sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Scriitorul zilei: Petru Creţia; consemnări; poezii; fotografii

Consemnare:
ion lazu: Consemnare
 Iari la orele 13:00 , la Rotonda MNLR, ale cărei acţiuni se vede că-mi sunt mai la îndemână, a avut loc, sub egida Fundaţiei cultural-istorice Stoika, director Laurenţiu Florian Stoika, lansarea unei monografii a Familiei Stoika Sfinte firi vizionare, întocmită de scriitorul Geo Călugăru. Sala fiind plină cu un număr nebănuit de mare de scriitori, dintre care doar câţiva cunoscuţi mie, dar citaţi cu meticulozitate de organizatori, la prezidiu au luat loc, spre a vorbi despre Monografie dar şi despre Fundaţia culturală ca atare, următorii: prof. Florica Necşoiu şi prof, Ion C. Ştefan, poet, editor, ambii de la liceul Matei Basarab, poetul şi publicistul George Stanca, scriitorul Emil Lungeanu, conducătorul cenaclului Literatorul, Directorul şi organizatorul seratei L.F.Stoika., Geo Călugăru, poet, conducătorul cenaclului Octavian Goga, Victor Gh. Stan, şeful secţiei Literatură pentru copii, Marian Dumitru, poet, editor şi actriţa Doina Ghiţescu. În faţa mea, poetesele Lidia Lazu, Ioana Stuparu, Florica Ceapoiu.

După un scurt program artistic oferit de o parte a Corului Patriarhiei (cinci corişti tineri, voci de mare frumuseţe), Directorul fundaţiei a prezentat stema heraldică a Fundaţiei şi arborele genealogic al familiei sale, apoi a făcut o succintă prezentare a scopurilor ce şi le-a propus fundaţia, care activează deja de câtăva vreme, cu preocupări de valoficare a arhivelor istorice, de omagiere a eroilor neamului, fixarea unor plăci memoriale, acordarea de burse de studii în problemele românismului, sponsorizarea unor publicaţii, a unor cărţi cu subiect din istoria neamului. Autorul micromonografiei mărturiseşte că a lucrat cu râvnă, vreme de trei ani, studiind imensa arhivă a familiei Stoika, înnobilată în vremurile istorice, dar s-a concentrat doar asupra unui segment din devenirea acestei familii atestată la anul 1100, care are numeroase ramuri în toată ţara, mulţi mebri ai săi remarcându-se în cariera militară, dar şi în ştiinţă, în artă, în literatură. Poezii de Const. T. Stoica au fost publicate în 1973, o monografie a sa apare în 1984.  Este locotenentul care a pierit pe linia frontului, la doar 24 de ani, apărând fruntariile ţării. Cu numai câteva zile înainte, scrisese o poezie de îmbărbătare a camarazilor. Poezia, dominată de sentimentul dragostei de ţară până la sacrificiul suprem este citită de Doina Ghiţescu. Antevorbitorii, având numai cuvinte de laudă pentru carte şi pentru autorul  său,  subliniaseră faptul că în fond istoria neamului românesc consistă în suma istoriilor acestor puternice familii care au înfruntat vremurile ostile, au dat personalităţi remarcabile, de mare destoinicie, devotate românismului şi care au construit prin vremi o ţară demnă în contextul european al ultimului mileniu. Se impune ca acest gen de monografii ale marilor familii româneşti să umple un hiatus ce s-a creat în istoria oficială sau chiar şi în cele alternative, care apelează la poncife şi golesc istoria neamului de substanţa ei umană, de vitalitate şi demnitate naţională.
În finalul seratei, actriţa Lidia Lazu a oferit un scurt recital din lirica Poetului naţional, poate pentru că suntem încă în siajul aniversării sale, iar de jur împrejurul nostru, în Rotondă, ne semnalează exponatele eminesciene din colecţii şi biblioteci particulare...



















Scriitorul zilei: Petru Creţia, n. 21 ianuarie 1927 - d. 15 aprilie 1997



A urmat Limbile clasice de la Filologia bucureşteană, luându-şi licenţa în 1951, după care este asistent apoi lector de greacă până în 1971, când trece la Institutul de Filozofie, până în 1975. Trece la MLR şi îl continuă pe perpessicius, editând împreună cu D. Vatamaniuc volumele VII-XVI din ediţia naţională Mihai Eminescu. Din 1989 preia direcţia revistei Manuscriptum. A fost poet, editor, traducător. Principalele volume: Norii, 1975, Epos şi Logos, 1981; Poezii, 1983, Pasărea Phoenix, 1986; Catedrale de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, 1997, iar postum Testamentul unui eminescolog, 2000. Devotat lui Eminescu şi apreciind la maxim contribuţia lui Perpessicius la editarea integralei Eminescu, a avut o privire critică asupra abordărilor acestuia, în principal  cu privire la discriminarea antum/postum, propunând editarea în ordinea cronologică a ultimei intervenţii eminesciene pe textele sale, precum şi cu privire la delimitarea neavenită a unei secţiuni de poezii originale de inspiraţie folclorică. 
A fost un reputat şi foarte selectiv traducător, din greacă: Cărţi din Vechiul Testament, Dialogurile lui Platon; din latină: Dante; din italiană. Bontempelli, Cecchi, Longos; din franceză: Margheritte Yourcenar, Alexis, Dumezil, Cioran; din engleză: Virginia Woolf, eseurile lui T.S. Eliot, Yates, Swift...
Citeşte mai mult:  http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis00-crl-emin-cretia.htm

Pe eminescolog l-am zărit doar în trecere: la MLR, la sediul USR, la conferinţele pe ţară ale scriitorilor, mereu sobru, retractil, interiorizat. Am asistat la câteva conferinţe ale sale, la Muzeul Ţărnului român, fără să reuşesc a obţine rîvnitul autograf pe Norii sau pe vreo traducere din ciclul Platon.
I-am pus o placă memorială la adresa din calea Moşilor , spre intersecţia cu Mihai Bravu, unde a locuit preţ de 10 ani împreună cu Gabriela Creţia, colegă de catedră la universitate, prima dintre cele trei soţii , ce au menţinut între dânsele relaţii amiabile, toate trei participante la comemorarea lui Petru Creţia în 2007, când eminescologul ar fi împlinit 90 de ani.

Din Ion Lazu : Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:

21 apr. 07. La 12:30 trec pe la România literară, nu e nimeni. Scurtă convorbire cu Florin Costinescu, se plânge de ingratitudinea foştilor tovarăşi de drum. Mă opresc la MLR pentru rotonda Petru Creţia 90, vorbeşte M.H.Simionescu, foarte dezlânat, ca de obicei: el scrie acum ceea ce stabilise cu Petru Creţia pe vremuri, scrie ca sub dictarea lui P.C.; apoi un Radu Bercea, învăţăcel şi încheie Sorin Vieru, citind un scurt spici, după care ni se proiectează un CD cu sărbătorirea din 1997, an în care a şi murit eminescologul. Acolo vorbiseră Pleşu, Liiceanu, Petre Roman şi Creţia însuşi, poate şi alţii dar nu vedem Cd-ul până la capăt. Îl abordez pe R.Bercea şi-mi indică pe soţia lui P.C., mă prezint şi-mi spune că cu dânsa a locuit puţin, în Grigore Alexandrescu, dar pot să vorbesc cu cealaltă soţie, dna prof univ. gabriela Creţia, aflată şi ea în sală. Aceea îmi spune mai multe, îmi indică adresa din Calea Călăraşi 175, unde au stat 20 de ani, după care P. C. a trecut la a doua soţie – suntem trei, zice, cu umor, şi foarte bune prietene. Şi chiar le văd sărutându-se, schimbând cărţi de vizită. Este şi o expo-foto, organizată prin contribuţia celor trei neveste care spun că a fost un om foarte bun. Intru şi la Al. Condeescu, singur şi bolnav, îmi cere să-i aduc o listă cu scriitori dispăruţi, să vedem dacă au adrelele lor...