Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
3 ianuaeie, 2006: Jurnalul meu a rămas de izbelişte, se face aproape un an de cînd nu mai scriu aici cu oarecare consecvenţă. Un an altfel păgubos, acest 2005, cu ploi, inundaţii, recoltă catastrofală, preţuri la piaţă exorbitante: varza, care anul trecut s-a dat cu 3000, anul ăsta s-a ridicat la 13-15000 şi nu se găsea şi era doar cît pumnul şi aia pufoasă. Am luat totuşi, am umplut butoiul şi să vedem dacă se va mura bine sau… În vara asta cu atîtea belele pe plan local, naţional etc, Andrei a îngheţat anul de facultate şi s-a angajat la firma de calculatoare a lui Virgil, dînd probă etc., căci noi nu am intervenit în nici un fel, nici măcar nu i-am spus Floricăi. Muncă foarte multă, obositoare, A. vine acasă demolat. Acum are o prietenă fostă colegă de clasă la liceu, s-au revăzut întîmplător la mare şi… De cînd sînt împreună, dorm ori aici ori la ea, dar nu vin acasă decît la ore mici… spre supărarea noastră.
Ion Lazu, 1970
Prea puţin
Sufletele noastre se depun
Pe spinarea aburită a stelelor –
Cine mai crede în asta? şi totuşi
Cât e de frumos şi de drept!
Prea plină e ziua şi locul
De emanaţiile firii noastre,
Întindem cleiul drumului
De la un capăt la altul al faptei.
Privirea nu slăbeşte nici o clipă
Ascunzătorile şi ceţurile bolţii.
Or, prea puţin ne rămâne:
Un pulovăr crud, un cojoc
Până-n călcâie de iarbă verde,
Încopciat cu lacrimi
Şi chiar un frăgar pe sub care
Oamenii trec smulgând un pumn
De frunze stoarse de sânge.
3 ianuaeie, 2006: Jurnalul meu a rămas de izbelişte, se face aproape un an de cînd nu mai scriu aici cu oarecare consecvenţă. Un an altfel păgubos, acest 2005, cu ploi, inundaţii, recoltă catastrofală, preţuri la piaţă exorbitante: varza, care anul trecut s-a dat cu 3000, anul ăsta s-a ridicat la 13-15000 şi nu se găsea şi era doar cît pumnul şi aia pufoasă. Am luat totuşi, am umplut butoiul şi să vedem dacă se va mura bine sau… În vara asta cu atîtea belele pe plan local, naţional etc, Andrei a îngheţat anul de facultate şi s-a angajat la firma de calculatoare a lui Virgil, dînd probă etc., căci noi nu am intervenit în nici un fel, nici măcar nu i-am spus Floricăi. Muncă foarte multă, obositoare, A. vine acasă demolat. Acum are o prietenă fostă colegă de clasă la liceu, s-au revăzut întîmplător la mare şi… De cînd sînt împreună, dorm ori aici ori la ea, dar nu vin acasă decît la ore mici… spre supărarea noastră.
Însă jurnalul a rămas de izbeliște pentru bunul motiv
că am lucrat cu Murgeanu cartea noastră de confesiuni. Când scriu pe o anumită
temă, nu mai notez în jurnal.
A fost în ţară Gelu, care nici el nu prea era în
formă, probleme cu tranzitul intestinal. Gică Şerban s-a operat de vezica
biliară şi după o perioadă mai dubioasă acum e foarte bine, activ, cară bagaje
pe jos de la gară la garsonieră.
Rezumat: Lidia a dat de două ori spectacolul Blaga- Izvor sonor, prima dată la Podul, apoi la Rotonda Muzeului – cu
mare succes – s-au făcut de fiecare dată filmări. Murgeanu a scris excelent în Meridianul Românesc despre spectacolul
Lidiei. Dar alte încercări de a da spectacolul prin Institutul Român sau în
altă parte au rămas în faşă. În nr. 38 al Rom. Literare, Gh. Grigurcu a scris o
pagină despre poezia Lidiei şi despre a mea, cu frumoase aprecieri, care ne-au
mers la inimă. La Sălbaticul, cronica
lui Geo Vasile în Rom. Lit., cam anapoda şi a lui Murgeanu în Meridianul rom., entuziastă, reluată în
Curierul de Vâlcea. Sper să urmeze altele. Încă mai apar cronici despre Veneticii, cea a Dianei Iepure în
Chişinău şi a lui D. Botar în Oglinda Romanaţilor-Caracal, reluată se pare în
Oglinda literară de la Focşani. La Tîrgul de carte de la Romexpo am avut vreo
15 lansări Vinea, printre care şi Metafizica
practică a lui Murgeanu. Şi Cantonul
248 al lui Stoiciu, în colecția Ediții definitive, cu lansare
fulminantă.
Între timp, m-am zbătut în continuare, fără succes deocamdată,
pentru noi sponsorizări, cu unele promisiuni ce se amînă mereu… Am terminat de
redactat şi acum reiau spre corectare textul unor confesiuni în dialog
epistolar cu Murgeanu, cine ştie unde le vom publica, deocamdată sînt mulţumit
că am avut prilejul să spun o mulţime de lucruri pe care le ţineam numai pentru
mine. Aseară îi telefonez lui Radu Voinescu, să-l felicit pentru premiul
Asociaţiei la critică-eseu şi îmi spune că în cîteva zile apare la Libra o
carte cu cronicile sale Subiecte, 1,
în care mi-a consacrat pagini de analiză serioasă. Mare bucurie! Vorbim despre
lansarea ediţiei a II-a a Sigmei, de
Ecovoiu, la Polirom.
Va urma
Poezia zilei: Ion Lazu
Ion Lazu, 1970
Prea puţin
Sufletele noastre se depun
Pe spinarea aburită a stelelor –
Cine mai crede în asta? şi totuşi
Cât e de frumos şi de drept!
Prea plină e ziua şi locul
De emanaţiile firii noastre,
Întindem cleiul drumului
De la un capăt la altul al faptei.
Privirea nu slăbeşte nici o clipă
Ascunzătorile şi ceţurile bolţii.
Or, prea puţin ne rămâne:
Un pulovăr crud, un cojoc
Până-n călcâie de iarbă verde,
Încopciat cu lacrimi
Şi chiar un frăgar pe sub care
Oamenii trec smulgând un pumn
De frunze stoarse de sânge.
1968, Pocola
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu