Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005

(...) Aceste personaje ale mele năzuroase, nu se uită în ograda vecinului; nu observă că în Veneticii am făcut din Grigore un om plin de contradicţii, de păcate şi căderi – însă un portret compus cu dragoste, cu fior, ceea ce face din Grigore însuşi motorul romanului. Le-am şifonat imaginea? Ei nu ştiu oare că nu poţi apărea la televizor decît după ce cosmeticiana îţi pudrează fruntea, pomeţii şi îţi vopseşte buzele? Nu se poate transmite decît o imagine accentuată, subliniată, întărită, a celui de la televizor; personajul meu este stilizat, el va să joace un rol pe o scenă cu multe  alte personaje, fiecare cu rostul ei…

Pe tata nu l-am idealizat, n-am făcut din el vreun zmeu sau filozof, cu atît mai puţin un sfînt, ba dimpotrivă, însă l-am prezentat ca fiind foarte uman, foarte viu, iar în ultima fază a sa sfîşiat de îndoieli; totuşi generos, ataşant. Mama se apropia de sfinţenie, tata de talpa iadului, însă ambii foarte umani şi de bună credinţă, chiar dacă adesea depăşiţi de împrejurări. Deci nicio idealizare, ci o umanizare a unor inși obișnuiți.

O încetineală a mea în a respinge chiar şi socialismul, prezentat nouă cu surle și trâmbițe, venea din prudenţă. Voiam să văd ce probe practice aduce şi să înţeleg motivele pentru care atît de multă lume îl susţinea oficial. După ce intuisem falsul, voiam să înţeleg ce se petrece în minţile semenilor mei care încă se lăsau minţiţi.

La noi, după modelul ruso-sovietic, ruptură totală între guvernanţi şi popor; iar între unii şi alţii, securitatea.

Era de neimaginat aroganţa şefilor noştri, inclusiv a celor de la cultură; eu n-am discutat decît cu Ion Traian Ştefănescu, despre care se ştia că e fost tractorist, ins discreţionar, absolut opac la argumente, iar omeneşte impenetrabil. Citesc de curînd laude la adresa lui. Ce e de înţeles? Cel care s-a umilit suflîndu-i în borş, în loc să-l urască la nesfîrşit pe umilitorul său, îl ridică în slăvi mereu. Lingăul nu a greşit atunci, laudele au fost meritate din plin, asta vrea să acrediteze. Nici schimbarea regimului politic, nici salvatoarea libertate nu are efect asupra sfintei recunoştinţe a bardului!

Va urma

Poezia zilei: Lidia Lazu
*
La marginea pădurii de mesteceni
se-așează amintirea chipurilor noastre
și aruncă cu pietre în lacul scăzut

într-una din zilele molcome
fără durere
am sfâșiat aerul ce ne desparte
cât să încap ghemuită lângă tine

și am simțit mirosul fânului
pe care nimeni nu l-a cosit
în vara fără de moarte
a schitului părăsit

cioturi de pruni se suceau
după urmele de căprioare

încercam să ne potrivim
ritmul ființelor noastre
cu florile galbene ori albastre
hrănite noaptea cu praf de stele

și ne trezeam în zori
mai teferi ca ele

6 XI 1988




Petru Ursache: 2. Etnoestetica,  în Seria ETNO, la editura Eikon , 2014, serie ce apare sub îngrijirea scriitoarei Magda Ursache.

Petru Ursache: Etnoestetica, ed. Eikon, 2014