miercuri, 15 aprilie 2015

Lidia Lazu - Cântece în aer liber: Acropole 3
https://youtu.be/nuYJmrnJu_k



Scriitorul zilei: Raluca Anta Buzinschi, , n. 15 aprilie 1964 - d. 13 iunie 1983
 Imagini pentru raluca anta buzinschi imagini 
Fiică a scriitorului Corneliu Buzinschi şi a redactorei Florica Buzinschi, viitoarea poetă s-a născut la Bacău, însă după doar 3 ani familia s-a mutat la Bucureşti. A făcut liceul la Sf. Sava şi la Gh. Şincai. La numai 19 ani, adolescenta a pornit în Marea călătorie. Un zbor invers, sinucigaş...
Nu publicase nimic, însă şi-a compus cu maximă exigenţă poemele, editate postum, în două volume: Versuri pentru aer, ediţie prefaţată de Nicolae Manolescu. Despre poetă au referit: Eugen Simion, Gh. Grigurcu, Cezar Ivănescu, Constantin Crişan, George Anca, Al. Protopopescu, Vlad Sorianu, Theodor Rogin, Florentin Popescu - exegeţi care au îngrijit noi ediţii ale poeziei sale, plină de frumoase intuiţii, de inspiraţie şi de presimţiri tragice. "De-aceea două aripi îmi sunt de-ajuns..." Aripi icariene?...



Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale:
9 august 07, joi. Ies din metrou la Unirii şi merg la Apolodor 13-15. Norocul meu că la scara A intrau-ieşeau nişte muncitori care tot cărau nişte instalaţii la nu-ştiu ce etaj. Consult cutiile de scrisori, căutând numele Buzinschi, Serebreanu etc. Îmi notez şi o iau pe scări în sus. Trec pe la V.B., incoerent, încă de la această oră, aşa că renunţ. De la soţia lui aflu de Cristina Petrescu, n. 18 dec. 1926, m. 26 oct.2005. Sun la Buzinschi, nu răspunde, dar simt că a venit cineva la uşă; bat din nou, sun, întreabă cine sunt şi de unde vin; mi se deschide. Dl I.L? a auzit (probabil în legătură cu plăcile memoriale?), dar, continuă doamna, nu semăn cu felul de a scrie (?!), ci sunt un bărbat prezentabil, frumos. Ca să evit complicaţiile, spun: Da, am scris o povestire intitulată Un bărbat urât. Mă invită înăuntru, îmi spune că a vrut să mă caute la Uniune, dar e timidă. Zic: Nu sunt de găsit la Uniune, nefiind angajatul lor... Reiese că V.B. a sfătuit-o să nu mă caute: ce rost are? Ba da, zic. Ştiu ce impact a avut poezia Antei. Iar cu Corneliu B. ne-am cunoscut destul de bine, în prezenţa lui Pan Izverna. Da, a îngrijit-o pe Anta în repetate rânduri. Vine des pe-aici, la cumnata lui Irina Mavrodin. Îmi spune datele pentru cei doi, le notez, sună cineva la uşă, e o profesoară, prietenă. Continuăm să vorbim, îmi oferă o carte-antologie din poezia Antei, cu autograf. Apoi aveam să observ că scrisul mamei seamănă cu al poetei. Soţia lui Buzinschi e şi ea bucovineană. Iar CB a fost conceput şi s-a născut în Regat. Pe la USR nu prea vine, i-a spus secretara AS să vină şi să facă cerere de ajutor. O îndemn să meargă, e un drept de-al urmaşilor, bani sunt, ca de altfel şi pentru plăci memoriale, trebuie fructificaţi, altfel se duc pe diverse fleacuri.
Urc la  Serebreanu, despre al cărui apartament aflu că a ajuns la nişte rude din Basarabia. Bat, acolo o pereche de tineri care nu au auzit de scriitor, ei stau aici în gazdă de trei luni. N-ar trebui puse nişte indicatoare?, întreabă tânărul.  Bat alături, la Nicorovici, vine cineva la uşă: Cine e? De la Uniunea Scriitorilor... Plecaţi! Nu ne interesează! Bat alături, nu ştie nimic despre situaţia de la V.  Nicorovici.  Deci într-un bloc numai de scriitori, colocatari care se ignoră reciproc, dacă nu şi mai rău de-atât...


Poezia zilei, Raluca Anta Buzinschi, 

Tărâmul acesta există

 Pasăre, mare pasăre
ai muşcat din mine
pâinea zborului tău - Poezie.
Cine va crede, cine
că până acolo
nu e drum şi nici sunet
lumină şi îngeri.
Taina moare cu cel care vine
şi nu se pot lăsa testamente.
Tărâmul acesta
nu este în hărţi şi busole
martor - Cuvântul
semn rămânând pentru voi că există.

Posteritate

Judecător şi critic mi-am fost de când mă ştiu
Şi de m-a ars Lumina, ea Ochiul mi-a deschis.
Riscându-i două aripi acestui gând al meu
În taină, i-am pus lacăt, ascunsă-n cercul mut
Cum a închis Gioconda nedezlegatul zâmbet,
Rostirea-mi poezie e arderea de tot.
Şi-am rîs de uniforme şi îngerii de lut
Vorbind în gura mare de Moarte şi de Rut
Nevoia de oglindă eu n-am avut nicicînd.
Teamă nu-mi e de moarte, mai teamă mi-e de Somn
De-aceea două aripi îmi sunt de-ajuns şi-un gînd.


Anta
de Emil Oanţă

Există o punte între
Adolescentul târziu şi bărbatul precoce
Între vis şi trezire,
Între plăcere-durere, castitate-dezmăţ...
Între speranţa că Ea există,
Şi resemnarea că Ea demult a plecat...
Între versuri pentru aer şi manualul de supravieţuire...
Steaua ce-a dăruit lumina
Din care puntea a fost creată
Se cheamă, simplu,
Anta.


Alţi scriitori:
Modest Morariu, m. 1988
Petru Creţia, n. 21 ianuarie 1927 - d. 15 aprilie 1997
Nina Cassian, m. 2014




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006 
 9 iunie. O dezamăgire.  La Sediul ASB îl caut pe H. G. şi cînd se eliberează de la primitul cotizaţiilor, căci secretara absentează, vine în redacţia VR, felicitîndu-mă formal. Îl întreb de situaţia dosarului Lidiei şi spune că mahării de la Uniune nu vor noi intrări, mai ales la poezie. Să mai scoată Lidia încă un volum – de parcă trei nu ar fi edificatoare, de parcă al patrulea ar putea schimba esenţial situaţia. Eu: Dar Lidia are recomandări cu deosebire bune, despre ea au scris Gîrbea, Astaloş, Florin Mihăilescu, Radu Voinescu, Mircea Ciobanu, Gh. Grigurcu, Ion Murgeanu. El: Da, astea sunt nume. Şi nu mulţi au scos 3 cărţi la Vinea, zic. De aici HG, schimbînd tonul discuţiei, deschide un atac foarte dur, neaşteptat, chiar veninos împotriva editurii şi mai ales a lui Tzone, pe care după spusa lui, toţi îl evită: s-a făcut foarte nesuferit, tot timpul se plînge etc. Şi a făcut imensa greşeală de a scoate Manualul de literatură, acel cărţoi… Şi nu difuzează cărţile autorilor, toţi îi reproşează, toţi îl acuză, îl reclamă. Eu, auzind aceste mai vechi şi nedrepte acuze, încerc să-l apăr pe Nicu: cărţile scoase la Vinea se află în multe librării din Capitală, are rafturi şi la librării din provincie, editura participă la absolut toate tîrgurile, ceea ce nu-şi permit multe edituri; Ţone poartă cărţile nou apărute peste tot prin ţară, de curând a fost la Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Bistriţa, Bacău, Buzău, Giurgiu, Călăraşi, Botoşani; cunosc situaţia pentru că l-am însoţit… Pare a nu lua în seamă argumentele, oricît de temeinice, ci doar ce vrea el, la modul discreţionar.
Sunt mirat, îl crezusem un ins echilibrat, rezonabil, oricum corect în judecarea faptelor, a evidenţelor. Că nici cărţile lui nu sunt difuzate, că mulţi studenţi sau doctoranzi s-au plîns că nu-i găsesc cărţile de teatru şi a trebuit să le dea el exemplare. Oare HG nu-şi dă seama că unii fac astfel de afirmaţii din politeţe: nu te-am citit pentru că nu ţi-am găsit cartea, alţii din ticăloşie, alții din dorinţa de a-i face rău lui Tzone, duşmanul lor – pe linia atacurilor lui K.? Că în fine, alţii, pehlivani sadea, încearcă să-l mistifice, ca orice moftangiu, şi să obţină de la autor o carte pe care nu au bani să o cumpere sau nu au bunăvoinţă să o caute prin oraş?
Îi spun de-a dreptul: Dle HG, numai eu ştiu cîte pachete am cărat cu dna Tzone la poştă şi toată trimiterea ne-a fost returnată după un an. Chiar vreţi să vă arăt odată procesele verbale cu ce am trimis şi cu ce am primit înapoi, fără vreo vînzare?! Nu ştiţi că literatura română nu se caută? Nu se vînd nici la lansări decît 2-3 exemplare…Şi îmi vine să-i dau exemplul lansării lui Uricaru, la Rotonda MLR, cu romanul Supunerea, din care nu s-a vîndut decît un exemplar. (De fapt un exemplar dat de autor operatorului TV care filmase...) Eu fiind martor ocular al acestui bluf...

Va urma




Fotografii...mărul în floare...