luni, 2 ianuarie 2012

Scriitorul zilei: Aron Cotruş; poezii, fotografii de autor

ion lazu: Un comentariu pe blogul de scriitor al lui Tudor Cicu:
Da, e vorba de Osip Mandelştam, evreu rus şi poet avangardist, dintre puţinii care nu s-a lăsat atras de noua putere sovietică. L-au ispitit în fel şi chip. Dar era teribil de rezistent la sărăcie, mizerie suferită, disconfort. A răbdat cît zece. Cândva, l-au înhăţat şi n-a mai ştiut nimeni de el. Semnalat ici şi colo, prin Gulag, mereu însingurat şi de neîncovoiat. O mândrie vecină cu demenţa. După vreo 13 ani, prin 1939 parcă, s-a aflat că murise în închisoare, poate pe Amur, poate spre Vladovostok. Am citit cele două volume de poezii traduse în româneşte şi am luat un vers de-al lui ca motto la partea a doua din romanul-jurnal Sălbaticul. "Secol al meu, sălbaticule, cine te-ar putea privi în ochi?".
 La lansarea cărţii, vorbind Vasile Andru, a spus că el cunoaşte altă traducere a versului respectiv. Ca în decembrie trecut să asist la lansarea unei cărţi de-a lui: "Secolul meu, fiara mea."

Dar încă mai mult m-a cutremurat cartea de memorii ân două mari volume a soţiei lui Osip, apărută mai întâi în Apus, "Fără speranţă", 1970, 630 p. şi "Speranţa abandonată", 1972, 620 p.: Nadejda Mandelştam, care i se dedicase acestui neajutorat încăpăţânat, inflexibil, din stirpea lui Iov. O carte cutremurătoare, de o forţă fără egal, scrisă de această soţie devotată, năpăstuită, trimisă prin toată Rusia bolşevică. Femeie care până la aceste memorii nu scrisese un singur rând. Considerând ea că nu se poate compara cu Osip, ci îl poate doar sluji. Nu ştii de cine să te minunezi mai mult...

ION LAZU

 
Noi suntem stelele...

ion lazu

Textul


Bărbat – şi să naşti

Singur, neasistat. Să-ţi moşeşti cuvintele

Să le burichezi pe nevăzute cu

Mâini îmbălate. Pentru fiecare cuvânt încă o naştere

Încă un chin în plus. Şi apoi: scâncetul

Literelor pe albul scutec de hârtie, încât

Abia albul coalei le va face vizibile –

Negrul obidei pe albul indiferent

Cel care face lizibil textul


Scriitorul zilei: Aron Cotruş, n. 2 ianuarie 1891 - d. 1 nov.1961
 

Aron Cotruş 

Pe pustă


Plâng vânturile...

Mânjii se joaca si necheaza,

Si pusta-ntreaga plânge în dulcea dupa-amiaza,

Iar iepele robuste

Pasc lenese-n racoarea nemarginitei puste...

Trec lenese în soare, cu pasi marunti, superbi,

Si din belsugul verde al fragedelor ierbi,

Brusc capetele mândre si le ridica arare,

Ca niste voluptoase femei de vita mare...



Prin pulberea solara, ca subt vrajite pânze,

Neastâmparate-alearga stralucitoare mânze...

Salbatice, aprinse, capricioase mânze...

Le-mbata zarea alba si vântu-atâtator...

Zefiri rasfata coama pe gâturile lor,

Le umplu de fior...

Si ele-alearga-alearga

Si se opresc apoi,

Pentru-a porni din nou, cu pasi tot mai vioi...

În carnea-nfloritoare, porniri nebune ard

Si ca fardate straniu c-un nestatornic fard


Lucesc în ceasul astor însângerari solare...

Pe pusta necuprinsa, cu iarba grasa, -nalta,

Alearga furtunatic,

Alearga mânze una mai mândra ca cealalta...

Se-ntorc si pleaca iarasi în salturi tot mai vii..

Parc-au scapat din stranii, nomade herghelii...

Din când în când în fata-mi s-opresc...

Si – majestoase,

Dulci, ma privesc asemeni femeilor frumoase...

Si-uimit ramân cuprins de-o-nfiorare veche,

Ca-n fata unor vii statui fara pereche...

August anina-n coame multicolore jerbe,

Iar vântu-atâta pofte în mânzele superbe.

***
S-a născut într-o comună de lângă Sibiu, a urmat gimnaziul la Blaj şi liceul Andrei şaguna din Braşov, după care s-a înscris la facultatea de Litere din Viena, colaborând la reviste de orientare naţionalistă precum Românul, Gazeta Transilvaniei. Iconar, Gândirea. În timpul Primului război mondial a lucrat la Legaţia din Roma. Revine în ţară şi devine directorul bibliotecii Sămănătorul, apoi ataşat de presă la Roma şi Varşovia. Al doilea război mondial îl prinde la ambasadele din Madrid şi Lisabona. După conflagraţie, se exilează politic în Spania, unde organizează exilul românesc. În 1957 se mută la Long Beach, California unde locuieşte până la moarte, în 1961. Cunoscut ca mare poet şi respectat ca unul dintre reprezentanţii de frunte ai exilului românesc.O bibliografie selectivă: a debutat cu volumul Poezii, 1911, au urmat: Sărbătorile morţii, 1915, Neguri albe, 1920, Versuri, 1925, Mâine, 1928, Strigăt pentru depărtări, 1927, Horia, 1935, Ţara, 1937, Rapsodie valahă, 1940, Drumuri prin furtună, 1951. Opere complete, editate abia în 1978, la Madrid.

ion lazu: fotografii de autor: