francezi), revenind în ţară ca lector de matematică. În 1844 înfiinţează împreună cu Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu revista Propăşirea. În 1848 participă la conspiraţia care viza unirea celor două Principate sub domnitorul Mihail Sturdza. Reactivează, împreună cu Nicolae Bălcescu şi Cristian Tell societatea Frăţia, de tip masonic. Guvernul provizoriu îl trimite în 1848 ca reprezentant la Istambul, unde rămâne ca exilat. Numit guvernator al insulei Samos, 1853-1859, lichidează pirateria din insulă şi va primi titlul de prinţ de Samos.  Revine în ţară şi va fi de două ori prim-ministru: sub Al. Ioan Cuza, fostul prieten de la Paris, acuzat de autoritarism, la înlăturarea căruia va contribui - şi de seamenea sub Carol I.  De mai multe ori ministru. Din 1881 până în 1889 va fi ambasador la Londra. Academician, va fi preşedintele Academiei în patru rînduri. Moare la 81 de ani, la moşia sa din Ghergani.
S-a făcut cunoscut prin scrierile sale de specialitate: matematică, inginerie, economie, comerţ - este primul om politic care a militat pentru industrie şi pentru comerţ - dar cunoscut mai ales prin Scrisori către Vasile Alecsandri, şi Din vremea lui Caragea, adevărate monumente de limbă românească şi totodată scrieri memorialistice neegalate în literatura noastră, dând seama despre starea socială-economică-politică din primele decenii ale secolului XIX. Impact  determinant în literatură, a influenţat pe scriitori şi nu numai. Pe Mircea Cărtărescu în Levantul. Iar Dana Dumitriu i-a dedicat un roman în trei volume: Prinţul Ghica.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ghica
 http://www.adevarul.ro/cultura/Printul_Ghica_0_392361131.html



Basarab Nicolescu, n. 23 aprilie 1942, Ploieşti, matematician şi filosof al culturii 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarab_Nicolescu


NOTĂ: Cezar Ivănescu, un mare poet, a cărui valoare va creşte în timp. Şi un om nu lesne de înţeles, admirat de câţiva, duşmănit de cei fără har. Pe 24 aprilie vom sta înlăcrimaţi la cea de a șaptea comemorare a nedreptei lui dispariţii. Ion Lazu

      
Alţi scriitori:
Ion Cristofor, n. 1952
Virgil Birou, m. 1968
George Ciprian, m. 1968
Mircea Eliade, m. 1986

                
Poezia zilei, Veronica Micle, n. 1850

De ce-ţi mai numeri anii

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân, 
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţa ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat, 
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea`n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!
 






Lansarea unui volum bilingv al poetei Victoria Milescu: Cenușa verii / Les cendres de l*ete


La Librăria Sadoveanu, sala arhiplină, mari maeștri care au stat pe scări, alții/altele chiar în picioare.  Doamna directoare Munteanu face oficiile de gazdă, protocolară, acum ca și cu 5 decenii în urmă... În prezența editorului poet Vasile Poenaru, de la eLiteratura, dimpreună cu fetița dumisale. Vorbesc pe rând: Nicolae Georgescu, atenționându-ne că nu este vorba despre o antologie translată în franceză, ci despre poezii scrise parcă anume spre a putea fi traduse în franceză, și nu oricum, ci pentru un dialog cultural viu între cele două limbi surori, la un nivel intelectual de mare elevație. Poemele sunt structurate în distihuri, cu  o șlefuire specială, se ajunge la sintagme ce se pot repeta, cu ceva din stilul lui Cezar Ivănescu.
Paula Romanescu, a contribuit la strunjirea traducerilor. O carte nouă este ca ieșirea unei domnișoare la primul ei bal, totul trebuie să fie impecabil, pur, unic, emoționant... Movul de pe copertă poate fi considerat drept un doliu frumos, dar amintind și de cenușa unei arderi. Fata de pe copertă este un tabloul Absența face inima mai duioasă. O carte de poeme despre iubire, sentiment care nu stă pe loc, ci arde, iubirea arde sau nu e deloc. Să-i dăm cenușii șansa să cânte, mereu altfel. Unele texte oferă posibilitatea de a fi lecturate, abordate în două sau mai multe variante de interpretare, după sufletul și imaginația cititorului... Poemul Ne vom vedea; poemul El a plecat... Cenușa care cântă nu e ceva blagian? 
Actrița Doina Ghițescu ne citește, în consens cu autoarea, nu mai puțin de 5 poeme care încep cu versurile: Se va găsi cineva să te ajute; Dimineața de azi e confuză; Întrebări; Ce bine că plouă; iar în franceză  Un lis et une rose...
Dorel Vidrașcu: ne citește două prea-iscusite epigrame. Muzicianul George Enache vine cu două melodii, una englezească, ni s-a părut a fi vorba de motivul muzical din filmul Romeo și Julieta și o sârbă de-a noastră.  Însă cumva fără strălucirea pe care i-o știam artistului. Lucian Gruia, care a comentat mai toate volumele de poezii ale Victoriei Milescu, constată cu acest prilej o clasicizare a stilului; distinsese patru direcții în care s-a exersat autoarea: mitul lui Pigmalion,  tendința ascensională; motivul acvatic, al repetatelor ploi; arderea din iubire și cenușa verii. În fond cele patru tendințe corespund celor patru elemente ale alchimiștilor: apa, aerul, focul și pământul. cu care se dorea transformarea bronzului în aur! Autoarea a renunțat la excrescențele imagistice, la metaforă chiar, acum avem parabole, avem esențele spirituale. Geo Călugăru percepe vârful de carieră al poetei, din nou clasicizarea. Din sală, Ion C. Ștefan, spre a citi în întregime poemul despre Singurătate, gustat de ascultători.
La final, Victoria Milescu face calde mărturisiri, amintește legătura de suflet cu ambianța librăriei Sadoveanu, unde și-a lansat prima carte, cu sprijinul aceluiași critic Nicolae Georgescu. A scris aceste poeme altfel gândite, i le-a trimis lui Ion Roșioru, care le treducea în franceză și de la un plic la altul s-a întregit această carte.  S-a predat fără rest poeziei, nu are viață particulară. S-a nevoit să-i apară traduceri în diferite limbi europene... A participat la două cenacluri: Cenaclul de luni și cenaclul Numele poetului, al lui Cezar Ivănescu. Pentru care a și optat și unde a citit de câteva ori... Publicistic, a debutat în revista Luceafărul, sub bagheta lui N.D. Fruntelată, aflat în sală, căruia i se face o reverență. Și, după obicei, VM numește pe mulți dinpre participanții la soarea: prieteni poeți, critici, editori, colegi de redacție etc. Felicitări, tratații, autografe. Totul fotografiat, filmat, înregistrat la centimă. Pentru o istorie a literaturii în desfășurare...