Scriitorul zilei: Panait Cerna,  n. 25 noiembrie 1881 - d. 8 aprilie 1913 
       

S-a născut în satul Cerna din jud. Tulcea, ca fiu al unui învăţător de origine bulgară şi al unei ţărănci românce. A făcut şcoala primară în satul natal, liceul la Brăila şi a urmat Literele la Bucureşti. Cu sprijinul lui Titu Maiorescu a mers pentru studii de literatură germană şi engleză la Berlin apoi pentru filosofie la Leipzig. Acolo s-a întâlnit cu I. L. Caragiale care îl aprecia foarte mult ca filosof, matematician şi meloman, devenit institutorul lui Luki, fiica dramaturgului.  Revenea vara în ţară şi ar fi locuit numai în zonele montane, poate în speranţa că ftizia lui se va ameliora. A decedat prematur, la doar 32 de ani, desigur fără să fi putut da decât o idee aproximativă cu privire la disponibilităţile sale creative. Un volum de Poezii, 1910, îl plasează în descendenţa lui Eminescu, a romantismului târziu şi chiar minor.

G. Călinescu îi acordă două coloane în Istoria sa. Regimul comunist l-a resuscitat ca fiind un glas ce cântă durerile celor asupriţi, iubirea de ţară etc. Ediţii de poezii în Editura Tineretului; o ediţie de Opere complete, sub îngrijirea lui Valeriu Râpeanu: Floare şi genune, 1968. În satul natal există o casă memorială Panait Cerna; există o Bibliotecă judeţeană la Tulcea, un Liceu teoretic la Brăila, o stradă în Bucureşti ce-i poartă numele. Timpul nu numai că şterge urmele, dar mai întâi cerne valorile, le dă celor aleşi o şansă omenească.

Citiţi mai mult: http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/casa-memoriala-panait-cerna-58.html

Poezia zilei  - Panait Cerna,

April

În glas au aiurări de liră,

Pe frunţi – un răsărit de zori;

La şipot, unde poposiră,

S-au adunat privighetori …

Iar zeul dragostei, April,

Din două guri făcea o floare,

Şi fiecare sărutare

O saluta din crengi, c-un tril.

Visând, cei doi îndrăgostiţi

Tot repetau în suflet cântul;

Atunci, din fundul văii, vântul,

Văzând cât sunt de fericiţi,

S-a strecurat în crengi tiptil,

Mişca un ram, zâmbea în soare,

Şi-i îngropa sub colb de floare,

C-un râs zburdalnic de copil.

(Sămănătorul, V, nr 10, 1906)

Alţi scriitori:

Al. Claudian, n. 1898

Emil Cioran, n. 1911

Liviu Leonte, n. 1929

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

31 mai. În fine, azi cînd revin de la Biblioteca Academiei, unde xeroxasem Blaga în engleză, germană şi italiană, Lidia îmi spune că am primit telefon să mă prezint mîine dimineaţă la 9:00 La Casa Presei Libere ca să semnez contractul pentru Viaţa Românească. În sfîrşit, se termină cu bine, după fix trei luni de aşteptare pacientă, de amînare şi de neîncredere. Iar acum simt o oarecare jenă, pentru că totul vine prea tîrziu şi, ce-i drept, am unele emoţii în munca asta de răspundere, nouă pentru mine. Să sperăm că mă voi achita onorabil. Salariul micuţ – şi ce mă deranjază este că îl voi înlocui pe Andru, care pleacă la pensie, deşi cu doi ani mai tînăr ca mine. Dar el nu doar că iese la pensie, dar proiectează nişte plecări  lungi în străinătate: Athos, Himalaia...

În drum spre Academie m-am văzut la chioşcul MNLR cu Al. George, care s-a mutat de doi ani în Drumul Sării, acolo e bine, linişte, parter, însă fără posibilităţi de tîrguieli în cartier. Se pare că în doi ani nu a găsit soluţia aprovizionării pe plan local, așa că se întorcea din Piaţa Matache. Foarte rău ras, ca de obicei. Aer de om mistreț. Apoi cu Ion Cucu, care pe 7 iunie deschide expoziţia de fotografii cu scriitori, la MLR. Are o casă la Adunaţii-Copăceni, unde se va retrage în curînd. La Bibliotecă îmi fac un nou permis şi nu-l găsesc pe I. Lăcustă, să-i fi dat discheta cu textul evocării București 1956.

Va urma

 Fotografii de primăvară...

Adăugaţi o legendă