Scriitorul zilei: Daniela Crăsnaru, , n. 14 aprilie 1950
Fiică a unui farmacist din Craiova, îşi face studiile liceale la Nicolae Bălcescu, apoi facultatea de Filologie din capitala Băniei, absolvită în 1973, când debutează editorial, după ce încă în 1967 debutase cu poezii în revista craioveană Ramuri. În 1975 devine redactor la editura Eminescu, iar după 1990 directoare la Ed. Ion Creangă, pe atunci în prag de faliment. În legislatura 1992-94 este parlamentară din partea FSN, ceea ce explică multe, din ce fusese cariera poetei şi din ce avea să fie: ataşat cultural, director-adj. la Academia din Romania. Tradusă în limbi străine, traducând şi traducându-se pre sine în ediţii bilingve, pornită în turnee de lecturi, inclusiv în Suedia, unde se fac jocurile la vârf.
Poeta a făcut de la început bună impresie criticii de întâmpinare, lirica ei fiind considerată ca o trecere de la poezia generaţiei şaizeciste: Constanţa Buzea, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu spre generaţia următoare, a Marianei Marin şi a Ioanei Crăciunescu, deci în pluton cu Grete Tartler şi Doina Uricaru, care şi acestea au urmat postdecembristo carieră culturală-diplomatică internaţională. Cine se aseamănă...
La un moment dat au făcut carieră versurile cu care se deschide un poem al Danielei Crăsnaru: "Făclia pe care o ridic în mâna mea dreaptă / Este mâna mea dreaptă." Nu-i vreo noutate, memoria are capriciile ei, dar tot ea face dreptate acolo unde nu ne-am aştepta; şi ce bine ar fi ca din fiecare poet pe care îl citim să reţinem măcar un distih, o poezie...
Lidia Lazu - Cântece în aer liber, 3. Grecia www.youtube.com/watch?v=2lvOq6KE0DA
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
6 iunie, continuare: Adr. P., necinstit, mitoman, cum îi stă bine cuiva care se autoproclamă genial. Acum îl ridică în slăvi pe genialul E. Barbu; să nu se uite: a părăsit USR în ’90, în semn de protest că Barbu fusese dat afară... Îl instituie pamfletar de geniu pe Vadim, iar CTP vine abia al doilea. Altă minciună: Flacăra nu era singurul cenaclu din ţară, mai erau cîteva, toate cu voie de la Ceauşescu. Voiam să-i învăţ să se simtă liberi, repetă AP. Dar ce era afară? În timpul emisinii, telefoane de la nostalgici: Flacăra a fost tinereţea noastră. Ca în bancul cu bătrînul care spunea că mai bine a fost pe vremea lui Stalin, că pe-atunci i se scula… Sigur că erau tineri, fără boli… Dar aşa de bine i-a învăţat AP să se simtă liberi, că acum, în democraţie, nu se mai simt… Doar el zburdă, zburdă în această democraţie de cumetrie. Şi probabil scrie la memoriile sale în care îi mînjeşte pe toţi cei care s-au aflat în preajma lui. Dar despre unul ca mine ce-ar putea spune, că doar i-am stat la distanţă? Ehei, cîte n-ar putea să înşire un mitoman ca el!
Fotografii de primăvară
Fiică a unui farmacist din Craiova, îşi face studiile liceale la Nicolae Bălcescu, apoi facultatea de Filologie din capitala Băniei, absolvită în 1973, când debutează editorial, după ce încă în 1967 debutase cu poezii în revista craioveană Ramuri. În 1975 devine redactor la editura Eminescu, iar după 1990 directoare la Ed. Ion Creangă, pe atunci în prag de faliment. În legislatura 1992-94 este parlamentară din partea FSN, ceea ce explică multe, din ce fusese cariera poetei şi din ce avea să fie: ataşat cultural, director-adj. la Academia din Romania. Tradusă în limbi străine, traducând şi traducându-se pre sine în ediţii bilingve, pornită în turnee de lecturi, inclusiv în Suedia, unde se fac jocurile la vârf.
Poeta a făcut de la început bună impresie criticii de întâmpinare, lirica ei fiind considerată ca o trecere de la poezia generaţiei şaizeciste: Constanţa Buzea, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu spre generaţia următoare, a Marianei Marin şi a Ioanei Crăciunescu, deci în pluton cu Grete Tartler şi Doina Uricaru, care şi acestea au urmat postdecembristo carieră culturală-diplomatică internaţională. Cine se aseamănă...
La un moment dat au făcut carieră versurile cu care se deschide un poem al Danielei Crăsnaru: "Făclia pe care o ridic în mâna mea dreaptă / Este mâna mea dreaptă." Nu-i vreo noutate, memoria are capriciile ei, dar tot ea face dreptate acolo unde nu ne-am aştepta; şi ce bine ar fi ca din fiecare poet pe care îl citim să reţinem măcar un distih, o poezie...
Opera literară: • Lumină cât umbră, Bucureşti, 1973; • Spaţiul de graţie, Bucureşti, 1976; • Arcaşii orbi, Bucureşti, 1978; • Crângul hipnotic, Bucureşti, 1979; • Vânzătorul de indulgenţe, Bucureşti, 1981; • Şaizeci şi nouă de poezii de dragoste, Bucureşti, 1982; ediţia Bucureşti, 1995; • Carte pentru fata Gu, o fetiţă cum eşti tu, Bucureşti, 1982; • Marele premiu, Bucureşti, 1983; • Niagara de plumb, Bucureşti, 1984; • Poezii-jucării pentru cei mai mici copii, Bucureşti, 1985; • Emisferele de Magdeburg, Bucureşti, 1987; • O poveste cu mult soare despre cum te faci tu mare, Bucureşti, 1987; • Fereastra în zid, Craiova, 1988; • Pluta răsturnată, Bucureşti, 1990; • Austerloo, Bucureşti, 1998.
Poezia zilei: Daniela Crăsnaru
Scrisoare
Scrisoare
Mai tii minte ceva, din tulburatul april?
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flacari de unde-saream amandoi,
Iti mai joaca si-acum, in pupile?
Tii minte? sangele tau, se vindea bucuros
Pe-o moneda de aer, pe-o frunza, pe-o parere...
Ca sa poti auzi, in mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce ingerul miere?
Numele meu, mai schimba el echilibrul luminii?
Iti luneca-n sange, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi, cum sa nu, ma striveasca amurgul
Sub o-nrosita petala, petala de fier...
Mai tii minte ceva din tulburatul april
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Cate clipe, cati ani, si vremea..si vremea...
Mai tii minte ceva din tulburatul april?
Mai tii minte...?
preluare de pe Internet
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flacari de unde-saream amandoi,
Iti mai joaca si-acum, in pupile?
Tii minte? sangele tau, se vindea bucuros
Pe-o moneda de aer, pe-o frunza, pe-o parere...
Ca sa poti auzi, in mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce ingerul miere?
Numele meu, mai schimba el echilibrul luminii?
Iti luneca-n sange, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi, cum sa nu, ma striveasca amurgul
Sub o-nrosita petala, petala de fier...
Mai tii minte ceva din tulburatul april
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Cate clipe, cati ani, si vremea..si vremea...
Mai tii minte ceva din tulburatul april?
Mai tii minte...?
preluare de pe Internet
Alţi scriitori:
George Munteanu, n. 1924
Iacob Negruzzi, m. 1932
Fr. Păcurariu, m 1998
Lidia Lazu - Cântece în aer liber, 3. Grecia www.youtube.com/watch?v=2lvOq6KE0DA
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
6 iunie, continuare: Adr. P., necinstit, mitoman, cum îi stă bine cuiva care se autoproclamă genial. Acum îl ridică în slăvi pe genialul E. Barbu; să nu se uite: a părăsit USR în ’90, în semn de protest că Barbu fusese dat afară... Îl instituie pamfletar de geniu pe Vadim, iar CTP vine abia al doilea. Altă minciună: Flacăra nu era singurul cenaclu din ţară, mai erau cîteva, toate cu voie de la Ceauşescu. Voiam să-i învăţ să se simtă liberi, repetă AP. Dar ce era afară? În timpul emisinii, telefoane de la nostalgici: Flacăra a fost tinereţea noastră. Ca în bancul cu bătrînul care spunea că mai bine a fost pe vremea lui Stalin, că pe-atunci i se scula… Sigur că erau tineri, fără boli… Dar aşa de bine i-a învăţat AP să se simtă liberi, că acum, în democraţie, nu se mai simt… Doar el zburdă, zburdă în această democraţie de cumetrie. Şi probabil scrie la memoriile sale în care îi mînjeşte pe toţi cei care s-au aflat în preajma lui. Dar despre unul ca mine ce-ar putea spune, că doar i-am stat la distanţă? Ehei, cîte n-ar putea să înşire un mitoman ca el!
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu