Scriitorul zilei: Ion Hobana
http://ilazu.blogspot.ro/2014/01/scriitorul-zilei-poezia-zilei-o-pagina_25.html

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

8 ian., duminică. Zi luminoasă, cu soare de iarnă. Revista literară radio, făcută de E. L., fără aplomb, fără strălucire. Vocea de vrăjitoare a Norei I. Nu şi-a menajat deloc gîtlejul. Poezii de Dan Damaschin, Drumul spre Emaus, jurnal mistic. Acum tot ce-ţi vine să scrii se poate numi poezie.

Sentimentul că nu mai am de scris nici o carte. Ce să mai născocesc şi ce să mai acreditez? Nu mai am nimic de afirmat. Poate de reamintit?

S-a crezut că prietenia e o zonă mai lejeră din viaţa noastră socială. Dimpotrivă, tocmai cu prietenul trebuie să te porţi deosebit de prevenitor: el te-a ales dintre atîţia, cu exigenţă şi e totdeauna foarte atent să nu se fi înşelat; în orice moment poate observa vreun defect, vreo comportare care nu e la înălţime şi să te repudieze… Edificat cu privire la calităţile tale, e cu ochii spre zonele de unde ar putea să apară vreun defect de-al tău.

Dacă obţin vreo sponsorizare îmi e greu să decid asupra unui titlu din multele pregătite spre publicare. Albumul cu pietre şi oameni? Rămăşagul? Cartea lui Andrei? Prozele din Tinereţea...? O antologie de poezie? Ediţia definitivă din Veneticii? Sau în primul rând noul text în dialog cu Murgeanu? Pe acesta l-aş vrea la Albatros sau şi mai bine, la Polirom. Deci câte manuscrise de-ale mele, definitivate, își așteaptă publicarea?

Intrigat mai ales de nepăsarea lui Caius. F.M. le telefonează ca să afle noul meu telefon, Rodica i-l dă şi spune: Păcat că C. a ieşit în oraş înainte să-i fi telefonat! Dar nu dă ea însăşi telefon, cum am făcut eu de atîtea ori, nici nu-i atrage atenţia între timp. Cu gîndul să nu lipsească de la onomastica Bunicuţei. În schimb, Noni Cristea îmi dă telefon la 23:59 de minute şi menţionează: am vrut să nu te pierd în ultimul minut…

Păcat că nu avem internet, de vreo 2 luni, aşa că nu pot ţine legătura cu amicii.

Va urma 

Poezia zilei: Lidia Lazu



LVI

Glasuri amestecare, corpuri
cioplite sumar
au părăsit caldarâmul
s-au însingurat pe trotuar

ecoul fierbinte
ricoșează în inimă
tăieturi ce-o iau cuțitului
înainte

și în timpul acesta
cei mulți, prin cartiere
scutură covoarele
de ultimele rămășițe ale gloriei

20 oct. 1990
(din volumul Poezii de care uitasem,ed. Vinea, 1995)