Lidia Lazu: Bacovia, Amurg violet...

https://youtu.be/poBpN8oapvE




Scriitorul zilei: Ștefan Augustin Doinaș, , n. 26 aprilie 1922 - d.25 mai 2002

   

S-a născut  în com. Sântana, jud. Arad, într-o familie de ţărani înstăriţi (numele la naştere Ştefan Popa). A urmat şcoala primară în satul natal, apoi liceul Moise Nicoară din Arad, iar în 1944 a mers la Universitatea clujeană, (strămutată la Sibiu după cedarea Ardealului de Nord), înscriindu-se la Medicină, dar frecventând în paralel Literele şi Filosofia, unde se transferă în 1948, avându-i ca profesori pe Lucian Blaga, Liviu Rusu şi D.D. Roşca. Participă la şedinţele Cercului literar, împreună cu Ion Negoiţescu, Radu Stanca, I.D. Sârbu, Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Radu Enescu, Eugen Todoran şi alţii. În 1948, absolvind facultatea, revine în satul natal ca profesor, apoi în alte localităţi arădene, vreme de 7 ani. Din 1955 se mută la Bucureşti, dedicându-se scrisului. A fost redactor la revista Teatru, la Lumea, la Secolul XX, unde a devenit redactor-şef, apoi director, în 1992. În acelaşi an devine academician.

Îndrăgise poezia încă din liceu, citind lirica românească dar şi franceză. În vremea profesoratului, scrie o piesă de teatru şi un ciclu de poeme: Sonete mâniei.

A fost arestat în 3 februarie 1957, pentru "omisiune de denunţ" (nu-l denunţase pe Marcel Petrişor care vorbea despre situaţia din Ungaria...), făcând un an de detenţie.  Primul volum de poezii Alfabet poetic, din 1947, deşi premiat, nu a mai fost difuzat. Re-debutează abia în 1964 şi treptat devine unul dintre cei mai apreciaţi poeţi, eseişti şi traducători (din Holderlin, Malarme, Valery dar şi din lirici germani, inclusiv o nouă traducere a lui Faust de Goethe, după cea realizată de Lucian Blaga (1956)

Opera poetică: Cartea mareelor, 1964; Omul cu compasul, 1966; Seminţia lui Laokoon, 1966; Ipostaze, 1967; Alter ego, 1970; Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus,1974; Anotimpul discret, 1975; Hesperia, 1979, Poeme, 1983; Vânătoare cu şoim, 1985; Interiorul unui poem, 1990; Arie şi ecou, 1991; Lamentaţii, 1993; Aventurile lui Proteu, 1995; Alexandru refuzind apa.

Critică literară, eseuri: Lampa lui Diogene, 1970; Poezie şi modă poetică, 1972; Orfeu şi tentaţia realului,  1974; Lectura poeziei,  1980; Măştile adevărului poetic, 1992; Poeţi români, 1999.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Augustin_Doina%C8%99

 http://www.revista22.ro/in-memoriam--stefan-augustin-doinas-108.html

 http://www.humanitas.ro/stefan-augustin-doinas

Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale:

4 aprilie 2007: (...)  Ies de la familia Nicolae Ioana, cobor aleea Patriarhiei, traversez Piaţa Unirii şi iată-mă la Piaţa de Flori, căutând adresa lui  Şt. Aug. Doinaş, pe bd. 1848, apoi prin spatele clădirii, loc unde cândva am dat peste poet, umblând la maşina personală. Un salut stânjenit. Nu cred să fi vorbit vreodată cu autorul Mistreţului cu colţi de argint, mereu abstras, ca într-o mantie protectoare. (După evenimente, lucrurile s-au schimbat cât de cât, vorba poetului "însă foarte puţin". Ne vedeam la acţiunile Alianţei Civice. Cândva, i-am smuls un autograf...). Dar în stradelă nu sunt intrări la bloc, cum sperasem, problema gravă fiind că faţada imobilului este improprie pentru fixarea unei plăci, arhiplină de firme, de.... Revin la bulevard, încerc să găsesc un loc unde ar încăpea o placă de marmoră 40/60 cm, însă intrarea este supraîncărcată cu firme: turism, schimb valutar etc, nu e loc pentru placa memorială. Ce-i de făcut? 

(P.S.: Am convenit cu asociaţia de proprietari din imobilul unde a locuit poetul că placa memorială poate fi făcută, căci se vor îngriji de fixarea ei; le-am predat placa memorială la începutul lui decembrie 2007, dar nici până astăzi nu au fixat-o...)

Alţi scriitori:

Al. Husar, n. 1920

Vasile Voiculescu, m. 1963

Poezia zilei, Ştefan Augustin Doinaş

Mistreţul cu colţi de argint                

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea

prin inimă neagră de codru trecea.

Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,

cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse

mistreţul cu colţi de argint, fioros,

ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse

copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,

mistreţul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,

ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte

privea printre arbori atent la culori,

lăsând în culcuş căprioara cuminte

şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:

- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn

mistreţul cu colţi de argint, nu departe:

veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,

zicea servitorul privindu-l isteţ.

Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...

Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:

- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,

mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:

veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,

zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.

Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...

Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:

- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc

mistreţul cu colţi de argint, din poveste:

veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,

zicea servitorul râzând cu dispreţ.

Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...

Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii

cum stă în amurg, la izvor aplecat,

veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii

îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,

oprind vânătoarea mistreţului meu?

Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?

Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,

chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.

Ascultă cum latră copoii gonindu-l...

Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.

Să suni până mor, către cerul senin...

Atunci asfinţi după creste luna

şi cornul sună, însă foarte puţin.

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

Joi 16 iunie. Ieri, la insistenţele lui Ţone, care ca de obicei scoate cărţile în ultima clipă sau şi mai tîrziu de ultima clipă, îi sar din nou în ajutor. Am fost la Tîrg pentru lansări: la ora 13 lansarea C. Creţan, a patra sa carte, au vorbit Mihai Gălăţanu şi N. Macovei, la 14 lansare Vasile Petre Fati şi Paul Aretzu, a vorbit Marian Drăghici şi la 15 lansare Aurelian Titu Dumitrescu şi Viorel Dianu, au vorbit la primul preot Nicolae Constantin, Nicolae Macovei şi Ciprian Chirvasiu, care i-a fost redactor nu numai la aceste 2 volume de Antume, cuprinzînd tot ce a scris înainte de 89, ci la încă 26 de cărţi, ceea ce mi se pare enorm... Şi autorul, care a amintit de cele 3 căderi nervoase ale sale; iar la Dianu: Mara Magda Maftei, Radu Voinescu şi eu însumi. La urmă Miltiade Nenoiu mi-a spus: Nici nu ştii ce frumos îţi şade cînd vorbeşti! La lansarea lui Creţan s-au vîndut cîteva cărţi, la a lui Fati am avut surpriza să vină de la Constanţa soţia, fiica Bogdana şi vreo trei verişoare elegante. Paul Aretzu este un domn foarte distins şi delicat, o plăcere să-i fii în preajmă. Marian D. mi-a cerut scuze pentru că fusese cam nervos. Zic: Toţi autorii sunt nervoşi şi îl boscorodesc pe Ţone, însă fără el ce-ar face? Cum să fie la stand, la lansări, cînd el se zdrobeşte în tipografie, să le scoată cărţile?

La masă am stat cu Dianu, Mara, MNRusu şi George Pruteanu, din discuţia celor doi a reieşit că se cunosc de pe vremea debutului, o dată au fost împreună la Iaşi şi GP s-a dat drept Nichita. Explicaţie: A mers, pe atunci nu exista televizorul, lumea nu-l văzuse cum arată. Apoi GP recunoaşte că a vîndut ditamai casă în Iaşi pe un apartament de 3 camere în Bucureşti, o afacere foarte proastă, nu se pricepe. Nici eu, zic. Şi remarc faptul că nu are leptopul la el.

Şi mai vorbesc cu Abăluţă şi cu Gabriel Stănescu, care lansează o carte de poezii a nu-ştiu-cui şi ar vrea să publice la Vinea. Îi dau Creţan, cu autograf Marei, poate scrie despre carte, iar lui Macovei cu împrumut albumul cu Pietre. George Chirilă îmi cere o povestire pentru copii, face o antologie şcolară. Să-l cred? Şi plec în grabă, căci se făcuse aproape ora 17...

Pe alee, Iordan Datcu, îndatoritor, urban, împreună cu Stan Velea, autorul Literaturii poloneze, un domn înalt, nu atît de în vîrstă precum aş fi crezut. Îi spusesem Marei despre fiasco-ul de la VR şi pare foarte afectată. Nu a citit Ruptura, i-am promis să i-o dau, dar de fapt nu o mai am nici eu...

Seara tîrziu telefon de la Mariana Lungu, foarte emoţionată de vizita în Italia, îmi povesteşte cu mare bucurie impresii de neuitat din Veneţia, Bolonia, Torino, Florenţa, Siena, Roma şi Napoli-Capri... Încîntată la culme de cele 13 zile pline de frumuseţi. Cu Puia, neobosite să vadă tot, inclusiv peştera Postoina. Grup elevat, n-au stat la nici o graniţă.

Iar eu nu am scris încă nimic despre cele 12 zile ale noastre în Italia, poate nici n-am să mai scriu, a cam trecut timpul impresiilor proaspete. Ce-am văzut? Colle Alto, Siena, Florenţa, Pisa, San Giminiano, Voltera, Certaldo, Monterigione, la care se adaugă cele două zile ca leii la Roma. Pentru Lidia, o mare încîntare şi dorinţa de a reveni în Toscana. Poate data viitoare vedem Veneţia, vedem Assisi, Ravena, Rimini etc, deşi e prea frumoasă Toscana însăşi, acest rai pe pămînt, cu cipreşi, măslini şi cedri – şi cu paradisiacele ei dulci coline, fiecare dintre ele cu cîţiva pini sau cedri şi cu vreo fermă, vreun castel, vreo mînăstire, încît i-am şoptit Lidiei: Prima colină pe care o zărim neocupată, o cumpărăm imediat, pînă să se prindă italienii – şi ne construim acolo un castel!

Va urma


Cărțile prietenilor mei: Ion Brad, Ștefan Dimitriu, Radu Cange...

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

Fotografii, la expoziția Matei Șerban Sandu