Scriitorul zilei: D. Ciurezu; poezii, fotografii de autor

Noi suntem stelele...

ion lazu: Tăcere şi cuvânt

E gândul cel cu care vărui

Un cer în care n-ai să sui,

Tăcerea e a fiecărui

Cuvântul e al nimănui.

E jalea cea cu care nărui

Un vis în care n-ai să sui,

ci taci – şi în tăceri să stărui –

Cuvintele sunt ale cui?


Întoarcă-se de-aceea-n sine

Cel care crede şi nu minte!

Tăcerea doar ni se cuvine –

Cu gura plină de cuvinte!

Şi dacă totuşi adevăru-i

Copilul minţii cel mai drag,

Tăcerea-i partea fiecărui

Cu vorbe-n gură strânse cheag.

5 mai 1980
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1996)



Scriitorul zilei: D. Ciurezu, n. 7 noiembrie 1897 - d. 5 ianuarie 1978

   

Născut la Pleniţa, dintr-o familie de ţărani, face liceul la Craiova şi Rm. Vâlceaşi îşi ia licenţa îl Litera la Bucureşti, 1924. La Sibiu se apropie de Octavian Goga, apoi de Mihail Sadoveanu, ca pasionat vânător. Răsărit, 1927, Pământul iubirilor mele, 1940, Cununa soarelui, 1942 sunt titluri ce vorbesc despre inspiraţia tradiţionalistă a poetului. Dă întreaga măsură a talentului său într-un poem amplu, pastoral şi mistic totodată, despre Mioriţa şi despre atotputernicia lui Dumnezeu, apărut abia în 1994. Pensionar al USR, se pare că nu a admis să scrie împotriva credinţelor şi convingerilor sale.

Poezia zilei: D. Ciurezu

 Cad fulgi mari de noapte şi zăpadă


Doamne,

Cad fulgi mari de noapte şi zăpadă

Pe drumuri şi pe satul meu

Şi înţeleg cât poate-un Dumnezeu,

Când mintea mea nu poate să mai vadă.



Se 'ntind chilimuri albe pe uluci

Şi urmele în urma noastră pier

— Un sat uitat între pământ şi cer

Cu-o lume de poveri şi de năluci.



Ce-Ţi putem da din tot ce-avem,

Din simplitatea noastră de cătun,

În noaptea asta ninsă de Ajun,

Când stau la geam şi din văzduh te chem.



N'avem decât colinde şi copii

Şi mâinile trudite ce se 'nchină,

Pîstrând 'n ele un licăr de lumină

Din soarele ce cură pe câmpii …