marți, 20 ianuarie 2015

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005




Ce este viaţa mea la 65 de ani? Poate un fruct, însă pe o ramură prea răzleaţă, şi pe a cărui coajă, întinzîndu-mă la maxim, am reuşit să însemn cu creionul cîteva litere, un cuvînt două…
Eu am acest defect: n-am putut niciodată să fug de cineva care mi-a arătat afecţiune. Nevoia mea de afecţiune este insaţiabilă. Într-asta semăn cu Tata, om ahtiat după prietenii, rupîndu-şi de la gură să-i ajute pe amici. Însă de aici încolo ne deosebim radical: Tata, fiind un om remarcabil, stârnea invidii, avea dușmani printre consătenii olteni. Mi se lăuda că reușise să și-i facă pe toți aceștia prieteni. În ce mă privește, ins fără aplomb, dar și fără resentimente, și să fi vrut cu dinadins tot nu am reușit să-mi fac dușmani…
IM are o exprimare elevată, inspirată, aulică, călinesciană, aceste calităţi îmi lipsesc mie, care mă străduiesc să nu scap din condei intuiţia pe care am avut-o. Și să nu drapez ideea cu falduri decorative. Mă exprim cît mai simplu, apelez la logica bunului simţ.
Este scriitorul, artistul, creatorul (cu un cuvânt: sălbaticul) un privilegiat al soartei? Sau şi un privilegiat al societăţii? Nu prea… El trebuie “să stea cu grijă”. Să fie recunoscător proniei şi să-şi slujească talentul. E o răspundere, o datorie faţă de Cel care i l-a dat, dar şi faţă de semeni. Pentru că în cadrul speciei fiecare trebuie să-şi aducă aportul potrivit dotării sale, cum se întîmplă şi la alte specii. La furnici, la albine…
Va urma




Poezia zilei: Lidia Lazu

*

Prin ușile lăsate vraiște
de cei ce nu se mai întorc
prin pereții
pe care își zgâriară
visele

dă buzna glasul unei mulțimi
care se zbate
prinsă deja între firele
iscusitei urzeli
a păianjenilor politici

oct. 1990

Petru Ursache, 6  Gastrosofia, in seria ETNO, sub îngrijirea scriitoarei Magda Ursache, la ed. Eikon, 2014
petru Ursache: Gastrosofia sau Bucătăria vie, ed. Eikon, 2014 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu