miercuri, 14 ianuarie 2015

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005

aprilie 2005, continuare:  Nu am idee cum ar trebui să scriu despre o persoană aflată în viaţă şi care, citind cum am prezentat-o, să se arate mulţumită, încîntată. Cumva încîntată părea colega Angela, de asemenea Gică Momea. Ce-i drept, am acest nărav: scriu în respectul deplin al adevărului: “Scrii aici ceea ce nu-ţi vine să spui, din sfială…” (vezi coperta IV a Sălbaticului).
„N-aş vorbi atît de mult despre mine…”, alesesem acest moto, pentru Despre vii…. Şi într-adevăr, cum să-l cunoşti la fel de bine pe celălalt? Ai timp? Te lasă? E un mister, în parte indescifrabil, care însă te ţine legat de celălalt. Avansarea în descifrarea celuilalt te apropie de el, iar faptul că nu-l înţelegi pînă la capăt te ţine legat în continuare de perechea ta. Sori dubli, care se învîrt în jurul unui punct comun: personalitatea.
Libertatea interioară, numai acasă. S-a vorbit într-o cronică la Sălbaticul precum că m-am autodenunţat.  Întîi că asta nu e decît o aproximare, din partea cuiva care nu-l cunoaşte în amănunt pe autor şi nu poate estima cît e pur adevăr şi cît ficţiune în imaginea pe care şi-o acreditează autorul. Apoi, nu tot cu de-alde astea se ocupa şi Leovuşka în al său Război şi pace?
(Război şi pace, scris de Tolstoi între 1865 şi 1869, deci timp de 5 ani, între vîrsta de 37 şi 42 de ani. Scria în camere triste. Unei mătuşi foarte sus puse, probabil vreo doamnă de onoare a ţarinei, care se interesase de asemănarea cu unele persoane reale, precum mergea zvonul, T. îi scrie cu aplomb: Mi-ar fi fost ruşine să trimit la tipar o copie a unor persoane reale. Iar despre Andrei Bolconski: aveam nevoie de un personaj, apoi i-am schimbat cursul, nu l-am lăsat să moară în marea bătălie… Dar de fapt Tolstoi n-a răspuns decît pe jumătate la întrebările mătuşii de la palat.
Iar lista de ranguri a lui Petru cel Mare, de la 1722 funcţiona încă la începutul secolului XX…
 Va urma

Poezia zilei: Mihai Eminescu



Cu mâine zilele-ti adaogi...

Cu mâine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi
Si ai cu toate astea-n fata
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În asta lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El si rasare undeva.

Se pare cum ca alte valuri
Cobor mereu pe-acelasi vad,
Se pare cum ca-i alta toamna,
Ci-n veci aceleasi frunze cad.

Naintea noptii noastre umbla
Craiasa dulcii dimineti;
Chiar moartea însasi e-o parere
Si un vistiernic de vieti.

Din orice clipa trecatoare
Ăst adevar îl înteleg,
Ca sprijina vecia-ntreaga
Si-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Si se cufunde în trecut,
Tu ai s-acum comoara-ntreaga
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ti adaogi,
Cu ieri viata ta o scazi,
Având cu toate astea-n fata
De-a purure ziua de azi.

Privelistile sclipitoare,
Ce-n repezi siruri se distern,
Repaosa nestramutate
Sub raza gândului etern.
 




Lidia Lazu: Recital Eminescu, Copou, 2009

http://youtu.be/cdxoTgcR37o 


Mihail Sadoveanu citind Sara pe deal
http://youtu.be/_-fm_poAtcY



La editura Eikon, 2014, cinci cărți de Petru Ursache, sub îngrijirea scriitoarei Magda Ursache: