Hristos a înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând
Și celor din mormânturi
Viață dăruindu-le ! 






Lidia Lazu, Cântece în aer liber, Acropole, 1
https://youtu.be/LNE1Lsvyv2k

Lidia Lazu: Cântece în aer liber, Casa domnească din Brebu

https://youtu.be/LfgV2B4yBxk

Scriitorul zilei, Marcel Petrişor, n, 12 aprilie 1930.

    

S-a născut pe Crişul Alb, la Ocişor, lângă Ţebea, din părinţi învăţători, cu bunici şi străbunici preoţi.  A făcut liceul la Brad şi Deva, a început Filologia la Cluj, dar în 1952 este arestat pentru vina de a-l fi ajutat pe Ovidiu Cotruş, considerat "duşman al poporului". Eliberat în noiembrie 1955, este re-arestat un an mai târziu, în siajul mişcărilor din Ungaria şi va fi eliberat abia în 1964, cu ultimul lot, după ce trăise sub spectrul condamnării la moarte.  A făcut turul celor mai cumplite închisori comuniste de exterminare şi a cunoscut mari personalităţi  ale detenţiei politice: Gh. Calciu-Dumitreasa (prieten de-o viaţă), poetul C. Oprişan (mort în celulă, în 1958), Al. Ghyka, Petre Ţuţea, Petre Pandrea, Aurel State, Nicolae Pătraşcu, Arsenie Boca.

După detenţie, continuă studiile filologice, de data asta la Bucureşti şi va fi profesor de franceză şi spaniolă. S-a remarcat ca scriitor, eseist, traducător.

Opera sa literară cuprinde câteva domenii: romane şi povestiri despre lumea copilăriei la Ocişor, în care evocarea lui Crişan este folosită ca pretext pentru descrierea psihologiei condamnatului la moarte; jurnalele de călătorie; eseurile şi studiile ce însoţesc volumele traduse din mari scriitori francezi, îndeosebi;  şi memorialistica de detenţie, în care evocă Jilava şi Aiudul, dar şi experienţa trăită la Piteşti de câţiva colegi de celulă din Casimca Jilavei.

Personalitate fascinantă,  intelectual de mari resurse, unul dintre puţinii care a rezistat cu demnitate tuturor torturilor şi umilinţelor imaginabile, un argument că omul e mai puternic decât împrejurările, oricât de constrângătoare.

Opera: Serile-n sat la Ocişor, povestiri, 1971; Curente estetice contemporane,  1972; Grünewald, album,  1972 (ed. a II-a: 1985); La Rochefoucauld. Aventura orgoliului,  (Col. "Contemporanul nostru"), 1973; Măreasa, roman, 1975; Călătorie spre Soare-Răsare,1976; Crişan, roman, 1977; Vitralii, eseuri, 1978, Temeri, roman 1985; Căruţa cu scânduri, roman 1990; Fortul 13. Convorbiri din detenţie, 1991; Secretul Fortului 13. Reeducări şi execuţii,1995; N. V. Gogol şi paradoxurile literaturii moderne, (Col. "Eseuri de ieri şi de azi"), 1996; La capăt de drum, 1997; Drumuri întortocheate. Jurnal de călătorie în Asia, Europa şi America de Nord,  2001; Cei din Aciua, roman, 2004; Strigoii Ocişorului. Povestiri, 2005; Cumplite încercări, Doamne!, 2008; Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi.

Citeşte mai mult: http://www.rostonline.org/rost/apr2007/petrisor-jilava.shtml

Poezia zilei, Michelangelo

Sonetul 10

Se toarnă din potire coifuri, spade,

iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi!

Nu spini şi cruce vezi, ci săbii, scuturi:

răbdarea însuşi lui Isus îi scade...

Ar sângera spre cer până-n Pleiade

dacă-ar sosi-n romanele ţinuturi;

s-ar face pentru pielea-i împrumuturi

şi-n drumul faptei bune baricade!

Cum am pierdut, pot pierde-orice tezaur,

dar cel în mantii sfinte mă îngheaţă,

precum Meduza din ţinutul Maur.

Ce alinare ne-ar mai sta în faţă,

când ştim că-n cer n-au preţ nici bani, nici aur

şi un alt semn a stins cealaltă viaţă?

Traducere de C. D. Zeletin, n. 12 aprilie 1935

Alţi scriitori:

Mircea Martin, n. 1940

Gh. Anca, n. 1944

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

iunie 06. Un caz din practică (vorba lui Cehov). Care ar fi diferenţa dintre mine şi unul ca Păunescu? În alte domenii decît al talentului propriu-zis, căci talent are, slavă Domnului! La el, este o teribilă dorinţă de afirmare, de acaparare a atenţiei celorlalţi, a fiecăruia în parte și a tuturor. Caz particular al voinţei de putere, de dominare a semenilor. Identic cu al lui Eugen Barbu. Să fie vioara-ntîi, să-i surclaseze pe ceilalţi, să-i poată manevra, folosi în scop personal. La mine, o grijă specială să nu fiu greşit înţeles şi judecat nedrept; să nu trec de laş, ticălos, obraznic, necinstit, tupeist. Ruşinea cea sfîntă. Poeţii lui favoriţi: Ion Alexandru, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Labiş, Ion Gheorghe. Numai nume omologate de sistem.

El spune direct: Asta era situaţia, nu eu am instituit comunismul în România, ci URSS şi aliaţii. Eu m-am născut în comunism şi trebuia să trăiesc în el. Just. (Just?) Dar de ce cîntîndu-le în strună? Pentru că e lichea. A fost unul dintre marii lingăi, dar şi din marii profitori. Nu are pentru ce să-şi ceară scuze? Are. A cauţionat o dictatură, a fost unul dintre marii agitatori ai lui Ceauşescu personal (”Eu cânt Conducătorul”), din suita lui, ca utecist, gazetar şi poet!, ca să-i fie lui bine, să se scalde în aplaze, în favoruri, în femei.

Acum Adrian P., notoriu nomenclaturist, exaltă democraţia. Atunci, cică, îi învăţa pe tineri să se simtă liberi. Dar puteau fi ei liberi? Puteau să gîndească liber, să se exprime? Sau la ieşirea de la Cenaclu îi putea oricînd umfla “miliţia noastră populară”, ca să-l citez anume pe bard. Libertate cu voie de la A.P., pe durata a 4 ore?!

Va urma


Fotografii... de la Înviere...